Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 cpc). Decizia 3/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de reclamantul G,pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Public,prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 1012 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul - intimat G,consilier juridic pentru intimatul apelant Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și procuror pentru Ministerul Public,prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al patrulea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelantul - intimat G având cuvântul,susține că apelantul Gae xecutat 56 zile de închisoare,iar în urma soluționării contestației la executare formulată de apelant s-a constatat că infracțiunea pentru care fusese condamnat a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005.
Apărătorul arată că din punct de vedere al cuantumului daunelor solicitate în temeiul legii,apelantul a apreciat că suma de 25.000 lei reprezentând daune materiale acoperă cheltuielile materiale ce au fost efectuate prin privarea sa de libertate. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale,avocat arată că nu există o practică unitară a instanțelor,însă a depus la dosar decizii pronunțate de instanțe din care rezultă că și pentru 10 zile de arest s-a acordat 350.000 lei. De asemenea,a mai depus o decizie a Curții de Apel Bacău,din care rezultă că pentru 54 zile de arest s-au acordat daune morale în sumă de 1.500.00.000 lei,soluție ce a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Avocat susține că apelantul G are dreptul la repararea prejudiciului moral produs ca urmare a suferințelor îndurate în închisoare,a fost internat în stare de arest întrucât suferea de anumite boli care s-au agravat ca urmare a regimului de detenție,astfel încât cuantumul despăgubirilor morale solicitate este în concordanță cu prejudiciul suferit și cu practica judiciară.
Solicită admiterea apelului,majorarea cuantumului daunelor materiale și al daunelor morale, având în vedere că apelantul a fost arestat ca urmare a unei erori judiciare,iar Ministerul Publica solicitat menținerea stării de arest fără a sesiza că fapta a fost dezincriminată. Mai există și alte fapte pentru care apelantul a fost condamnat,însă instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că fapta pentru care s-a dispus arestarea apelantului nu impunea condamnarea sau arestarea acestuia. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul - apelant Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice având cuvântul,solicită respingerea apelului formulat de G,apreciind că prejudiciul nu dovedește cuantumul solicitat.
Consilier juridic solicită admiterea apelului formulat de Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru motivele arătate în motivele de apel și admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Procuror pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași având cuvântul,solicită admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,apreciind că sentința instanței de fond este nelegală,în mod greșit fiind acordate reclamantului daune morale,în condițiile în care acestea nu au fost dovedite.
Susține că potrivit art. 504 Cod procedură penală,despăgubirile se acordă în funcție de durata privării de libertate și de consecințele produse prin privarea de libertate. Apelantul Gae xecutat 56 de zile închisoare nu datorită acuzării și nu dintr-o eroare judiciare,ci pentru că s-a reținut greșit de către instanță recidiva pentru infracțiunea de amenințare și a fost condamnat pentru art. 108 din Legea nr. 18/1991,care ulterior a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005. Prin contestația la executare s-a constatat că în mod greșit a fost reținută recidiva și nu este vorba despre o eroare judiciară,ci despre o greșeală la condamnarea apelantului,care a fost soluționată prin contestația la executare formulată.
Procuror susține că acele 56 de zile de condamnare nu au fost efectuate efectiv în Penitenciarul Iași,în majoritatea perioadei fiind internat în spital,unde i s-au acordat îngrijiri medicale pentru boala de care suferea de 15 ani,boală pe care nu a contactat-o în Penitenciar și cu privire la care a refuzat operație.
Se pretinde de către apelant că privarea de libertate i-a afectat imaginea în cadrul comunității,însă așa cum rezultă din actele depuse la dosar,apelantul nu este la prima condamnare,ci a mai fost condamnat și pentru alte infracțiuni.
Procuror apreciază că nu au fost dovedite daunele solicitate și nici chiar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu a acordat în astfel de situații despăgubiri în cuantum mai mare de 2000 euro.
Solicită admiterea apelului,desființarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii.
Avocat pentru apelantul G având cuvântul,solicită respingerea apelurilor formulate de Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Apărătorul susține că Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice recunoaște faptul că s-a produs o eroare judiciară,însă reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași susține că ar fi vorba despre o greșeală,însă tot eroare judiciară este.
Pe fondul litigiului,se discută dacă cuantumul despăgubirilor este bine stabilit,întrucât apelantul a fost internat în spital,unde a primit îngrijiri medicale.
Avocat arată că într-adevăr apelantul a stat internat în spital,însă a stat internat în stare de arest,condițiile nefiind aceleași. Faptul că executarea a impus și spitalizarea este un motiv în plus pentru a se constata suferințele apelantului.
