Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1122/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1122
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data de 8 februarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, privind judecarea recursului declarat de pârâta SC C SA împotriva sentinței civile nr. 2795 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL CARIERA, având ca obiect drepturi bănești
La apelul au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2795 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de intimată.
S-a admis acțiunea formulată de petenta SINDICATUL CARIERA cu sediul în comuna, județul G, în contradictoriu cu intimata Complexul Energetic C, cu sediul în C,-, județul
A fost obligată intimata la plata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2006, 2007 și 2008 si a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anii 2006, 2007 și 2008, după cum urmează: - 5361,53 lei, - 10323, 67 lei, -7722,98 lei, - 5934,89 lei, sume brute actualizate la data de 03.04.2009 și care urmează să fie reactualizate la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petentă a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petenta SINDICATUL CARIERA a formulat acțiune pentru membrii de sindicat, care sunt salariații unității intimate SC" C"SA, respectiv,,.
Privitor la excepțiile invocate de intimată, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, cum este cazul de față, respectiv dreptul la prima de vacanță și drepturile de aprovizionare toamnă-iarnă, se va face aplicarea dispozițiilor art.283 lit.c, și nu lit.e din Codul muncii, astfel încât, termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni.
Față de excepția prematurității acțiunii, s-a apreciat că nu poate fi reținută motivarea intimatei în sensul că nu a fost urmată procedura prealabilă, întrucât această procedură stipulată de art. 530 din CCM la nivel de unitate privește litigiile privind conflictele de interese, respectiv modificarea, suspendarea, încetarea contractelor colective de muncă.
Referitor la soluționarea litigiului pe cale amiabilă, răspunsul intimatei nr. 1594/17.10.2008 prin care a arătat că drepturile solicitate au fost introduse în salariul de bază, reflectă faptul că petenta a depus eforturi pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Pe fond, tribunalul a reținut că, din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă și pentru aprovizionare toamnă-iarnă, iar acesta a încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani, în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege."
Conform art. 5 din Legii nr. 168/1999 conflictele de drepturi sunt definite ca fiind conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă, care sunt conflicte referitoare al drepturile salariaților.
De asemenea, în art. 67 din aceeași lege se arată: conflictele în legătură cu executarea contractelor individuale de muncă și a contractelor colective de muncă sunt conflicte de drepturi.
S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
Referitor la plata drepturilor bănești pentru aprovizionare toamnă iarnă, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 176 alin. 1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decât atât, potrivit disp.art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage răspunderea pârtilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța de fond a considerat că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.l si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Mai mult, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, nici prima de
vacanță și nici adaosurile pent6ru aprovizionare toamnă iarnă nu au fost incluse în salariul de
bază al petenților, sumele cuvenite acestora fiind următoarele: - 5361,53
lei, - 10323,67 lei, - 7722,98 lei,
- 5934,89 lei, sume brute actualizate la data de 03.04.2009.
Având în vedere toate aceste considerente tribunalul a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției Idreptului material la acțiune, iar pe fond, să admită acțiunea, în sensul că va obliga intimata la nplata primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2006, 2007 și 2008 si a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anii 2006, 2007 și 2008, după cum urmează: - 5361,53 lei, - 10323, 67 lei, - 7722,98 lei, - 5934,89 lei, sume brute actualizate la data de 03.04.2009 și care urmează să fie reactualizate la data plății efective și a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C SA.
Motivând recursul, pârâta a arătat că instanța de fond a respins, în mod eronat, excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepția prematurității formulării acțiunii, motivată de neurmarea procedurii de soluționare pe cale amiabilă, procedură stabilită prin contractul individual de muncă, excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de încetarea valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007, ale cărui clauze se pretind a contraveni colectiv de muncă la nivel de ramură și excepția prescripției dreptului la acțiune, motivată prin aceea că reclamantul invocă o serie de neexecutări ale contractului colectiv de muncă, pentru care termenul de prescripție este de 6 luni, termen care în cauză a fost depățit.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că hotărârea pronunțată este netemeinică, întrucât instanța de fond a considerat în mod greșit că drepturile conferite printr-o lege anterioară, privind acordarea primei pentru concediu de odihnă și pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, au încetat să mai fie prevăzute doar după trecerea a 2 ani în care s-a suspendat aplicarea acestora, instanța neanalizând înscisurile de la dosar din care rezulta că dispozițiile art.137 din CCM la nivel de ramură, conform cărora " prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adosuri pot fi incluse în salariul de bază" s-au materializat prin încheierea Actului Adițional nr.830/27.01.2006 al CCM al Complex Energetic C
A menționat recurenta că din procesul-verbal nr.15/27.01.2006 încheiat cu ocazia ședinței de negociere a Actului Adițional nr.830/27.01.2006 al CCM la nivel de unitate rezultă că drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost acordate acestora prin includerea în salariul de bază, începând cu data de 01.02.2006.
Totodată, recurenta a criticat expertiza efectuată la instanța de fond, în care s-a concluzionat că, în anul 2006, avut loc o majorare a salariului de bază corespunzătoare negocierii dein procesul-verbal nr. 15/27.01.2006, menționând că a formulat obiecțiuni la această expertiză, întemeiate pe faptul că prin procesul-verbal de negociere a Actului Adițional nr.830/27.01.2006 s-au stabilit mai multe aspecte: aplicarea unei grile unice de salarizare a tuturor angajaților cE C începând cu data de 01.02.2006, majorarea clasei 1 bază din această grilă cu 6% și corelarea drepturilor salariaților din sectorul minier cu aplicarea acestei grile.
S-a mai arătat că datorită faptului că sumele echivalente sporului de pericol, primei de vacanță și primelor ocazionale au fost cumulate și introduse în salariul de bază din anul 2006, salariații au beneficiat de acestea și în anii următori, respectiv 2007 și 2008, precum și de toate indexările și creșterile ulterioare, iar în urma corelării și includerii acestora în salariul de bază, fiecare salariat a avut un salariu de bază superior celui anterior, observându-se o creștere cuprinsă între 15% și 31,54% la salariul de bază și o creștere cuprinsă între 6,2% și 10% la salariul brut înscris în carnetul de muncă, ceea ce demonstrează o creștere mai mare decât indexarea de 6% prevăzută în procesul -verbal 15/27.01.2006.
De asemenea, recurenta a menționat că a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară pentru a demonstra că expertul desemnat nu a luat în calcul diferența salariului dintre anul 2005 și cel din anul 2006, iar în urma analizei acestei expertize instanța de fond ar fi putut constata, raportat la diferența dintre cele două salarii, că a existat o creștere salarială mai mare de 6% și că drepturile bănești solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază începând cu data de 01.02.2006 și au fost acordate pe toată perioadă dedusă judecății.
În susținerea recursului, recurenta pârâtă a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând printre altele, în xerocopie, contractele individuale de muncă ale reclamanților, situații centralizatoare, carnetele de muncă ale reclamanților, CCM la nivel de ramură pe anul 2006.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în completării probatoriului cu o expertiză efectuată de 3 expertți, iar în secundar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Sindicatul Cariera, în numele și pentru reclamanți, membrii de sindicat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând cu precădere excepțiile invocate, apreciază că acestea au fost corect respinse de către instanța de fond.
Astfel, cu privire la excepția prematurității, se reține că procedura prealabilă prevăzută la art.5.30 CCM la nivel de unitate vizează " litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea prezentului contract colectiv de muncă și a notelor comune încheiate la nivel de subunitate".
Prezentul litigiu are ca obiect plata drepturilor salariale care, potrivit susținerilor reclamanților, își au temeiul în clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele prevăzute la art.5.30 din CCM la nivel de unitate care, așa cum rezultă din textul enunțat, se referă la procedura de soluționare a conflictelor de muncă ivite în legătură cu executarea, suspendarea, modificarea sau încetarea contractului deja încheiat, aplicabil la nivel de subunitate și nu de ramură.
Prin urmare, nefiind incidente disp.art.5.30 din CCM la nivel de unitate, nu se poate reține prematuritatea acțiunii în justiție promovate fără parcurgerea procedurii prealabile amiabile prevăzute de acest articol.
Pe de altă parte, și în cazul în care s-ar reține că prevederile art.5.30 din CCM la nivel de unitate își găsesc aplicabilitate, se reține că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile amiabile nu exclude dreptul părților de a se adresa instanței, în caz de insucces al acestei proceduri.
