Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1147/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1147/R
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Municipiul Reghin prin primarul municipiului, cu sediul în-, județul M, împotriva sentinței civile nr.74 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5396/2007).
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 iunie 2008, apoi pentru data de astăzi 1 iulie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.74 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, prin reprezentant legal Sindicatul al Salariaților din Primăria Reghin, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin; a obligat pârâtul la plata în favoarea fiecărui reclamant a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază al fiecărui reclamant, cuvenite, după caz, începând cu data de 01.06.2004 sau începând cu data angajării la Primăria municipiului Reghin dacă această dată este ulterioară datei de 01.06.2004, și în continuare, pe toată durata în care reclamanții sunt încadrați în muncă la Primăria municipiului Reghin, până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații; a dispus ca sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei indemnizații și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a apreciat că potrivit art.13 din Legea 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bată de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază. Potrivit art.1 din Legea 138/1999 dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul ministerului Apărării național, Ministerului d e Interne, serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și ministerului Justiției.
În temeiului art.9 alin.4 din OUG 63/2003 ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul 496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul MI nr.275/2002 în sensul în care "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța a apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți care-și desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art.31 pct.1 din Ordinul MI nr.275/2002. Este evident că această măsură a înlăturat discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea instituțiilor prev. de art.1 din Legea 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Municipiul Reghin prin primar.
Recurentul a criticat hotărârea atacată arătând în esență că instanța a aplicat greșit prevederile legale în sensul în care dispozițiile Legii 138/1999 se aplică doar personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. Prin art.13 din lege se prevede că sunt beneficiari ai indemnizației de dispozitiv și salariații civili din structurile Ministerului Administrației și Internelor și nicidecum cei din cadrul administrației publice locale.
În altă ordine de idei, se arată că dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data promovării acțiunii de fond întrucât ordonatorul principal de credite nu putea să îndeplinească obligații contractuale rezultate dintr-un act normativ necomunicat. Se mai arată în fine că, recurentul în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu poate cuprinde în bugetul de cheltuieli sume pentru care nu există bază legală și mai mult sume privind drepturi salariale retroactiv.
O altă critică vizează obligarea doar a primarului municipiului Reghin la plata acestor drepturi nu și a Consiliului local, fără aprobarea căruia suplimentarea bugetului local nu este posibilă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanții în calitate de personal contractual al Primăriei Reghin, au solicitat obligarea Municipiului Reghin reprezentat prin primar, la plata sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Acțiunea a fost admisă de instanța de fond astfel cum a fost formulată iar sarcina obligării la plata sumelor reprezentând sporul de dispozitiv a fost stabilită în sarcina pârâtului Municipiul Reghin, și nu a primarului, cum greșit se susține prin motivele de recurs.
Considerentele reținute de instanța de fond sunt legale și temeinice în sensul în care Ordinul nr.496 din 28 iulie 2003, ordin ce a modificat Ordinul nr.275/2002, este un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate atâta timp cât nu este anulat de către instanța de contencios administrativ competentă sau nu se admite excepția de nelegalitate a acestui ordin, în conformitate cu art.4 din Legea 554/2004, pe motiv că nu ar îndeplini condiția de validitate respectiv cea a publicării sale în Monitorul Oficial. Instanța de fond a apreciat în mod corect și a statuat în baza acestei prezumții.
În ceea ce privește categoriile de personal sau autoritățile față de care ordinul invocat de reclamanți își produce efectele curtea apreciază că sunt greșite susținerile recurentului potrivit cărora sporul de dispozitiv poate fi acordat numai categoriilor de personal enumerate expres de Legea 138/1999. Chiar dacă ordinul Ministrului Administrației și Internelor aparent adaugă la lege, așa cum s-a arătat anterior, instanța civilă nu este competentă să pună în discuție legalitatea acestui ordin, respectiv aplicarea sau nu a sa, ci, pornind de la prezumția de legalitate, este ținută să acorde reclamanților drepturile ce le-au fost recunoscute.
Nu în ultimul rând prin măsura dispusă sunt înlăturate diferențele de tratament salarial existente în rândul personalului din administrația locală.
În ceea ce privește imposibilitatea ordonatorului principal de credite, primarul, de a include în bugetul de venituri și cheltuieli aceste sume, instanța va înlătura această susținere întrucât hotărârea judecătorească irevocabilă este cea care urmează a constituii baza legală pentru includerea acestor sume în categoria cheltuielilor de personal până la momentul la care legiuitorul va opta pentru soluția legislativă conformă.
Având în vedere cele de mai sus curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Reghin prin Primar, împotriva sentinței civile nr.74 din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 1 iulie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
- ptr., fiind
în concediu, semnează
vicepreședintele instanței
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
28.07.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