Solicită respingerea apelurilor formulate de Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelurilor civile de față.
Prin sentința civilă 1012 din 30.06.2008 a Tribunalului Iași, s-a admis în parte acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul procedural la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale. Respinge capătul de cerere având ca obiect daune materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul Gac hemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin I pentru a fi obligat să-i plătească suma de 25.000 lei cu titlu de daune materiale și 200.000 lei daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că prin sentința penală 1667 din 6.06. 2007 Judecătoriei Iașiis -a admis contestația la executare și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 7429/27.04.2006 dispunându-se punerea sa în libertate.
Mai arată reclamantul că a fost victima unei grave erori judiciare ce a avut drept consecință arestarea sa pe perioada 12.04.-7.06.2007 ignorându-se faptul că infracțiunea prev. de art. 108 al. 2 din Legea 18/1991 fusese abrogată la data pronunțării instanței și ca atare pe durata arestării sale a fost lipsit de a realiza venituri cât și prejudiciul moral produs ca urmare a suferințelor îndurate în închisoare și lezarea prestigiului moral în familie și societate.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile formulate.
Din probele administrate în cauză nu rezultă și nu se face dovada cheltuielilor făcute de familia sa pe timpul detenției sau cele pentru achiziționarea de hrană și medicamente ca urmare a stării sale de sănătate cât a fost arestat.
Reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale privind veniturile medii pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi fost în libertate, singurul înscris depus în acest sens fiind cuponul de pensie din luna mai 2008 din care reiese că are o pensie de 455 lei, pensie care i-a fost dată în continuare pe timpul detenției.
Rezultă așadar că cererea vizând obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând acordarea de daune morale, acesta urmează a fi admis parțial în limita sumei de 20.000 lei.
Principiul răspunderii civile enunțat de art. 998 cod civil se coroborează în cauză cu prevederile art. 504 al. 4 Cod procedură penală și cu cele cuprinse în art. 52 al. 3 din Constituție.
În speță, prin sentința penală 1667/6.06.2007 a Judecătoriei Iași și din celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru alte fapte și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 108 al. 2 Legea 18/1991.
Cum însă infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 108 al. 2 Legea 18/1991 pentru care s-a dispus condamnarea reclamantului a fost abrogată prin dispozițiile Legii 247/2005 intervenind deci dezincriminarea faptei, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 504 al. 4 Cod procedură penală.
În consecință, pentru repararea prejudiciului moral produs reclamantului ca urmare a privării de libertate, raportat la impactul psihic suferit de acesta și familia lui precum și la consecințele negative create în plan familial și social prin lezarea prestigiului moral al reclamantului, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, se va avea în vedere la stabilirea acestora jurisprudența CEDO în materie, considerent pentru care cuantumul va fi stabilit la suma de 20.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul neacordării daunelor materiale solicitate, deși acestea au fost individualizate dovedind prejudiciul cauzat ca urmare a limitării veniturilor personale, a cheltuielilor făcute de familie pe timpul detenției sale, a cheltuielilor de hrană și medicamente pe timpul detenției ca urmare a stării sale precare de sănătate precum și a cheltuielilor judiciare pe parcursul procesului, precum și pentru acordarea de daune morale într-un cuantum scăzut în raport de valorile sociale protejate și încălcate, a prejudiciului moral și psihic produs pe timpul detenției, a deteriorării gravă a stării sale de sănătate, consecințelor negative create în plan familial și social prin lipsirea sa de libertate, fiind pe deplin dovedite în cauză.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de I, în sensul că în mod greșit s-a admis capătul de cerere vizând acordarea de daune morale în cuantum de 20.000 lei, fiind incidente dispozițiile art. 504 al. 4 Cod procedură penală deși în cauză nu s-a administrat un probatoriu a demonstra că echivalentul bănesc acordat este cel potrivit sub aspectul cuantumului cu suferința psihică efectivă a victimei, problema dovedirii existenței prejudiciului moral, a intensității acestuia, se pune cu atât mai mult cu cât ar fi inadmisibil ca, pe calea unei astfel de cereri în justiție să se producă o îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, a declarat în termen apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, considerând că daunele morale solicitate de reclamant și acordate parțial de instanță sunt nedovedite, reclamantul neprobând suferințele morale produse și nici relațiile sociale dacă au fost sau nu afectate pentru a putea aprecia asupra cuantumului despăgubirilor acordate raportat la mediul său social, soluția instanței fiind nelegală în totalitate.
Apelurile de față sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul Gac hemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a fi obligat în baza art. 504 Cod procedură penală la plata sumei de 25.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale.
