Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1138/R-CM
Ședința publică din 16 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.555/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns profesor pentru Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat, intimații- reclamanți, în baza delegației nr.211/2009 și consilier juridic pentru intimații-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în baza delegației nr.-, lipsind recurentul-pârât Orașul prin primar, intimații-pârâți Școala Colibași, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Inspectoratul Școlar Județean A, intimatul-chemat în garanție Județul A și intimatul-pârât-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul-pârât-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar întâmpinare.
Se mai referă că Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, pentru intimații-reclamanți, a depus la dosar cerere prin care solicită amânarea cauzei în vedere angajării unui apărător.
Se comunică reprezentanților Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia și intimaților-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A câte o copie a întâmpinării formulată de Ministerul Educației, Cercetării și.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia declară că renunță la cererea prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător. Arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia, pentru intimații-reclamanți, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul intimaților-chemați în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, -a, (), (), (), (), (), -, A, -, Din, Filica, (), (), G, Constanta, -, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia au chemat în judecată pe pârâții Școala Colibași, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași, Orașul, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008 și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că aparțin categoriei personalului contractual bugetar, funcționând la Școala Colibași, și beneficiază, la fel ca funcționarii publici, de salariu sub formă de indemnizație, care reprezintă contravaloarea muncii prestate.
În vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2007 potrivit dispozițiilor art. 35(2) din Legea nr. 188/1999, republicată, care stabilesc că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile nr. XXIII/2005 și XII/2007, statuând că prima de concediu se cuvenea polițiștilor, respectiv magistraților și personalului auxiliar.
Prin nr.OUG 146/2007 s-a aprobat plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 salariaților din sectorul bugetar: funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membri ai corpului diplomatic și consular al României și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale.
Angajatorul nu poate refuza plata primei de concediu, reglementată pentru funcționarii publici de Legea nr. 188/1999, deoarece acordarea acesteia nu mai este suspendată prin legile bugetului de stat.
Înlăturarea acestui drept pentru personalul din învățământ contravine prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României, cât și reglementării din art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Reclamanții consideră că drepturile salariale solicitate pentru perioada 2001-2006 nu sunt prescrise întrucât a intervenit actul întrerupător de prescripție - nr.OUG 146/2007.
Acțiunea mai este întemeiată pe prevederile art. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarrea tuturor formelor de discriminare și pe cele ale art. 39 și 166 din Codul muncii.
La data de 28.01.2009 pârâtul Orașul a formulat cerere de chemare în garanție a Județului A, Ministerului Finanțelor Publice, Direcției Generale a Finanțelor Publice A și Ministerului Educației Cercetării și, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați la virarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
A motivat cererea prin aceea că sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, pe care Ministerul Finanțelor Publice îl gestionează, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean, așa cum se stabilește prin art. 6 din Legea nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
Potrivit art 4 din nr.HG 366/2007, Ministerul Educației Cercetării și asigură condițiile materiale și financiare de desfășurare a procesului de educație și învățământ.
La același termen de judecată, 28.01.2009, pârâtul Orașul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, neexistând raporturi juridice între personalul didactic și Orașul. Sumele de bani pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ provin de la bugetul de stat și doar tranzitează bugetul local.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii întrucât textul de lege invocat ca temei legal se referă la funcționarii publici, calitate pe care nu o au reclamanții, membri de sindicat. Nu se poate afirma că ar fi o discriminare între funcționarii publici și cadrele didactice deoarece nu există egalitate nici între drepturile, obligațiile și interdicțiile pe care le au funcționarii publici și cele pe care le au cadrele didactice.
Prin întâmpinare, chematul în garanție Județul Aai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că are doar un rol consultativ în distribuirea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale.
Întâmpinare a formulat și Ministerul Educației, Cercetării și, acesta invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților. Nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat deoarece, din anul 2001, conform art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
S-a mai invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susținându-se de către acest pârât că acțiunea poate avea ca obiect acordarea primelor de vacanță doar pe trei ani anteriori introducerii acțiunii.
Pe fond, pârâtul a arătat că legea specială în baza căreia este salarizat personalul din învățământ, Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, la care trimite art. 1 alin. (2) din nr.OUG 146/2007, nu prevede acordarea primei de vacanță.
Prin adresa nr. 10136/2008 Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a comunicat Ministerului Educației, Cercetării și faptul că prevederile nr.OUG 146/2007 nu se aplică personalului contractual din unitățile și instituțiile de învățământ.
Legat de discriminarea invocată, se arată că nu se poate afirma că activitatea magistraților sau a funcționarilor publici, care primesc această primă de vacanță, poate fi comparabilă cu activitatea cadrelor didactice.
Nu se poate vorbi nici de o restrângere a salarizării personalului didactic deoarece prima de concediu nu a fost acordată acestei categorii de personal și apoi anulată.
Partea a mai solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pentru motivele expuse în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Întâmpinare s-a depus și de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și de către Ministerul Finanțelor Publice, aceștia invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Și-au întemeiat apărările pe dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, potrivit cărora finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează din bugetele primăriilor de care acestea aparțin. Iar alocarea din sumele defalcate de la bugetul de stat nu se poate realiza decât prin legea bugetară anuală și prin acte normative de rectificare bugetară.
Prin sentința civilă nr.555/CM/16.03.2009, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A și în consecință a respins cererea de chemare în garanție a acestuia.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice A și în consecință a respins cererea de chemare în garanție a acestora.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, cu consecința respingerii atât a acțiunii reclamanților față de acesta, cât și cererea de chemare în garanție.
A admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 13.11.2005 și a respins solicitarea reclamanților în acest sens.
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 14.11.2005 - decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A obligat pe pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 8 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit prevederilor art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
De altfel, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001, potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Aceasta înseamnă că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite și are, implicit, calitate procesual pasivă în acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale ale personalului didactic din unitățile de învățământ menționate.
În ceea ce-l privește pe chematul în garanție Județul A, s-a reținut că acesta nu are calitatea de ordonator de credite față de Municipiul Curtea de A, nu are calitatea de angajator al reclamanților - membri de sindicat, având doar un rol consultativ.
S-a constatat că nici în cazul Ministerului Educației, Cercetării și, nu se regăsește identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, întrucât între acest chemat în garanție și Municipiul Curtea de A nu există raporturi de subordonare iar potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Tribunalul a apreciat ca întemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale chemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât potrivit art. 167 din Legea nr. 81/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Direcția Generală a Finanțelor Publice acordă doar asistența tehnică de specialitate necesară în repartizarea sumelor deja alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune al primelor de vacanță pentru perioada 2001 - 13.11.2005, tribunalul a constatat că potrivit art. 166 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG 146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, s-a reținut că nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art. 166 alin. 1 din Codul muncii excepția a fost privită ca întemeiată, fiind admisă, iar pe cale de consecință, respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001 - 13.11.2005.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
Art. 241 alin.1 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art. 37 lit. g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Art. 30 alin. 1 și 2, cap. V din Legea nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești cuvenite reclamanților a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008 având în vedere faptul că nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale și că pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Mențiunile privind prima de vacanță, s-a arătat în considerentele sentinței, nu se evidențiază în carnetul de muncă.
S-a mai reținut că între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Orașul, reprezentat de primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
În mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de unitatea administrativ-teritorială.
Orașul nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Orașul este ordonator secundar de credite și potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Educației, Cercetării și.
Sumele de bani necesare finanțării cheltuielilor de învățământ provin de la bugetul de stat și doar tranzitează bugetul local.
Mai mult, susține recurentul-pârât, sumele de bani solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în bugetul local și nu există baza legală pentru achitarea acestora.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia tribunalul a respins cererea de chemare în garanție reținând greșit lipsa calității procesuale pasive a Județului A, Ministerului Finanțelor Publice, Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației, Cercetării și.
în garanție a acestor persoane s-a întemeiat pe dispozițiile art. 6 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice este cel care repartizează prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene către bugetele locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar - aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea respectivei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Chiar și pentru situația în care parte din cheltuielile de personal se suportă de la bugetul de stat, cum este cazul reglementat de art. 6 lit. b) coroborat cu art. 7 alin. 5 din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, repartizarea sumelor defalcate din pe comune, orașe, municipii prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene nu conferă Ministerului Finanțelor Publice sau direcțiilor acestuia calitatea de ordonator de credite.
Potrivit dispozițiilor art. 18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art. 19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
sumelor de la bugetul de stat se face direct către bugetele locale conform art. 6 lit. b) din Legea nr. 388/2007, fiind vorba de cheltuieli descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, etc.
Consultarea consiliului județean nu îi conferă acestuia, pentru motivele de mai sus, calitatea de ordonator de credite.
Iar implicarea Ministerului Educației Cercetării și prin inspectoratul școlar aflat în subordine este prevăzută numai pentru asigurarea asistenței tehnice de specialitate în limita atribuțiilor reglementate de art. 14 lit. g) din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare constând în verificarea modului de respectare a normelor financiar-contabile, de execuție bugetară.
Asistența tehnică de specialitate vizează criteriile de stabilire a bazei de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ pentru finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, nu mărimea efectivă a acestor fonduri. Baza de calcul o constituie costul standard pe elev/preșcolar, la a cărui determinare se utilizează criteriile prevăzute de lege - art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Reținând că nu se regăsesc cu privire la hotărârea tribunalului motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, în care se încadrează criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL - prin primar, împotriva sentinței civile nr.555/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, -a, (), (), (), (), (), -, A, -, Din, Filica, (), (), G, Constanta, -, reprezentați de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, pârâții Școala Colibași, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Inspectoratul Școlar Județean A, pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și și chemații în garanție Județul A, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.Tehnored.2 ex./24.06.2009
Jud.fond: /
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția legală era de admitere ca fondat a recursului declarat de pârâtul Orașul - prin Primar împotriva sentinței civile nr.555/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și de modificare în parte a sentinței atacate, în sensul de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și de menținere în rest a sentinței.
În speță sunt îndeplinite condițiile art.60-63 din Codul d e procedură civilă privind cererea de chemare în garanție, iar Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, această instituție elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, reprezentând diferențe salariale, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă și consider că soluția legală este cea menționată mai sus în opinia separată.
Judecător,
,
președinte secție
Red.
Tehnored.
01.07.2009.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Daniel Radu, Nicoleta Simona