Or, în cauză de față, din cuprinsul adresei înregistrate la unitatea pârâtă sub nr.1594/17.10.2009, prin care s-a comunicat refuzul acordării drepturilor cu motivarea că acestea au fost introduse în salariu, precum și refuzul întrunirii comisiei de negociere, pe considerentul că aceasta ar fi neoportună, reiese insuccesul procedurii prealabile, astfel că se impune respingerea excepției prematurității.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, motivată pe încetarea valabilității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007, aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care reclamanții nu și-au întemeiat cererea de acordare a drepturilor salariale pe aceste contracte, ci pe clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, invocând superioritatea acestora și aplicabilitatea lor directă în raport de disp.art.238 și art.8 din Legea nr.130/1996.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că drepturile bănești solicitate de reclamanți intră în categoria drepturilor de natură salarială, chiar contractele colective de muncă la nivel de ramură referindu-se la unele dintre acestea ca fiind " suplimentări ale drepturilor salariale".
De altfel, însăși recurenta le recunoaște implicit acest caracter, atunci când invocă în apărare faptul includerii lor în salariu de bază.
În aceste condiții, nefiind vorba de o simplă neexecutare a clauzelor contractului colectiv de muncă, nu sunt aplicabile disp.art.283 alin.2 lit.e ce prevăd un termen de prescripție de 6 luni, ci disp.art.283 alin.2 lit.c, conform cărora în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum, în cauză, acest termen de 3 ani nu s-a împlinit până la data promovării cererii d către reclamanți, se impune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și a prevederilor contractelor colective de muncă, precum și o greșită evaluare a probatoriilor administrate în cauză.
Astfel, se reține că, sub aspectul temeiului de drept, instanța și-a bazat soluția de admitere a acțiunii pe prevederile art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, care stipulează acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți și pe disp.art. 238. ce reglementează superioritatea clauzelor contractul colectiv de muncă la nivel de ramură ( ce cuprin drepturi salariale) în raport cu cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Argumentându-și astfel soluția adoptată, instanța nu a observat, însă, că în ceea ce privește prima de vacanță, temeiul de drept invocat de reclamanți îl constituie prevederile art.123 din CCM la nivel de ramură, ci prevederile art.123, instanța neanalizând îndreptățirea reclamanților prin prisma acestui text de lege, raportat la perioada în care a fost aplicabil, ceea ce echivalează cu o necercetarea a acestui capăt de cerere în raport de temeiul juridic invocat.
De asemenea, nu au fost avute în vedere dispozițiile art.176 alin.6 din CCM la nivel de ramură, potrivit cărora drepturile prevăzute la alin.1 și 2 din art.176 se acordă "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază"sau prevedrile art.137 din același contract în conformitate cu care " prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază"
Prin urmare, pentru a stabili îndreptățirea reclamanților la acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune, nu era suficient ca instanța de fond să constate că în CCM la nivel de unitate aceste drepturi nu au fost distinct prevăzute și să concluzioneze că, în cazul neprevedrii lor, își produc efectele clauzele CCM la nivel de ramură, în principal clauza cuprinsă la art.176 alin.1 și 2, ci trebuia să verifice și dacă s-a convenit sau nu introducerea respectivelor drepturi în salariul de bază, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, altfel spus dacă s-a îndeplinit sau nu condiția de care depinde acordarea acestor drepturi, conform art.176 alin.6 din CCM.
Or, aceasta presupunea o analiză a înscrisurilor depuse la dosar, a succesiunii contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate și a prevederilor acestora, analiză pe care instanța de fond nu a făcut-
Din acest punct de vedere, se reține că tribunalul a dat relevanță juridică doar raportului de expertiză contabilă, care a concluzionat că nici prima de vacanță și nici adaosurile pentru aprovizionarea toamnă-iarnă nu au fost incluse în salariul de bază, fiind ignorate, însă, înscrisurile și raportul de expertiză extrajudiciară depuse în apărare de către pârâtă, pe care instanța de fond nu le-a examinat și cu privire la a căror forță probantă nu s-a pronunțat în niciun fel.
Potrivit art.261 pct.3 și pct.5 pr.civ. hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă, printre altele, susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor, "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanțe,cum și cele pentru care au fost înlăturate apărările părților".
Referindu-se în considerentele hotărârii, în examinarea probatoriilor, numai la dovezile administrate la propunerea reclamanților, fără a face o analiză și a probelor propuse în apărare, instanța a încălcat dispozițiile textului de lege menționat, nerealizând astfel o cercetare completă a fondului cauzei.
Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menționat anterior, acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți și prevăzute la art.123 și art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură era condiționată, potrivit art.137 și art.176 alin.6, de neincluderea acestora în salariul de bază, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate, iar eventualele clauze convenite în acest sens nu se puteau materializa decât în anumite înscrisuri întocmite de părți ( acte adiționale la CCM și documente care au stat la baza încheierii lor), relevanța juridică a acestor înscrisuri fiind, așadar, de netăgăduit.
În acest sens, Curtea reține că, la dosar, unitatea pârâtă a depus copia actului adițional înregistrat la nr.830/27.01.2006 și procesului verbal de negociere nr.15/27.01.2006, întocmit în vederea încheierii actului adițional din care rezultă că, începând cu data de 01.02.2006, s-a realizat o majorare cu 6% a valorii clasei I din grila de salarizare, în vederea corelării drepturilor salariaților din sectorul minier cu aplicarea grilei unice de salarizare, cu modificarea corespunzătoare a prevederilor volumului II, iar la fila 324 se află adresa nr.1040/02.02.2006 emisă de C, în vederea aplicării actului adițional nr.830/27.01.2006, în care se menționează că această majorare se realizează prin introducerea în salariul de bază a mai multor sporuri și adaosuri, între care și prima de vacanță.
De asemenea, la fila 276 din dosar se află procesul-verbal de negociere a CCM pe anul 2008, încheiat la data de14.03.2008 între pârâta C și Sindicatul C, în care se menționează ( în penultimul alineat - fila 279) că mai multe revendicări solicitate prin adresa Sindicatului C nr.345/20.02.2008 către D, cât și cele consemnate în procesele-verbale de conciliere, revendicări vizând printre altele și prima vacanță în cuantum de 75% și adaosul pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, " sunt declarate de ambele părți implicate în conflictul de interese, fără obiect și nu se justifică".
Prin urmare, din aceste înscrisuri se desprinde concluzia, că începând cu data de 01.02.2006, a intervenit o majorare salarială pentru angajații unității pârâte, determinată de includerea în salariul de bază a primei de vacanță și celorlalte sporuri menționate în adresa nr.1040/02.02.2006, așadar o concluzie contrară celei la care ajunge expertiza contabilă efectuată la instanța de fond. În sensul includerii primei de vacanță și sporurilor menționate îm salariul de bază concluzionează și expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă la instanța de fond, mijloc de probă ce nu a fost înlăturat și cu privire la care a cărei valoare probatorie tribunalul nu s-a pronunțat, ceea ce face ca în cauză să existe două expertize cu concluzii contradictorii.
Dată fiind existența acestor contradicții între concluziile celor două expertize, pe de o parte, și între concluziile expertizei judiciare efectuate la fond și cele rezultate din analiza înscrisurilor de la dosar, pe de altă parte, se impunea lămurirea lor prin efectuarea unei noi expertize care să stabilească, pe baza actelor aflate la dosar, încheiate în urma negocierilor dintre partenerii sociali, dacă reclamanții au beneficiat de majorarea salarială de 6% prevăzută de actul adițional nr.830/27.01.2006 al CCM al Complex Energetic C sau de majorări salariale în alt cuantum, precizându-se pe ce s-au fundamentat acestea și dacă modul de calcul al salariilor de bază pentru reclamanți a fost conform algoritmului de calcul prevăzut în adresa nr.1040/02.02.2006 emisă de C, în vederea aplicării actului adițional menționat.
Cum în cauză aceste aspecte esențiale soluționării cauzei nu au fost pe deplin lămurite, iar prima instanță nu a făcut o cercetare corespunzătoare a fondului cauzei, neanalizând probele propuse în susținerea acțiunii, dar și propele propuse în apărare și având în vedere că este necesară completarea probatoriilor cu o nouă expertiză, mijloc de probă indamisibil în faza recursului, Curtea apreciază că sunt incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ.
În consecință, se va admire recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, tribunalul va pune în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize contabile care să răspundă obiectivelor precizate anterior și pe baza concluziilor expertizei și examinării tuturor probatoriilor administrate se va pronunța motivat asupra acțiunii promovate de reclamanți și asupra apărărilor formulate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C SA împotriva sentinței civile nr. 2795 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL CARIERA.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Judecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian
