Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1/2008
Ședința publică din 07 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile numărul 999/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată - ROMÂNIA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nemaiavând alte probe de administrat, avocatul reclamantei recurente solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul avocatului recurentei în susținerea recursului.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, precizând că orele suplimentare au fost efectuate la cererea angajatorului. Depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC România SRL solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4643,12 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru munca suplimentară depusă în perioada derulării contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei acordate pentru orele suplimentare, calculate de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut că în perioada 03.07.2006 - 9.10.2006 reclamanta a prestat în mod regulat ore suplimentare peste programul de lucru, precum și în zilele de sâmbătă și duminică, iar pentru munca prestată, pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, fiind încălcate dispozițiile art. 119 codul muncii.
Pârâta prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, tardiv formulată și lipsită de interes.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea în parte a pretențiilor formulate, prin calcularea contravalorii orelor suplimentare prin raportare la salariul net și nu la cel brut, iar calculul să fie făcut pe baza evidențelor scriptice reale, depuse de angajator.
Sub aspectul excepțiilor invocate s-a susținut că reclamanta a contestat decizia de încetare a raporturilor de muncă peste termenul de 30 de zile, și nu justifică nici un interes, întrucât reclamanta fost de acord cu drepturile salariale achitate odată cu lichidarea.
Pe fondul cauzei s-a solicitat a se constata că fișele de pontaj depuse de reclamantă nu sunt reale, au fost întocmite cu totală rea credință, fiind semnate de o persoană care nu avea calitatea de a le întocmi.
Prin sentința civilă nr. 999/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta împotriva pârâtei ROMÂNIA Sibiu și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 304 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și 750 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din răspunsurile la interogator coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză și cu pontajele depuse la dosar a rezultat că reclamanta a efectuat ore suplimentare a căror plată nu a putut fi dovedită de pârâtă. Cuantumul drepturilor neachitate pentru orele suplimentare a rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză. Instanța a admis în parte solicitările reclamantei conform variantei II din expertiza contabilă motivat de faptul că pârâta prin tabelul depus la dosar a făcut dovada sub semnătura unei persoane autorizate că numărul de ore suplimentare este cel stabilit prin varianta II a raportului de expertiză.
Conform art. 274 cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat modificarea sentinței recurate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Se susține în motivarea recursului că sentința este netemeinică și nelegală din mai multe puncte de vedere:
1. cu privire la pretențiile reclamantei aferente orelor suplimentare lucrate se precizează că instanța de fond a reținut în mod netemeinic faptul că au fost efectuate doar un număr redus de ore suplimentare, întrucât declarația martorului și evidența orelor suplimentare purtând ștampila societății și semnătura reprezentantului societății, dl., au contrazis și desființat "fișele de pontaj" depuse de pârâtă în apărare.
În privința acestui domn, având în vedere că acesta era șeful direct al reclamantei, conducând activitatea, stabilind programul de lucru și lucrările pe care le efectua, reclamanta nu avea de ce să pună la îndoială competențele de care se bucura.
De altfel acesta a fost singura persoană cu care reclamanta a avut contact direct în timpul derulării contractului de muncă, domnii și fiind în permanență în străinătate.
2.cu privire la cheltuielile de judecată acordate se menționează că dispozițiile codului d e procedură civilă sunt clare sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a redus cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial. Nu există nici un motiv pentru care instanța ar fi putut dispune reducerea onorariului avocațial, iar aplicare art. 274 alin. 3 cod procedură civilă este nelegală și duce la o situație absurdă și nedreaptă, în care cheltuielile efectuate pentru promovarea acestui proces depășesc despăgubirile acordate.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
Analizând recursul formulat, din prisma criticilor formulate și în limitele permise de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta critică sentința instanței de fond sub două aspecte, menționând că s-a reținut un număr nereal, mult diminuat, al orelor suplimentare lucrate sâmbăta și duminica și iar diminuarea cheltuielilor de judecată nu are nici un temei.
În ceea ce privește orele suplimentare lucrate de către reclamantă se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut ca reale fișele de pontaj prezentate de către reclamantă în condițiile în care acestea erau semnate de dl. și purtau ștampila societății.
Instanța de recurs constată că în mod corect instanța fondului a dat eficiență juridică fișelor de pontaj depuse de către pârâtă.
Potrivit art. 287 codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Aceasta nu înseamnă că angajatul nu are dreptul să depună probe prin care că contracareze cele susținute de către angajator în apărare.
Pentru înlăturarea unei probe este necesar ca aceasta să fie combătută cu altă probă de aceeași forță juridică.
Fișele de pontaj depuse de către angajator sunt fișele oficiale de pontaj care emană de la societatea pârâtă, poartă ștampila și semnătură administratorului societății.
În mod corect a reținut prima instanță că fișele de prezență depuse de reclamantă nu pot avea aceeași valoare juridică în condițiile în care ele sunt semnate de către o persoană care nu era abilitată să întocmească astfel de pontaje, aspect care rezultă cu claritate din înscrisul intitulat "confirmare" emanat de la societatea (fila 37 dosar de fond).
Reclamanta putea însă să dovedească că a desfășurat activitatea în interesul societății pârâte mai multe ore decât cele prevăzute în fișele de pontaj depuse de angajator, deoarece aceasta reprezintă un aspect material ce poate fi dovedit cu martori.
Probatoriul testimonial administrat în cauză nu a fost de natură să ducă la formarea convingerii instanței că reclamanta a lucrat mai multe ore suplimentare decât cele evidențiate în actele depuse de angajator.
Astfel, martora audiată a declarat că a fost angajata societății pârâte în perioada martie-iulie 2006, iar contractul de muncă al reclamantei cu pârâta s-a derulat în perioada 03.07.2006-9.10.2006, astfel că această martoră putea avea cunoștință de activitatea desfășurată peste program de către reclamantă numai în luna iulie 2006, deoarece ulterior nu a mai avut relații contractuale cu pârâta și nu mai putea constata dacă și cât anume a lucrat reclamanta peste programul normal de muncă. Mai mult, martora nu a putut să declare câte ore a văzut-o pe reclamantă lucrând peste program pentru a se stabili dacă orele lucrate suplimentar sunt în număr mai mare decât cele menționate în fișele oficiale de pontaj, deoarece această martoră nu a văzut-o personal pe reclamantă lucrând peste program.
Reclamanta nu a solicitat suplimentarea probatoriului testimonial, astfel că în raport de probele administrate în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta recurentă a desfășurat numai 30 de ore suplimentare, contravaloarea acestora fiind stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Greșit însă instanța nu s-a pronunțat asupra capătului doi de cerere prin care se solicita acoperirea prejudiciului cauzat inclusiv prin neplata la timp a drepturilor salariale cuvenite.
Sub acesta aspect se constată că prima instanță trebuia să asigure repararea integrală a prejudiciului material suferit de către reclamantă, motiv pentru care se va dispune ca suma de bani cuvenită reclamantei cu titlu de contravaloare ore suplimentare să fie actualizată în raport de rata inflației, începând cu data introducerii acțiunii. Instanța nu va acorda dobânda legală, repararea integrală a prejudiciului cauzat fiind asigurată în condițiile art. 78 codul muncii, care se aplică oricăror drepturi salariale și care face referire la salariile indexate, indexare care se poate face numai prin trimitere la rata inflației.
Recursul este întemeiat și în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de prima instanță numai parțial.
Acordarea parțială a acestora este justificată de instanță prin aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, deși incident în speță ar fi putut fi numai alin. 3 al acestui articol.
Potrivit acestor dispoziții judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
Instanța de fond nu a arătat de ce a considerat că onorariul avocațial în sumă de 900 lei ar fi nepotrivit de mare în raport de munca îndeplinită de avocat, în condițiile în care avocatul a redactat și susținut acțiunea, participând la cele 9 termene acordate în cauză.
În consecință se apreciază de către instanța de recurs că în mod greșit prima instanță a făcut aplicare prevederilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, reclamanta fiind îndreptățită la acoperirea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate, motiv pentru care se va modifica hotărârea recurată și sub acest aspect, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei toate cheltuielile de judecată efectuate și dovedite.
Pentru considerentele menționate, recursul formulat de către recurenta reclamantă este întemeiat în limitele arătate, motiv pentru care în temeiul art. 304 ind. 1 și art. 312 cod procedură civilă se va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul că se va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 304 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare, actualizată în raport de rata inflației, începând cu data de 1.03.2007 și până la data plății efective și a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, intimata fiind căzută în pretenții, va fi obligată să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sen. civ. nr. 999/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată sub aspectul actualizării sumei datorate de pârâtă și a cheltuielilor de judecată acordate și rejudecând cauza sub aceste aspecte:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC România SRL Sibiu și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 304 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare, actualizată în raport de rata inflației, începând cu data de 1.03.2007 și până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.01. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./10.01.2008
Tehnored.TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