Arată reclamantul că prin sentința penală 1667 din 6.06.2007 a Judecătoriei Iașia fost admisă contestația sa la executare și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 7429/2004 din 27.04.2006 emis de Judecătoria Iași pe numele său, dispunându-se punerea sa în libertate de îndată.
Mai arată reclamantul că a fost încarcerat începând cu data de 12.04.2007 și a fost pus în libertate la data de 7.06.2007 și așa cum rezultă din considerentele sentinței penale 1667/2007 definitivă rezultă în mod evident că a fost victima unei grave erori judiciare ce a avut drept consecință privarea sa de libertate pentru perioada 12.04.-7.06.2007, instanțele ignorând faptul că a fost abrogată infracțiunea prev. de art. 108 al. 2 din Legea 18/1991 și că a intervenit dezincriminarea pentru infracțiunea prev. de art. 205, 206 Cod penal, fiind astfel privat de libertate în mod nelegal.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiate apreciind că susținerile acestuia nu sunt apte să demonstreze intensitatea prejudiciului și cu atât mai puțin cuantificarea realistă a daunelor pretinse.
Analizând actele și lucrările dosarului, referitor la daunele materiale solicitate în valoare de 25.000 lei s-a reținut în mod corect că reclamantul nu a depus nici un fel de acte justificative, singurul înscris cert depus la dosarul cauzei fiind cuponul de pensie din luna mai 2008 din care reiese că are o pensie de 455 lei, pensie ce i-a fost acordată în continuare și pe timpul detenției, cu privire la celelalte cheltuieli suportate de familie pe timpul detenției sale fiind doar o enumerare a acestora, fără a fi însă dovedite cert.
Cu privire la daunele morale solicitate, în valoare de 200.000 lei, cererea a fost admisă în limita sumei de 20.000 lei raportat la dispozițiile art. 504 al. 4 Cod procedură penală și 52 al.3 din Constituție.
Scopul dispozițiilor legale enunțate este așadar de a permite repararea prejudiciilor cauzate prin condamnări pe nedrept cât și prin nelegala privare de libertate din cursul unui proces penal finalizat fie prin achitare fie prin încetarea procesului penal.
Cum infracțiunea prev. de art. 108 al. 2 Legea 18/1991 pentru care s-a dispus con damnarea reclamantului a fost abrogată prin dispozițiile Legii 247/2005 intervenind astfel dezincriminarea faptei rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 504 al. 4 Cod procedură penală.
Pentru repararea prejudiciului moral produs reclamantului ca urmare a privării de libertate a suferințelor îndurate în închisoare raportat la perioada de detenție (56 de zile) impactul psihic suferit de acesta și familia lui precum și la consecințele negative create în plan familial și social, instanța a apreciat, în raport de probele administrate, că reclamantului i se cuvin despăgubiri cu titlu de daune morale, cuantificate la suma de 20.000 lei, conferindu-i astfel reclamantului o satisfacție echitabilă.
Astfel, deși reclamantul susține prin motivele de apel invocate că daunele morale acordate în valoare de 20.000 lei sunt mult prea mici în raport de suferințele provocate prin privarea de libertate pe nedrept, în raport de perioada sa de detenție - 56 de zile - acestea au fost stabilite în mod corect de către instanța de fond, neputând fi astfel deturnate de la scopul lor, respectiv de reparații morale și satisfacție echitabilă, încât sub acest aspect apelul reclamantului apare ca nefondat.
În ceea ce privește apelul formulat de Statul Român prin reprezentanții săi legali, și acesta apare ca nefondat.
Potrivit art. 52 al. 3 teza I din Constituție, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Astfel, principiul responsabilizării statului față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârșite în procesele penale, trebuie aplicate tuturor victimelor acestora, chiar dacă în speță ne aflăm în fața unei dezincriminări a faptei pentru care a fost condamnat inițial reclamantul fiind inadmisibil ca din cauza modificărilor legislative intervenite neimputabile reclamantului să fie suportate de acesta, neaflându-ne în speță în situația unei îmbogățiri fără justă cauză cum se susține de apelantul pârât.
Cu privire la apelul formulat de Ministerul Public prin reprezentanții săi, și acest apel apare ca nefondat.
prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare.
Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin aprecieri, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cuantificarea prejudiciului moral stabilit, instanța de fond în raport de aceste criterii a statuat asupra acestora, pe o bază reală și echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit de reclamant, încât sub aceste aspecte apelul formulat de Ministerul Public este nefondat.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de apel invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelurile formulate de G, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței civile 1012 din 30.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul G și pârâții Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor precum și Ministerul Public,prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,împotriva sentinței civile nr. 1012 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași,sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
. Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu
