Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1044/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1044/2008
Ședința publică din 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doriani Ana JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Stoica Manuela
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Sind SA împotriva sentinței civile nr.252/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru pârâta recurentă și av. pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba în dosarul nr-, reclamantul Gac hemat-o în judecată pe pârâta SC SIND SA solicitând:
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 20 % aferent salariului de bază pe perioada 01.11.2004 - 03.09.2007;
- să fie obligată pârâta la achitarea drepturilor salariale reprezentând sporul pentru ore suplimentare efectuate în perioada 01.11.2004- 03.09.2007.
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că pe parcursul derulări contractului de muncă la societatea pârâtă a primit ca drepturi bănești, doar salariul de bază și sporul de noapte, nu și sporul de vechime la care era îndreptățită conform dispozițiilor art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anul 2003, 2005 - 2006.
A precizat că pârâta era obligată să-i acorde sporul de vechime în procent de 20 % atâta timp cât nu a fost inclus în salariul de bază, iar în măsura în care înțelegea să-l includă în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial de sporul de vechime, astfel încât să poată fi determinat cuantumul sporului inclus.
Cu referire la sporul cuvenit pentru orele suplimentare, arată că pârâta nu i-a acordat ore libere plătite sau spor la salariu conform art.120 din legea nr.53/2003, deși din foile de pontaj și fișa de activitate zilnică se poate observa că durata timpului său de muncă săptămânal depășea 40 ore.
În drept a invocat disp. art. 38,155, 269 din Codul muncii, art. 40 alin. 3 din CCM pe anii 2003 - 2005.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază în conformitate cu prevederile art. 40 și 84 din CCM. Acest fapt, deși nu a fost specificat expres în contractul individual de muncă, rezultă din cuantumul salariului care este mai mare cu 32 % față de ceea ce era obligat prin lege.
Prin sentința civilă nr.1080 din 17.10.2007 pronunțată în cauză de Tribunalul Albas -a admis acțiunea și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în procent de 20 % aferent salariului de bază pe perioada 01.11.2004- 31.12.2006 și diferența de 15% pentru perioada 01.01.2007- 03.09.2007,
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru orele suplimentare în cuantum de 5045 lei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, deoarece sporul de vechime pe perioada precizată, potrivit prev. art. 40 alin. 3 lit. d din CCM la nivel național pe anii 2003 - 2006, trebuia să se regăsească în salariul brut, însă din actele depuse de pârâtă la dosar nu rezultă îndeplinirea acestei cerințe și nici plata orelor suplimentare prestate, așa cum au fost cuprinse în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SIND SA, solicitând în principal, modificarea ei în întregime, în sensul respingerii acțiunii reclamantei; în subsidiar modificarea în parte, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă în procent de 15% pentru perioada 01.01.2007-03.09.2007.
În expunerea de motive recurenta a arătat că în mod eronat prima instanță a constata lipsită de eficiență juridică excluderea sporurilor de la punctul J din deoarece s-a demonstrat în mod evident că atât prin M la nivel de unitate cât și prin răspunsul A, sporul de vechime este inclus în salariu de bază.
De asemenea, se arată că instanța a aplicat în mod arbitrar, prev. art. 40 alin.3 din CCM la nivel național pe anii 2003-2006, deoarece legiuitorul a lăsat la aprecierea părților cuantumul procentual al acestui spor, stabilind doar limita minimă și maximă a cestui spor, așa încât fără nici o susținere legală s-a stabilit obligația pârâtei de a plăti procentul maxim de 20%. Din acest motiv și A în procesul verbal de control nr.-/20.02.2007 lasă la aprecierea părților stabilirea tranșelor de vechime de care beneficiază salariații începând cu 01.01.2007 conform M-art.41.
În ce privește orele suplimentare, se arată că în mod eronat prima instanță a făcut abstracție de excedentul pecuniar pe care l-a încasat reclamantul pe lângă salariul de încadrare; un excedent cu mult mai mare decât suma cuvenită pentru orele suplimentare.
S-a atașat cereri de recurs adresa nr.8695/29.11.2007 emisă de E- Inspecția -6
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susținând în esență că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Sub un prim aspect intimatul invocă prevede. art.38 din Lege nr.- potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. În al doilea rând, intimata susține că, în mod normal, în măsura în care unitatea înțelegea să includă sporul de vechime în salariul de bază, trebuia să delimiteze expres salariul de bază inițial cu precizarea sporului ce se integrează în acesta, astfel încât să aibă posibilitatea să determine cuantumul sporului inclus.
De altfel, prevederile art. 155 din Legea 53/2003 nici nu conferă posibilitatea includerii sporului de vechime în salariul de bază ci numai în salariul care cuprinde salariu de bază, indemnizațiile sporurilor, precum și alte adaosuri.
