Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1112/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1112
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,- - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.372 din data de 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, bloc D 6,. D, etaj 4,. 14, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâta SC SA reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. - din 13 iunie 2008, lipsind intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar un set de înscrisuri în copie, în dublu exemplar, respectiv: Anexa nr. 1 bis la Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr. 8080/23.05.2000, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, deciziile nr. 246, 247 și 249 din 15 aprilie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup, solicită instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să admită recursul, să modifice în tot hotărârea recurată și să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, avându-se în vedere motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Dâmbovița, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 3780 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2006, cuvenite autorului lor G, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt cererea, reclamanții au arătat că autorul lor Gaf ost salariatul societății pârâte la Sucursala ar C până la data de 28.02.2006, când a decedat, că pentru munca prestată a primit lunar un salariu, conform contractului individual de muncă, dar pe lângă acesta trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Reclamanții au mai arătat că prima cuvenită pentru Caf ost de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în 2005, că autorul lor nu a beneficiat aceste sume și că se impune plata sumelor restante, actualizate cu coeficientul de inflație calculat pe ultimii 3 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din pe anii 2004-2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca pentru toți salariații ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art.9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
În ședința din 21.12.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar la cererea pârâtei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert s-a concluzionat că sumele pretinse de reclamanți reprezentând drepturile salariale ce trebuiau acordate autorului lor de Paște și C pentru anii 2004-2005 nu au fost incluse în totalitate în drepturile salariale acordate, că reclamanții sunt îndreptățiți la diferența totală de 2836 lei, care include și rata inflației în sumă de 466 lei.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost respinse de către instanță, la termenul de judecată din 11.03.2008, considerându-se că expertul a răspuns obiectivelor stabilite.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.372 din 18 martie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale restante, cuvenite autorului comun G, calculate conform raportului de expertiză întocmit de expertul, în sumă de 2836 lei, precum și 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că autorul reclamanților Gaf ost salariatul societății pârâte, la Sucursala ar C, angajat pe durată nedeterminată de timp, până la data de 28.02.2006 când a decedat, că prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și C cuvenite pentru perioada 2004-2005.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr. 2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
A mai reținut tribunalul că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă întocmită de expert rezultă că autorul reclamanților era îndreptățit să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2005, reprezentând diferența între sumele acordate prin menținerea drepturilor salariale din anul 2003, în care au fost incluse și primele de Paște și C, și sumele ce trebuiau acordate în anii 2004-2005 prin includerea în drepturile salariale a primei de Paști de 790 și 850 lei, respectiv C, de 799 lei și 927 lei.
Concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004-2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004-2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004-2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, tribunalul a apreciat că nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea în parte, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 269 (1) din Codul muncii, conform cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Este evident că fapta angajatorului de a nu plăti integral drepturile salariale cuvenite reclamanților este datorată vinovăției sale și este în legătură cu serviciul și în raport de prevederile art. 161 (4) din Codul muncii, impune atât plata diferențelor salariale cuvenite, precum și actualizarea acestora în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză, la suma netă de 2836 lei, din care 2.376 lei salarii restante și 466 lei, coeficient de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
A susținut recurenta-pârâtă că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003,în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anii2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare,interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
A învederat că atât prevederile CCM cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9,14 și 30 din Legea nr.130/1996, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nici o reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție nu au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă a învederat că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În subsidiar, a susținut că modalitatea de calcul a sumelor pretinse e greșită,câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate,deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul e salariul de bază mediu la nivel de,nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia unor decizii pronunțate în practica judiciară, a unui raport de expertiză extrajudiciară, a notei Comisiei Paritare din nr.5140/31.08.2007, a anexei 1, 1 bis și 2 la actul adițional la CCM pe anul 2008.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Autorul reclamanților a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 28.02.2006.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși autorului reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora instanța a făcut o corectă apreciere a înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, acordând sume în cuantum corespunzător criteriului rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al autorului reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor.
În anii 2004-2005pe lângă salariilecuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus,principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
Rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii 04.10.2007.
Din considerentele expuse,constatând că în fața instanței de fond pârâta nu a invocat excepția prematurității acțiunii și că o asemenea excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa negocierilor în vederea determinării cuantumului și modalităților de plată a primelor,prime a căror sumă poate fi stabilită cu ajutorul criteriului reglementat de CCM(salariul de bază mediu pe ) în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâta "" SA împotriva sentinței civile nr. 372/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,- - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 372 din data de 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, bloc D 6,. D, etaj 4,. 14, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.MP/MD
2ex/08.07.2008
dosar fond - Trib.
G -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
