Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1146/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliați în com. Romanu, jud. B, împotriva sentinței civile nr.618 din 3.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERTORIALĂ A COM., cu sediul în com. Romanu, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții - reclamanți numitul, în baza delegației pe care o depune la dosar și pentru intimata - pârâtă avocat, fără delegație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs;
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța de fond a respins acțiunea motivând că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile legale invocate în cererea de chemare în judecată. În conformitate cu disp. art. 304 pct.4,8 și 9 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Depune la dosar practică judiciară, respectiv copie de pe dispozitivul deciziei civile nr.481/6.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - Secția contencios administrativ și fiscal.
Apărătorul intimatei precizează că în întâmpinare au arătat că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamanți. Dispozițiile Ordinului MAI nr.496/2003 sunt imperative și trebuiesc aplicate în mod unitar. Având în vedere și practica în materie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 618/3.07.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, si in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala a comunei Romanu, judet B reprezentata de Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 3195/113/11.12.2008 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Instituția Primarului comuna Romanu, județ B pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată aceasta din urma să le plătească drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de baza începând cu data de 1.08.2003 și până în prezent, actualizate cu indicii de inflație la data plății efective precum și în continuare și să includă în bugetul local pentru anul 2009 prin rectificare de buget, sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv restante.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care iși desfasoară activitatea sub autoritatea acestui minister, urmat de modificările structurii la nivelul administrației publice, prin comasarea celor două domenii de activitate - cel al internelor și cel al administrației publice. Conform acestui ordin și personalul din administrația publică urmează să beneficieze de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul brut de bază. Drepturile solicitate de reclamanți nu pot fi inlăturate sau interpretate, ele rezultând din lege. Acordarea sporului de dispozitiv este o măsură să asigure egalitatea de tratament economic salarial din cadrul aceleiași autorități. Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întampinarea depusă la data de 5.02.2009 pârâtă a arătat că este de acord cu cererea solicitând admiterea acesteia.
In ședința publică din data de 5.02.2009 s-a disjuns cauza privind pe reclamanții, si, având în vedere calitatea acestora de funcționari publici și s-a înaintat dosarul nou format secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Brăila.
In ședința publică din data de 5.03.2009 instanța a luat act că, în cauza, calitate de pârâta are Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Romanu, județ.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții, sunt salariați ai Primăriei comunei Romanu, județ B, având calitatea de personal contractual.
Conform art.13 din Legea nr.138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Art.1 din Legea nr.138/1999 prevede ca "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la pct.9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
In conformitate cu definiția data la pct.3.1 din ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o norma metodologica de punere în aplicare a legii și nu poate modifica legea chiar dacă prin el s-a precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât cele expres enumerate în Legea nr.138/1999 deoarece, în caz contrar, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii și care ar adăuga la lege.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul OG nr.137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt angajați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se altfel pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin acte normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor in stat.
De altfel și Curtea Constituțională, în anul 2008, constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Față de cele reținute mai sus instanța a respinsacțiunea formulată de reclamanții, și ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a considerat că nu sunt aplicabile disp. Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 în prezenta cauză.
Instanța a încălcat drepturile lor bănești ce decurg dintr-un act normativ special, creând în acest mod o inechitate între personalul ce lucrează în Ministerul Internelor și cel care lucrează în Administrația Publică, deși cele două domenii de activitate fac parte din același minister.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept au invocat disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne,Serviciului Român de Informații,Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate,clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare,se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2,care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului,reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate,militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi,astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002);personalul civil contractual;personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei com. Ploscuțeni,iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Faptul că acest spor este acordat funcționarilor publici nu are nici o relevanță în cauză, aceștia desfășurând raporturi de serviciu sub regimul unei alte legi speciale (Legea nr. 188/1999), având drepturi și obligații diferite de cele ale personalului contractual.
De altfel, prin Decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, arătându-se că autoritatea judecătorească nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege.
S-a statuat instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a aplica justiția conform disp. art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Jurisprudența nu reprezintă un izvor primordial de drept în dreptul românesc, judecătorii fiind obligați să se supună doar legii potrivit Constituției.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanțe întrucât potrivit Constituției, judecătorii se supun doar legii.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, domiciliați în com. Romanu, jud. B, împotriva sentinței civile nr.618 din 3.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /10.11.2009
:DC/2 ex/11.11.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
