Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1066/ Dosar nr-
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții, -, -,, împotriva sentinței civile nr. 511 din data de 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28.08.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5.10.2009, iar apoi pentru astăzi, 7.10.2009
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 511/28.05.2009, Tribunalul Covasnaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2000- 4.05.2006.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 1.01.2000 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu atât ca urmare a admiterii excepției invocate cât și pe fond.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care erau datorate.
Pretențiile reclamanților au natura juridică a drepturilor de natură salarială, deci raportat la data înregistrării acțiunii, 4 mai 2009, pentru perioada 1.01.2000-4.05.2006 dreptul la acțiune în sens material este prescris.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis excepția, invocată din oficiu și va respinge pretențiile aferente perioadei 01.01.2000-4.05.2006 pe acest considerent.
Abordând fondul cauzei, de reținut că reclamanții fac parte din categoria de personal contractual, fiind încadrați în bază de contract de muncă încheiat cu Primăria, cum rezultă din copiile contractelor individuale de muncă, actele adiționale ale acestora depuse la dosarul cauzei, mai puțin reclamanta -, care s-a pensionat conform copiei deciziei de pe fila 14, reclamanta, căreia începând cu data de 11 aprilie 2007 i-a încetat raportul de muncă cu Primăria.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă in limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din aceste prevederi legale rezultă ca reclamanții pot beneficia de aceste tichete de masă, în limita bugetului alocat unității la care este angajat, norma instituită de legiuitor având caracter dispozitiv, iar nu imperativ.
Prin Adresa nr. 582/2009 din 03.04.2009 al Consiliului Local al comunei depusă la fila 34, rezultă că în urma discuțiilor purtate în cadrul ședinței ordinare din data de 23.03.2009, consilierii locali au decis că nu sunt în măsură să adopte o hotărâre, dar în cazul unei sentințe pronunțate în favoarea reclamanților se vor conforma celor dispuse de instanță.
Atâta vreme cât unitatea pârâtă nu a făcut dovada că ar fi alocate prin bugetul local sumele de bani necesare plății drepturilor pretinse de reclamanți, cererea acestora este neîntemeiată.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se reține că dispozițiile art. 1 din Legea 142/98 a fost interpretat greșit. Instanța nu poate tolera aplicarea diferită a acestui text de lege chiar între salariații aceleiași instituții.
Se reiterează susținerile invocate și la judecata în fond a cererii prin care se invocă un tratament discriminatoriu față de alți salariați din cadrul aceleiași instituții
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este întemeiat.
Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de art. 41alin. 2 din Constituție.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți și va menține sentința nr.51/2009 a Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, -, -, și, împotriva sentinței civile nr. 511/28.05.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | pt.Judecător, - -, aflată în delegație, semnează președinte instanță, |
Grefier, |
Red./27.10.2009
Tehnoredact./12.11.2009/ 22 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
