Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1031
Ședința publică din 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta B împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, -, și -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanții intimați, G, și lipsă, avocat, iar pentru pârâta recurentă - Membru B, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității recursului, susținând oral că nu a fost respectat termenul de 24 de ore de la pronunțare.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, recursul se declară în 48 de ore și nu în 24 de ore cum greșit se susține, iar acest termen a fost respectat.
Instanța, apreciază că excepția tardivității recursului este nefondată, întrucât hotărârea a fost pronunțată în data de 30.04.2009, în zi de joi, și împlinirea termenului de 48 de ore făcându-se în zi nelucrătoare, sunt incidente dispozițiile art.101 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin urmare, recursul introdus în 4 mai 2009, care este prima zi lucrătoare din luna mai, a fost introdus în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea încheierii a se dispune suspendarea cauzei și a se trimite dosarul Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv declarat, susținând că termenul de declarare este de 24 de ore și nu de 48 de ore, iar pe fond, în cazul respingerii acestei excepții, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea formulată la Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Motivându-se această excepție, s-au învederat dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscrie își are sediul unitatea", precum și dispozițiile art. 284 din Codul muncii, care prevăd: "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului procedură civilă". Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
Prin urmare, s-a sesizat existența a două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente, în ambele cazuri competența fiind absolută, părțile neputând deroga de la ea, astfel încât încălcarea regulii de necompetență teritorială exclusivă/absolută atrage nulitatea hotărârii.
Față de împrejurarea că ambele legi sunt legi organice, și prin urmare au forță juridică egală, consideră petiționara că se dorește a se vedea dacă Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
În art. 298 alin. 2 din Codul muncii, sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial, ultima liniuță fiind urmată de textul "orice alte dispoziții contrare", această ultimă liniuță constituind temei pentru interpretarea textului care prezentând o " abrogare implicită".
De asemenea, s-a mai arătat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare.
Prin dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Prin urmare, s-a concluzionat că art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 168/1999 întrucât această ar contraveni prevederilor legale din Constituția României.
Prin încheierea din 30 aprilie 2009 Tribunalului Timișs -a respins cererea se sesizate a Curții Constituționale ca inadmisibilă, motivat de faptul că obiecțiile de neconstituționalitate purtate asupra art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, și că prin acest text de lege s-ar fi abrogat implicit și dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999, nu au legătură cu soluționarea fondului disputei procesuale pendinte și care vizează asupra achitării contravalorii unor drepturi izvorâte din Contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SA - membru criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea încheierii recurate și admiterea cererii de sesizare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită, arătând în esență că în mod greșit instanța a respins cererea, fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar pe fond a solicitat respingerea lui ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a considerat inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind întrunite prerogativele imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor acestui text. Una dintre acestea fiind existența unui interes procesual sau substanțial, cu referire la pertinența excepției, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, are legătură cu soluționarea cauzei.
Or, este evident că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții ce reglementează competența teritorială a instanțelor în soluționarea unei pricini, are legătură în ce privește obiectul cauzei pendinte, astfel cum a fost formulat.
Astfel, se va observa că raportat și la condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, excepție invocată referitoare la dispozițiile cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul muncii, care prevăd competența instanțelor în judecarea conflictelor de muncă, are ca obiect prevederi cuprinse în lege, respectiv Legea nr. 53/2003. Excepția invocată are în vedere prevederi legale care nu au mai fost declarate neconstituționale anterior, iar aceste prevederi legale au legătură cu soluționarea cauzei, condiții de asemenea îndeplinite prin faptul că dispozițiile legale considerate ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției de necompetență teritorială invocată în cauza pendinte.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 1, 5 raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, casând încheierea recurată și ca trimite cauza aceluiași tribunal în vederea sesizării Curtea Constituțională cu excepția invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B împotriva încheierii de ședință din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează încheierea și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș în vederea sesizării Curții Constituționale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, Judecător, Dr.
în în
Președinte secție, Președinte secție,
Judecător Judecător
Grefier,
Red./13.07 2009
Thred./13.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
