Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 10450/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10450
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 3674 din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar părțile au solicit judecarea în lipsă conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se trece la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.01.2008 reclamantul a chemat în judecata pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata contravalorii drepturilor salariale reactualizate cuvenite si neacordate aferente anilor 2004, 2005, 2006 și 2007.
În motivarea acțiunii a arătat că în calitate de salariat al SC are dreptul sa beneficieze, conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia fiecărei sărbători de Paște si C pentru perioada 2004-2007.
Deși, conform contractului individual de muncă, fiecare angajat trebuie să beneficieze, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, și de toate drepturile acordate in baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate, iar art. 40 din Codul Muncii prevede la alin. 2 ca angajatorului îi revine în principal obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă, aplicabil în această perioadă pârâta nu si-a respectat aceste obligații și salariații unității pârâte nu au beneficiat de suplimentările salariale aferente celor doua sărbători.
A calculat sumele solicitate prin raportarea la valoarea salariilor medii brute
aplicate in cadrul sucursalelor pârâtei conform Contractelor Colective de
Muncă aplicabile.
Solicită sa fie obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație a contravalorii drepturilor salariale cuvenite si neacordate.
În dovedirea prezentei cereri înțelege sa folosească proba cu înscrisuri.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 37, 38 si 40 Codul Muncii, precum și pe dispozițiile contractului individual si ale contractului colectiv de muncă.
in copie contract individual de muncă, carnete de muncă, extrase din contractele colective de muncă aferente anilor 2004, 2005, 2006, adresele nr. -, nr. 405/27.01.2005, 6152/21.11.2005 și nr. 1990/17.05.2006, tabelul cu calculul sumelor conform indicelui de inflație.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 Codul Muncii.
Potrivit art. 283 al. 1 din Codul Muncii "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Având în vedere faptul că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că prin prezenta cerere se solicită suplimentările pretins cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, consideră această cerere ca fiind prescrisă.
Pe fond pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar după anul 2003, părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Atât reprezentanții salariaților cât și instanțele investite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea acestora către salariați și, oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate iar promovarea prezentei acțiuni este prematură in raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la acțiune.
Părțile au stabilit o procedură care trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM; aceasta comisie este compusă atât din reprezentanții salariaților (în speța ), cât și din reprezentanții societății si are scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
În temeiul art. 9 din CCM precum și al prevederilor Anexei nr. 2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM a fost înființată Comisia Paritară. Scopul constituirii comisiei 1-a reprezentat tocmai clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formată tocmai din reprezentanții părților semnatare.
Prin Deciziile nr. 3793/18.06.2007 (Anexa nr. 5) si nr. 5140/2007 intitulata,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA" Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de baza, începând cu anul 2003.
Pârâta a depus la dosar, în copie: Contractul Colectiv de muncă înregistrat la B la numărul 9002/31.10.2003, Actul adițional nr. 3 la Contractul colectiv de muncă al A nr. 9002/31.10.2003, înregistrat la B sub nr. 3078/04.05.2006, Actul adițional nr. 4 la același contract colectiv de muncă, înregistrat la B sub numărul 2115/03.05.2007, protocol încheiat la 01.03.2002 între SC SA, SC SA și, regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei Paritare la nivelul SC SA, Contractul colectiv de muncă la Nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02 din 15 februarie 2006, adresa Comisiei Paritare a SC SA, înregistrată sub nr. 4209/06.11.2007 cu "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C", hotărârea nr. 14 Consiliului de Administrație al SC SA din 31.03.2003, notă privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății cu anexa nr. 1, adresa internă către Sucursala în executarea nr. 14/31.03.2003, hotărârea nr. 15 Consiliului de Administrație al SC SA din 21.04.2007, adresa SC /, înregistrată sub nr. 1202/03.04.2007, respectiv 29/04.04.2007, adresele nr. 3209/03.05.2007 și 2676/04.04.2007 și 3860/24.04.2003 ale SC SA, adresele nr. 562/09.02.2004, 405/27.01.2005, 6152/21.11.2005, 1990/17.05.2006 și 797/19.06.2007 ale SC /, 1084/08.11.2007 a Tribunalului Olt și certificatul nr. 1945/88/08.10.2007, emis de grefa Tribunalului Tulcea, hotărârea Comisiei Paritare din data de 31.03.2008.
În ședința publică de la 18 aprilie 2008, pârâta, prin avocat, a arătat că renunță la invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Cu aceeași ocazie, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită suplimentările salariale pentru C, anii 2004, 2005, 2006, 2007 și Paște, anii 2005, 2006 și 2007.
Prin sentința nr.3674 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul, domiciliat în com, sat nr. 31, jud. D, împotriva pârâtei cu sediul în B, sector 1, str. G-ral nr. 11 bis.
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007, precum și a celor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul este angajat al societății pârâte, prestând activitate în cadrul acesteia în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alineatului 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, in ultima formă menționată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut că în contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005, a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui angajat .
De asemenea, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
În cauză dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. l alin. I din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariații, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsura ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficiența unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezulta din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1 al aceluiași text de lege.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la Direcția teritoriala de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de pârâtă, se va reține ca angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare a acestora nu poate nega dreptul salariaților - asumat de părți prin contractele colective de muncă - de a beneficia de aceste suplimentari. În consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-
Deoarece reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că acesta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Potrivit art. 1084 din Codul Civil reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta SC SA, întemeiat pe dispoz.art.299, 3021, art.303 alin.1 și art.3041pr.civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a rezolvat fundamental greșit cererea introductivă, că Tribunalul nu a judecat pricina și s-a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003, și are în drept valoarea unei novații, prima din element, situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.
Nu au fost luate în considerare înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă - adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, care arată ce înseamnă includerea primelor în salariul de bază.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei cu privire la soluționarea greșită a cererii introductive nu este fondată, câtă vreme instanța de fond a soluționat legal și temeinic cauza, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, iar lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că prima instanță a reținut greșit ceea ce semnifică conceptual, includerea în salariul de bază a sporurilor, și că a înlăturat pe cale de consecință apărarea pârâtei și anume că primele de C și de Paști, din element situat în afara salariului de bază a devenit componentă în structura sa, câtă vreme Tribunalul a reținut în mod corect că, din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, reiese că a avut loc o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Instanța de fond a respectat principiul contradictorialității în administrarea probatoriului, pe care l-a analizat corect raportat la textele de lege aplicabile în speță, iar înscrisurile invocate de recurentă, respectiv adrese ale Direcției Politici a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, aflate la dosarul de fond, nu sunt de natură să schimbe conținutul contractului colectiv de muncă, care reprezintă legea părților, astfel că au fost înlăturate întemeiat.
Curtea constată neîntemeiată critica recurentei cu privire la faptul că instanța de fond în mod incorect nu a observat intervenția în cauză a novației, ca modalitate de executare a obligației angajatorului de plată a primelor de C și de Paști, prin includerea lor în anul 2003 în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare a obligațiilor. Prin novație se transformă o obligație veche în una nouă, transformarea implicând stingerea obligației vechi și înlocuirea ei cu una nouă.
Rezultă că novație este o convenție prin care, părțile unui raport juridic obligațional, de comun acord, sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, astfel că nu se poate vorbi de executarea obligației de plată a primelor, prin includerea acestora în salariul de bază, întrucât novația este o modalitate de transformare, iar nu de stingere a unei obligații de plată.
Instanța de fond în mod corect a constatat că dreptul material la acțiune nu este prescris și, interpretând prevederile art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, pentru anul 2004, menținute prin contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, reținut că salariații urmau să beneficieze de primele de Paști și de C, sub forma unor suplimentări salariale.
2 al aceluiași articol, în redactarea reținută prin CCM aferent anului 2004, reține că pentru anul 2003 aceste prime urmau a se regăsi în salariul de bază.
O asemenea clauză, privind includerea respectivelor suplimentări în salariul de bază, nu s-a mai regăsit în CCM aferent anilor 2004, 2005, 2006 ori 2007, instanța de fond a apreciat corect inaplicabilitatea sa pentru perioada indicată, fiind vizat exclusiv anul 2003.
În art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,s-a prevăzut suplimentarea drepturilor salariale ale salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Totodată se constată că adresa Comisiei Paritare cuprinde o interpretare a clauzelor art.168 alin.1 și 2 CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractelor colective anule aferente anilor 2004, 2005, 2006, 2007, împrejurare ce contravine prevederilor art.31 din Lg.130/1999, care arată că pot fi modificate clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, în considerarea naturii juridice bilaterale a contractului, dar doar pe parcursul executării lui.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul Muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 3674 din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
6.01.2009
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
