Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1111
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.10.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Neagu Mihaela
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, împotriva sentinței civile nr.296/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA DELAV, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI, și intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
La solicitarea instanței, intimata se legitimează cu CI seria - nr.-.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata arată că alți colegi au primit drepturi salariale solicitate de ea.
Solicită respingerea recursurilor declarate și acordarea drepturilor salariale pe perioada 23.03.2006-31.08.2007.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor declarate.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la nr- la data de 23.03.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Inspectoratul Școlar al județului V, Școala, Consiliul Local comuna, Consiliul Local comuna pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale neachitate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare ce i se cuveneau potrivit art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 pe o perioadă de trei ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată și actualizarea acestor drepturi în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că este învățătoare pensionară, că a activat până la data de 31.08.2007, și că pârâții nu i-au achitat drepturile salariale prevăzute de disp.art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997. A solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata acestor drepturi, depunând în dovedirea acțiunii sale înscrisuri.
PârâtulMinisterul Educației, Cercetării șia depus la dosar întâmpinare, invocând, pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei netemeinicia acțiunii. Motivează pârâtul că între el și reclamantă nu există nici un raport de muncă și nu are obligația de a calcula și plăti salariul reclamantei. Pe fondul cauzei susține că reclamanta nu dispune de vechimea de peste 30 de ani în învățământ prev.de art.50 din Legea nr.128/1997 astfel că nu poate beneficia de tranșele suplimentare prevăzute de acest text de lege. Mai arată pârâta că aceste tranșe nu au un coeficient de ierarhizare diferit, că se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară și rezultă deci că reclamanta solicită o plată dublă.
Pârâtele Inspectoratul Școlar al Județului V, Școala -, jud.V, Consiliul local al comunei și Primăria comunei, jud.V deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr. 296/21.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să acorde reclamantei tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și să-i plătească acesteia diferențele salariale aferente activității prestate în perioada 23 martie 2006 - 31 august 2007 reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A respins excepțiile ca neîntemeiate.
În motivare a reținut că potrivit art.4 din HG nr.366/2007 Ministerul Educației, Cercetării și T are obligația de a asigura și monitoriza modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educativ. De asemenea potrivit aceleiași hotărâri elaborează cadrul normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico financiar în care se realizează politicile în domeniu. Față de aceste atribuții precum și față de celelalte atribuții prevăzute de aceleași hotărâri și de Legea învățământului nr.84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepția invocată de acest pârât este nefondată.
Pe fondul cauzei acțiunea formulată este întemeiată, reținându-se următoarele:
Potrivit art.50 pct.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Se mai stabilește de asemenea că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși aceste texte de lege prevăd pentru personalul didacticcumulativcategorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30,35 și 40 de ani de activitate, și sunt în vigoare, ele nu au fost respectate.
Cum, reclamanta în calitatea sa de personal didactic în învățământul preuniversitar cu o vechime de peste 30 de ani (1970-2007) nu a beneficiat de aceste tranșe suplimentare cu creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25, acțiunea formulată apare întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, aducând în esență următoarele critici soluției date de instanța de fond:
Ministerul Educației Cercetării și susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister. Instanța de fond a efectuat o interpretare trunchiată a dispozițiilor art. 167 Legea nr. 84/1995.
Potrivit alin. 17 art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare "De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:
a) componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;
b) bursele pentru elevii din Republica M, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
c) organizarea evaluărilor, simulărilor și examenelor naționale;
d) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice și didactice auxiliare, precum și organizarea examenelor naționale de ocupare a posturilor didactice;
e) manualele școlare pentru învățământul obligatoriu și pentru elevii cu dificultăți materiale din învățământul liceal și de arte și meserii;
f) finanțarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor publice de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și dotări;
g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice;
h) finanțarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ.
În nici un caz cheltuielile cu salariile cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și.
A solicitat a se constata că Ministerul nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu îi revin atribuții în ceea ce privește plata și stabilirea salariilor cadrelor didactice. Pentru salariile cadrelor didactice, calitatea de ordonator principal de credite o are consiliul local.
În mod netemeinic instanța de fond a reținut că reclamanții nu au beneficiat de dispozițiile art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Prin susținerea pe care a făcut-o în fața instanței de fond că, reclamanții a solicitat de fapt o plată dublă s-a referit la următoarele:
-coeficientul de ierarhizare de 1/25 este corespunzător tranșei anterioare;
-tranșa de vechime de 30 se formează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare de vechime;
-tranșa de 35 se formează prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 la cel anterior de 30, etc.
Practic aceste tranșe de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ nu au un coeficient de ierarhizare diferit la care se aplică 1/25, ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară.
În consecință reclamanții au solicitat și au primit în mod nelegal prin admiterea acțiunii o plată dublă.
Sintagma "tranșa anterioară de vechime" utilizată de legiuitor este suficient de explicită.
A arătat că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr. 128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 ani.
La data de 01 septembrie 1997 prin Legea nr. 128/1997 se introduc trei tranșe suplimentare de vechime în învățământ 30, 35, peste 40 ani, create prin creșterea acordată în conformitate cu art. 50(2) din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente.
A exemplificat modalitatea de calcul pentru introducerea celor trei tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30, 35 și peste 40 ani, tranșe care cuprind creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, în conformitate cu prevederile art. 50(2) din Legea nr. 128/1997.
Datorită indexărilor succesive pe parcursul anilor s-a ajuns în prezent la creșteri ale coeficienților de multiplicare pentru cele trei tranșe suplimentare de peste 1/25 față de coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare.
de 1/25 a fost acordat deja, întrucât cu acest coeficient s-a creat fiecare tranșă suplimentară, iar. nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ prevede că în anexele sale sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare.
Recurentul Inspectoratul Școlar Județean V susține că nu au existat fonduri în buget pentru plata tranșelor suplimentare de vechime. Consideră că legislația referitoare la salarizarea cadrelor didactice a fost corect aplicată.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii judecătorești, apreciind criticile privind lipsa calității procesuale pasive cât și cele referitoare la fondul cauzei ca fiind neîntemeiate față de actele normative enunțate și practica judiciară în materie.
Examinând recursurile declarate în cauză pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile reclamantei de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30,35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada solicitată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității procesuale pasive.
Astfel, recurentului - pârât Ministerul Educației, Cercetării și T B îi revin o serie de atribuții în domeniul educației și învățământului în ceea ce privește formularea de politici și programare de perspectivă și asigurarea implementării lor în unitățile de învățământ și instituțiile subordonate sau coordonate, elaborează cadrul normativ - metodologic, funcțional, operațional și economico - financiar privind politicile în domeniu, comunică și colaborează cu celelalte structuri ale administrației publice centrale și locale și cu societatea civilă și asigură condițiile materiale și financiare de desfășurare a procesului de educație și învățământ, asigură și monitorizează modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație (art.4 din nr.HG366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T).
Atribuții asemănătoare se regăsesc fiind reglementate de dispozițiile art. 167 din Legea nr.14/1995 în referire la finanțarea de bază cuprinzând inclusiv cheltuielile de personal, în normele metodologice elaborate pentru determinarea costului standard pe elev/școlar, aflat la baza alocării fondurilor pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ din subordine.
Mai mult, deși afirmă că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, această susținere este infirmată chiar prin disp. art. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ încheiat în anul 2004 și prelungit până în prezent care prevăd că prin termenul "angajator" este desemnat inclusiv Ministerul Educației, Cercetării și T reprezentat prin ministru, care este parte contractantă.
Potrivit disp. art. 33 alin. 1 din același contract,în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțareînainte de adoptarea Legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
O altă obligație ce revine Ministerului este și cea prevăzută de art. 38 alin. 5 din același contract și anume: "Ministerul Educației, Cercetării și T și inspectoratele școlare se obligă să depună toate diligențele necesare pentru plata la timp a salariilor". De asemenea, vor urmări modul în care se efectuează plata salariilor și acoperirea cheltuielilor destinate bunei funcționări a unităților de învățământ.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 50 alin.1 și 3 din Legea nr.128/1997, se prevede pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar acordarea tranșelor de vechime la salarizare stabilite de lege și a trei tranșe suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În speță, nu s-a făcut dovada aducerii a îndeplinire a acestor prevederi, respectiv a achitării în mod corespunzător a drepturilor salariale cuvenite reclamanților cu titlu de tranșe suplimentare potrivit vechimii în învățământ.
Nu este vorba de o plată dublă întrucât, așa cum corect a reținut instanța de fond, abia odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 15/2008, tranșele respective au fost incluse în salariu, începând cu luna ianuarie 2008.
Lipsa fondurilor prevăzute în buget nu este un motiv pentru a nu aplica dispozițiile legale, întrucât ordonatorii de credite au obligația să respecte legea, respectiv să aloce fonduri și să prevadă aceste cheltuieli în bugetele instituțiilor.
Față de considerentele arătate, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V, împotriva sentinței civile nr.296/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./17.11.2009
Dact./8 ex/20.11.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Neagu Mihaela, Alina Savin
