Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 10
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții legali, împotriva sentinței nr. 839 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurentului, ai pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanții intimați, --, (),.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr- la ribunalul Botoșani, reclamanții, --, (), și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, au solicitat obligarea celor din urmă în solidar la plata actualizată a sporului de stres, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată pentru perioada 1.05.2004 - 1.02.2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși, pentru magistrați, acest spor a fost abrogat prin nr.OUG 177/2002, pentru personalul auxiliar de specialitate, dispozițiile legale menționate au rămas în vigoare până la abrogarea lor prin nr.OG 8/2007, ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Din acest motiv reclamanții și-au dimensionat pretențiile până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, având în vedere condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică, în care lucrează personalul din justiție.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, intrată în vigoare la 1.10.2000.
Singurul în măsură să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor și adaosurilor la salariul de bază este legiuitorul, și reprezentând o problemă de legiferare instanța nu este abilitată să statueze asupra acestor drepturi.
Ceilalți pârâți nu și-au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 839 din 5 septembrie 2007, Tribunalul Botoșania admis în parte acțiunea reclamanților și i-a obligat pe pârâți să le plătească reclamanților sporuri de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată în nr. 563/1999, spor calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 mai 2004 - 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăruia în parte și până la plata efectivă.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților față de pârâtul Ministerul Finanțelor.
S-a respins și acțiunea față de reclamantul, ca nefondată.
După analizarea probatoriului administrat în cauză și a prevederilor legale în materie, prima instanță a reținut în esență că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 2 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost abrogată.
Însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă câr și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Or, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la obligarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții a acestora.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, cum potrivit art. 3 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "abrogarea art. 2. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977."
Față de cele reținute, întrucât abrogarea realizată prin G nr. 83/2000 este nelegală și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților menționați sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 până la data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Cu toate acestea, acțiunea a fost admisă doar în parte față de aceștia, întrucât nu s-a făcut dovada existenței vreunei obligații solidare în sarcina pârâților, art. 1041 cod civil prevăzând că, "Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres, această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc în drept, în virtutea legii". În plus, nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cauza de față.
În ceea ce privește reclamantul s-a reținut că acesta lucrează ca șofer în cadrul Judecătoriei Săveni și ca atare nu se încadrează în sfera persoanelor pentru care art. 47 din Legea nr. 50/1996 reglementează dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, încât acțiunea sa a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, în esență, recurentul a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit pentru nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În drept recurenta își motivează recursul pe dispozițiile art. 115. 1 din Constituția României conform cărora: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite o ordonanță, în domenii care nu fac obiectul legilor organice", art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care la 1 prevede că pe durata existenței unui act normativ pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
Legea nr. 125/2000, abilitează Guvernul să emită ordonanțe în următoarele domenii de salarizare.
Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
1 și 5 ale art. 62 din Legea nr. 24/2000 dispun: 1 "Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială. parțiale sunt asimilate modificărilor".
Așadar, incorect a reținut Tribunalul că abrogarea realizată de nr.OG 83/2000 este ilegală.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs și cu prevederile legale în materie, instanța de recurs constată că recursul nu este fondat.
Art. 1. 3 din Constituția României prevede că: România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.
Art. 11 din Codul muncii stabilește expres: clauzele contractului colectiv de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivel minim prevăzut prin acte normative sau prin contracte colective de muncă.
Principiile esențiale în materia dreptului muncii prevăd că elementele esențiale ale contractului de muncă nu pot fi modificate decât în cazurile prevăzute de lege.
Art. 38 "Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate". Ori, contrar principiului dreptului câștigat respectiv, dreptul la încasarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în mod direct, legiuitorul (Guvernul României) prin nr.OG 83/2000, a înfrânt orice principii și acte normative, procedând la abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 ca sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați inclusiv pentru personalul auxiliar de specialitate, deși acesta trebuia exceptat de la aplicarea nr.OG 83/2000.
Cât privește abrogarea prin nr.OG 83/2000 a art. 47 din Legea nr. 50/1996, opiniem că măsura înlăturării sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică este neavenită și neactuală în condițiile în care în Planul de acțiune pentru implementarea de reformă a sistemului judiciar aprobat prin nr.HG 232/2005 care în Capitolul VI referitor la administrarea economico-financiară a instanțelor și parchetelor, la alineatul ultim se prevede că "Garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea remunerației cuvenite adecvate magistraților, respectiv plata drepturilor salariale pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate așa cum au fost prevăzute de lege.
Concluzia ce se impune în cauză este aceea că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dar și dispoziții de tehnică legislativă așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori încălcarea acestor norme nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001 din moment ce aceasta se referă doar la modificările și completările Legii nr. 50/1996.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, admițând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prev. art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 din nr.OUG 160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime a hotărât că acesta nu a fost abrogat, argumentând că "stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare nu poate înlătura un drept cu caracter general dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994 iar conform art. 11 corelat cu art. 20 din Constituția României atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007 publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care atât activitatea magistraților cât și a personalului auxiliar se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ori, în condițiile specifice în care își desfășoară activitatea magistrații și personalul auxiliar, în care factorii de risc ce vizează securitatea personală, stresul și suprasolicitarea neuropsihică, constituie o realitate, suprimarea acestui drept printr-o ordonanță dată de guvern este în neconcordanță cu Carta Socială Europeană, Carta Uniunii Europene a Drepturilor Omului, regulamentele și directivele comunitare.
Cum soluția primei instanțe este legală și temeinică în baza art. 312 Cod proc. civilă, recursul declarat de Ministerul Justiției, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 839 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex. 2/7.02.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