Sub ultim aspect a invocat și practica judiciară a Curții de Apel pronunțată într-o cauză similară, în dosarul nr-
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 3041cod pr. civilă și din oficiu, în limitele prev. de art. 306 al.2 cod pr. civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantul a fost angajat la Combinatul minier al Cuprului, începând cu data de 12.03.1986, iar începând cu data de 24.04.2003 și-a desfășurat activitatea la. Sind A, în calitate de conducător auto, până la data de 03.09.2007.( în acest sens copie carnet de muncă depusă la 7-19)
Unul dintre principalele drepturi ale salariatului prevăzute de art. 39. este salarizarea pentru munca depusă căruia îi corespunde obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă ( art.40 alin.2 lit.c ).
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Sporul pentru vechime în muncă este prevăzut printre sporurile minime ce se acordă, în CCM la nivel național pe anul 2003 și CCM pe ramură industriei și geologiei, precum și M unic la nivel național pe perioada 2007-2010.
Potrivit art.238 alin.1, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit art. 2 din același articol contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Din analiza art.43 reiese faptul că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Într-adevăr, în art. 40 din CCM nr.1116 din 30 ianuarie 2003 la nivel național pe anul 2003, reluat în aceeași redactare de art.41 alin.1 din M unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a prevăzut acordul părților, ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază; însă acest acord poate produce efecte doar după materializarea lui, respectiv concretizarea în conținutul unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură sau unitate în urma negocierii.
În speță, negocierea cu reprezentantul salariaților privind includerea sporului de vechime în salariul de bază nu a fost dovedită, probă ce cădea în sarcina angajatorului conform disp. art. 287 din Codul muncii.
Raportat la aceste dispoziții, simpla afirmație a recurentei privind existența unei negocieri în acest sens, cu trimiteri la alte dispoziții din Codul muncii vizând drepturile recunoscute salariaților, precum și la adresa A nr.1747/2007-34 care se referă la susținerile angajatorului în acest sens, este lipsită de relevanță juridică.
Ca atare, în mod justificat prima instanță, a dat eficientă înscrierilor din contractul individual de muncă al reclamantului, în care se menționează un salariului lunar de 4.250.000 lei lunar, fără alte sporuri.
Cuantumul acestui spor nu a fost stabilit arbitrar de instanță ci s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.40 din M la nivel național pe perioada 2003-2006. Acest articol, obligatoriu pentru părții, stabilește criteriu de determinare a acestui spor în funcție de vechime-" minim 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariu de bază"-; ori tocmai acest criteriu a fost folosit de prima instanță acordându-i 20% pe perioada 01.11.2004- 31.12.2006; negocierea altui cuantum nefiind dovedită de angajator.
În ceea ce privește cuantumul salariului stabilit pentru anul 2007, acesta a fost determinat la suma de 560 lei pentru reclamant, menționându-se că în cuprinsul său este inclus și un spor de 5% pentru vechimea în muncă.
Potrivit dispozițiilor Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe perioada 2007 -2010:
Art. 41 -. (3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:
d) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
Susținerea recurentului în sensul că unitatea este suverană în stabilirea tranșelor procentuale și a tranșelor de vechime între limitele prevăzute de dispozițiile Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național este reală. Însă, în aplicarea dispozițiilor art.2 alin 3 din același contract unitatea trebuie să aplice reguli unitare pentru toți salariații în determinarea tranșelor de vechime și a sporului cuvenit pentru acestea.
"Art. 2 alin3 M- la angajare și la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor respecta dispozițiile legale în vigoare privind aplicarea principiului egalității de tratament față de toți salariații, fără discriminări pe bază de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală."
Din cuprinsul Deciziei nr. 524 /26 02 2007 (37) rezultă că unitatea a înțeles să acorde pentru anumiți angajați sporuri de vechime diferențiate, astfel a acordat spor de vechime de 5%, 15 % și 20 %. În condițiile în care unitatea a decis că acordă pentru o vechime în muncă mai mare de 20 ani un spor de 20% la salariul de bază, astfel cum a făcut-o în alt caz, această decizie trebuie să fie respectată și în privința reclamantului. Este inadmisibil ca pentru aceleași tranșe de vechime în cadrul aceleași unități să se acorde niveluri diferite ale procentului sporului de vechime.
În ce privește orele suplimentare, de asemenea criticile recurentei se vizează a fi nefondate, deoarece instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.120, potrivit cărora"munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia", în contextul în care așa cum reiese din proba științifică administrată în cauză, pe baza evidenței primare a societății recurente, reclamantul a prestat ore suplimentare.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul că aceste ore au fost plătite, cu referire la excedentul pecuniar față de salariu încasat de intimat, deoarece nu s-a justificat plata unor drepturi salariale cu acest titlu, sarcina probei în acest sens revenindu-i angajatorului potrivit art.163.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată face o aplicare și interpretare corectă a legii, Curtea în baza art. 312 (1) cod procedură civilă cu aplicarea art.81 din legea nr.168/1999, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În baza art. 274 cod pr. civilă, recurenta aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatului G, cheltuieli de judecată ocazionate în recurs în sumă de 350 lei ( RON), constând în onorariu avocațial, dovedit cu chitanța depusă la fila 19.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC. Sind SA împotriva sentinței civile nr.252/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului G suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.AD
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Doriani AnaJudecători:Doriani Ana, Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela
