Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR. 1155/
Ședința public din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECTOR - -
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.965/11.06.2009 pronunțat de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și, cu domiciliul ales în com. L, la sediul Judectoriei L, jud. G, intimații - pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, TRIBUNALUL GALAȚI, cu sediul în G,-, intimat CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B,--3, sector 1.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c este primul termen de judecat fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lips.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de munc și asigurri sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrrile dosarului constat urmtoarele.
Prin sentința civil nr. 965/11.06.2009 pronunțat de ctre Tribunalul Galați, s-a admis acțiunea formulat de reclamanții și.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galațis plteasc reclamanților o despgubire egal cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției și Libertților - B, sum actualizat cu rata inflației la data plții, și la plata dobânzii legale aferent dreptului principal, calculat cu începere de la data nașterii dreptului la acțiune și pân la data plții efective.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut urmtoarele.
Prin acțiunea formulat și înregistrat sub nr- la Curtea de Apel G reînregistrat la Tribunalul G sub nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției Tribunalul G și Curtea de APEL GALAȚI plata echivalentului stimulentelor primite in perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despgubiri, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plții efective si la plata dobânzii legale conform OG nr.9/2000, de la data nașterii dreptului la acțiune.
În motivarea acțiunii reclamanții au artat c au calitatea de judectori la Judectoria L, potrivit normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru pentru stimularea personalului din sistemul justiției, aprobate prin nr.1008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulrii personalului din sistemul justiției, în conformitate cu art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției si Ministerului Public pentru desfșurarea proceselor penale precum și din amenzile judiciare.
Au artat c repartizarea sumelor pentru instanțele judectorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulrii personalului se face de ctre ordonatorul principal de credite, pârâtul Ministerul Justiției, iar repartizarea sumelor destinate stimulrii personalului în cadrul instanțelor judectorești se face de ordonatorii secundari de credite și ordonatorii terțiari de credite.
Au mai artat c așa cum reiese din adresele cu nr.42140, 42717 din 30.04.2008 emisa de pârâtul Ministerul Justiției în perioada 2006-2008, personalului din cadrul Ministerului Justiției i-au fost acordate în repetate rânduri stimulente din fondul constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.147/1997.
Au învederat c deși se afl în aceeași situație (categoria profesionala a magistraților sau asimilaților magistraților ) magistrații - judectori au fost salarizați inegal, apreciind c prezentul litigiu reprezint un conflict de drepturi, având ca obiect plata unor despgubiri rezultate din existenta unei situații discriminatorii.
Deși, potrivit prevederilor Normelor interne, atât magistrații cât și personalul asimilat magistraților au drepturi egale în ceea ce privește repartizarea de stimulente din fondurile constituite in modul mai sus artat, tratamentul cu privire la acordarea acestora nu a fost egal, ci din contra discriminatoriu.
Atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judectorești nu au beneficiat și nu beneficiaz de asemenea sume considerabile în raport cu munca efectiv și responsabilitatea acestora.
Astfel consider c pârâtul Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite a stimulat material numai anumite categorii de personal, folosindu-di dreptul de acordare a acestor stimulente in mod discreționar, abuziv, el fiind obligat s respecte principiul nediscriminrii in cadrul relațiilor de munc, așa cum este consacrat de art.5 din Codul muncii care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferința întemeiate "în mod aparent pe alte criterii decât cele prevzute la alin.2 dar care produc efectele unei discriminri directe.
In drept au invocat disp.art.5,269 din Codul muncii, art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997si pe nr.OG137/2000.
Pârâta Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat motivat de faptul c nu exista discriminare, întrucât nu exista un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente, dac sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Analizând actele și lucrrile dosarului, Tribunalul constat urmtoarele:
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește c persoana care se consider discriminat, poate formula acțiune privind acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminrii.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferinț, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlturarea recunoașterii folosinței sau exercitrii în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne gsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie s avem dou situații comparabile la care tratamentul aplicat s fi fost diferit.
Curtea European a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminrii, a apreciat c diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fr ca acestea s se bazeze pe o justificare rezonabil și obiectiv.
În același sens, Curtea European de Justiție a statuat principiul egalitții ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalitții exclude ca situațiile comparabile s fie tratate diferit și situațiile diferite s fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea European a apreciat c statele contractante dispun de o anumit marj de apreciere pentru a determina dac și în ce msur diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natur s justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizrii care determin condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de baz, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamentale: cel al egalitții de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de munc.
Ca atare, principiul egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil
Potrivit acestor principii, se constat urmtoarele:
Salarizarea personalului din sistemul autoritții judectorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiaz, este reglementat prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit faț de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit disp. OG nr. 27/2006, magistrații si personalul asimilat acestora beneficiaz de indemnizație lunar și alte sporuri.
Astfel instanța reține c pârâtul Ministerul Justiției face aprri pe o "lacuna" a legii prin inexistenta dreptului de a fi premiat, creând astfel premisele unui arbitrariu în modalitatea de acordare a premiilor(stimulentelor) unor categorii aflate în situații comparabile prin prisma atribuțiilor de serviciu (personal asimilat magistraților - magistrați) și identice în ceea ce privește salarizarea sau remunerarea.
Astfel potrivit art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului se instituie principiul potrivit cruia "toți oamenii, fr nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munc egala".
Instanța va retine c pârâta Ministerul Justiției, a creat o situație discriminatorie între magistrații care își desfșoar activitatea în cadrul instanțelor judectorești și personalul asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiție fr o justificare obiectiv și rezonabil excluderii lor.
Faț de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulat de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
Va obliga pârâții s plteasc reclamanților o despgubire egal cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției și Libertților - B, sum actualizat cu rata inflației la data plții, și la plata dobânzii legale aferent dreptului principal, calculat cu începere de la data nașterii dreptului la acțiune și pân la data plții efective.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul criticând soluția instanței de fond sub urmtoarele aspecte:
Nu exist temei legal pentru acordarea stimulentelor pentru reclamanți.
De altfel instanța ". reține c pârâtul Ministerul Justiției face aprri pe o lacun a legii prin inexistența dreptului de fi premiat.", admițând ulterior acțiunea și întemeindu-și soluția pe o lacun a legii. Cu alte cuvinte prin soluția pronunțat instanța a "completat" aceast lacun, a adugat la lege în ciuda celor reținute de curtea Constituțional în dosarul 838/27.05.2009, depșind astfel atribuțiile puterii judectorești.
Acțiunea prin care se solicit acordarea unor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibil, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotrâri, precum cea de faț, prin care s se acorde drepturi salariale peste cele prevzute expres de lege a fost considerat de Curtea Constituțional ca depșire a puterii judectorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea constituțional s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natur constituțional dintre autoritatea judectoreasc, reprezentat de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte, cerere formulat de Președintele României în temeiul art. 146 lit.e) din Constituție.
Curtea Constituțional prin decizia 838/27.05.2009 a constatat existența unui conflict juridic de natur constituțional între autoritatea judectoreasc, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de alt parte reținând c, în exercitarea atribuțiilor prevzute de art. 126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitar a legii de ctre toate instanțele judectorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate s instituie, s modifice sau s abroge norme juridice cu putere de lege ori s efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Faț de cele reținute de instanța de control constituțional, rezult ci claritate c Decizia 46/15.12.2008 a ÎCCJ, dup pronunțarea deciziei Curții Constituționale, nu mai poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de faț prin care se solicit în fapt modificarea și completarea unor acte normative. Instanțele nu vor mai putea continua s procedeze la completarea legii prin acordarea sporului de confidențialitate personalului din sistemul justiției ignorând cele statuate în mod expres de instanța de control constituțional.
Tot în susținerea concluziei potrivit creia instanța de fond nu are temei legal pentru a proceda la acordarea stimulentelor, a învederat instanței c în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțional, s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr.818/819/820/03.07.2008 ce au fost publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, din 16.07.2008) asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind revenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicat, în sensul admiterii acestora.
S-a reținut c "Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se confer instanțelor judectorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalc principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țrii.
În consecinț, Curtea Constituțional a admis excepția de neconstituționalitate ridicat de Ministerul Justiției și a constatat c prevederile art. 1, art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din Ordonanța guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în msura în care din ele se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
A solicitat modificarea hotrârii Tribunalului în virtutea prevederilor art. 304 alin. 9 Cod procedur civil.
În primul rând, instanța de fond, în mod greșit, a ignorat faptul c prin acordarea stimulentelor conform Ordinelor Ministrului Justiției menționate în acțiune nu poate fi reținut o înclcare a dispozițiilor OG nr. 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc legalitatea în drepturi a cetțenilor, întrucât nu exist un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai posibilitatea recunoscut prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului Justiției.
Conform alineatului 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezult faptul c principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, ceea ce înseamn c donatorul de credite este îndreptțit s evalueze și s stabileasc la un moment dat necesitatea stimulrii financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin.3).
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confund cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmrite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reform a justiției, numrul personalului, calitatea activitții desfșurate de acesta (performanța individual), criterii de performanț apreciate ca prioritate. Existența acestei game atât de largi de factori ce determin acordarea/neacordarea premiului îi confer acestuia un caracter incert, imposibil de prevzut, astfel încât nu se poate vorbi de un drept - creanț lichid, exigibil (cauza Kopecky contra Slovaciei).
Este adevrat c prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite s recompenseze, dar nimic nu împiedic angajatorul s le plaseze alturi de alți factori care deopotriv s concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritate la un moment dat.
La anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizrii obiectivelor propuse s repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din legea taxelor de timbru, fr îns ca tot personalul din sistem s fie recompensat în același timp.
Prin urmare, nici Legea nr. 146/1996 și nici Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1008/C/2006 nu prevd obligativitatea acordrii stimulentelor tuturor judectorilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești, aceștia având numai vocația de a fi potențiali beneficiari ai acestor stimulente în funcție de criteriile menționate de dispozițiile legale enunțate.
Totodat, nici faț de consilierii juridici din Ministerul Justiției nu exist obligația legal de a lise acorda la toți stimulente din fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1996, acestea acordându-se numai pe baza criteriilor prevzute de art. 3 alin.2 din Normele aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 1008/C/2006.
De altfel, este adevrat c potrivit ordinelor ministrului justiției, menționate de intimatele - reclamante în acțiunea formulat, personalul asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției nu au beneficiat de aceleași sume acordate ca stimulente în perioada 2006 - 2008, acestea fiind repartizate pe baza criteriilor prevzute de normele menționate anterior. Mai mult, sumele de care au beneficiat consilierii juridici din cadrul Ministerului Justiției sunt, în unele cazuri, mult mai mici decât cele de care au beneficiat alte categorii de personal, cu același titlu.
Or, în cazul de faț, tratamentul diferențiat este justificat și are la baz criterii obiective și un scop legitim, la baza acestora stând natura stabilit prin lege a sumelor acordate acestea fiind o recompens ce se acord persoanelor care în desfșurarea activitții și sarcinilor de serviciu au rezultate meritorii.
Prin urmare, a artat c nu se afl în situația unei discriminri, întrucât nu exist un drept la acordarea de stimulente ori a unui "drept de a fi premiat" conferit sau garantat prin vreun act normativ, legea recunoscând ordonatorilor de credite doar posibilitatea de a acorda stimulente.
Însși noțiunea de stimulent, prin scopul acestuia de a premia, stimula, recompensa suplimentar anumiți angajați, fr a modifica drepturile salariale curente, ofer o larg posibilitate de apreciere a angajatorului, în speț ordonatorului principal de credite cu privire la persoanele care urmeaz s le primeasc. A solicitat instanței de recurs s observe c acordarea stimulentelor tuturor angajaților și în același cuantum contravine chiar scopului acordrii acestora.
salariale acordate prin ordinele invocate de intimatele - reclamante nu au avut drept beneficiari un grup profesional distinct, respectiv personalul asimilat magistraților, ci acestea au fost acordate punctual unor anumite persoane sau uni grup de persoane care nu fceau parte în mod necesar din categoria personalului asimilat, ci și din categoria judectorilor delegați, personal auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special etc.
Legea recunoaște ordonatorilor de credite doar o posibilitate de acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției, neexistând nici un act normativ care s prevad ori s garanteze dreptul de a primi stimulente fiecrui salariat din sistemul justiției. Legea nr. 146/1997 prevede la art. 25 alin.2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație special pentru stimularea personalului din sistemului justiției fr s instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor, care urmau a fi stabilite în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției.
În mod greșit, instanța de fond a dispus obligarea ministerului Justiției la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate în funcție de rata inflației la data plții, întrucât potrivit art. 1088 cod civil "la obligațiile ce au ca obiect o sum oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legal, afar de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.aceste daune interese nu sunt debite decât în ziua cererii în judecat, afar de cazurile în care, dup lege, dobânda curge de drept".
A solicitat modificarea hotrârii Tribunalului în virtutea prevederilor art. 304 alin.7 Cod procedur civil.
Nu rezult din motivarea instanței de fond care este cuantumul despgubirilor care urmeaz a fi pltite.
Cuantumul echivalent cu "despgubire egal cu cuantumul stimulentelor primite în perioada 2006 - 2008 de un consilier juridic asimilat magistraților." nu este unul determinat și nici mcar determinabil.
În acest sens a artat c personalul de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor, personal considerat drept etalon pentru constatarea unei stri de discriminare nu a primit stimulente în același cuantum. prevzute în ordinele invocate de reclamanți au vizat toate categoriile de personal din minister (funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal contractual, judectori și procurori detașați, personal asimilat judectorilor și procurorilor, personal încadrat la cabinetul demnitarilor), o mare parte dintre aceste ordine vizând o persoan sau un numr limitat de persoane. Faț de aceste considerente nu rezult care este etalonul stabilit de instanț pentru determinarea stimulentelor, un consilier juridic, personal de specialitate juridic asimilat magistraților care a primit stimulente de o anumit valoare, sau un consilier juridic, personal de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor care nu a primit astfel de stimulente.
În consecinț, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința civil recurat, prin prisma motivelor de recurs invocate de ctre recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciaz c recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:
Potrivit Normelor privind repartizarea fondului potrivit art. 25 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv Ordinul 1008/2006 fondul destinat stimulrii personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederileart 25alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificrile și completrile ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfșurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Din veniturile realizate potrivit alin. (1) ministrul justiției repartizeaz prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii, din totalul fondului realizat la nivelul exercițiului bugetar în curs.
Ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Prin urmare fondul este destinat stimulrii personalului din justiție și nu doar personalului din Ministerul Justiției. Justiția, conform Constituției, se realizeaz prin instanțele judectorești.
Instanța este de acord c nu este garantat prin vreo lege dreptul de a fi premiat, ci exist doar posibilitatea, posibilitate lsat la aprecierea ordonatorilor de credite.
La acordarea stimulentelor ordonatorii trebuie îns s aib în vedere anumite criterii, aceste criterii s existe și nu s numeasc individual fr absolut un anume mod de selecție o anumita persoana. Criteriul avut în vedere trebuie s poat fi verificat de instanț din punctul de vedere al moralitții, al discriminrii și al justeții și rezonabilitții. Criteriul de acordare a acestor stimulente nu este impus și el poate fi oricare, dar odat stabilit de ordonator el trebuie s poat fi analizat de o instanț întrucât, în caz contrar, ar însemna distribuirea unor sume de bani dup bunul plac al ordonatorului, ceea ce ar lsa loc la abuzuri.
Instanța de judecat nu poate sugera sau critica corectitudinea criteriului ales dar îl poate verifica din punctul de vedere al discriminrilor aplicate prin acordarea unor sume de bani unor persoane, cu excluderea nejustificata eventual a altor persoane aflate în situații absolut identice.
Libertatea ordonatorului de credite de a acorda stimulente doar unor persoane nu trebuie înțeleas în sens absolut, ci întotdeauna, ca în toate situațiile ea trebuie s poat fi verificata de o instanț de judecat.
De asemenea, a nu indica un criteriu la acordarea acestor sume de bani și a nu motiva în nici un fel pentru vreun merit sau rezultat anume sau calificare deosebit înseamn a nu avea de fapt nici un criteriu în acordarea stimulentelor și a acorda bani dup bunul plac al ordonatorului, ceea ce devine imposibil de cenzurat pentru vreo instanț de judecat.
Afirmația recurentului în sensul c din fondurile repartizate potrivit disp. art. 25 din Legea nr. 146/1997 nu se recompenseaz întregul personal din sistemul autoritții judectorești în același timp nu poate fi reținut faț de dispozițiile alin. 2 al art. 25 care prevd c, in diferența de 75% din sumele prevzute la alin. (1) se constituie un fond cu destinație special pentrustimularea personalului din sistemul justiției,în contul nr. 119 01.07. "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale". Deci, legiuitorul a avut în vedere întreg personalul din sistemul justiției și nu prevede nici un criteriu pentru acordarea acestuia sau acordarea parțial. Deci, contrar susținerilor recurentului, Legea special prevede obligativitatea repartizrii stimulentelor ctre întreg personalul din justiție, și nu doar vocația la acest drept.
Recurentul face vorbire de conținutul ordinelor în discuție dar omite s arate faptul c a refuzat depunere acestora la dosar, deși erau esențiale.
Faptul c stimulentele au fost acordate doar anumitor persoane constituie tocmai cauza prezentei acțiuni în sensul constatrii existenței discriminrii nejustificate.
Motivul de recurs referitor la faptul c prima instanț nu a determinat exact creanța nu poate fi reținut întrucât creanța este determinabil iar faptul c nu este exact indicat o sum este doar culpa recurentului care a refuzat depunerea ordinelor la dosar și a pus în imposibilitate instanțele de a arta întocmai sumele datorate.
Determinarea exact a unei creanțe este, de altfel, o problem de executare și nu poate constitui motiv de recurs în înțelesul disp. art. 304 pct. 7.pr. civil, cum de altfel, nu poate înltura legitimitatea dreptului unei persoane.
In cauza de faț se observ c au fost acordate mai multe ordine îns pârâtul Ministerul Justiție a refuzat depunerea acestora, deși prima instanț a manifesta rol activ și a solicitat depunerea acestora de ctre pârât pentru termenul de judecat din data de 09.06.2009. Potrivit disp. art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de munc revine angajatorului, acesta fiind obligat s depun dovezile în aprarea sa pân la prima zi de înfțișare. Codul muncii se completeaz cu prevederile Codului d e procedur civil, conform disp. art. 295.
În cauz devin astfel incidente prevederile art. 174.pr. civil, în sensul c, dac partea, dup ce s-a dovedit c deține un înscris, nu îl înfțișeaz la cererea instanței, aceasta va putea socoti ca dovedite pretențiile prții care a cerut înfțișarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris.
Deci, pârâtul nu contest cuprinsul acestor ordine, ci doar dreptul reclamanților de a beneficia de stimulente.
Recurentul invoc depșirea atribuțiilor puterii judectorești de ctre prima instanț faț de decizia pronunțat de Curtea Constituțional la data de 27 mai 2009. Îns aceast decizie nu este aplicabil în cauza de faț întrucât, prin decizia respectiv, s-a artat c Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate s instituie, s modifice sau s abroge norme juridicecu putere de lege.Ori, un ordin nicidecum nu poate echivala nu o lege, ci are caracterul unui act intern astfel c nu se poate pune problema depșirii atribuțiilor puterii judectorești.
Dimpotriv se apreciaz c prima instanț nu a fcut altceva decât s aplice legea prin verificarea modului de acordare a stimulentelor chiar din prisma respectrii legislației aplicabile. De altfel, recurentul face vorbire de acordarea sporului de confidențialitate ceea ce nu este cazul de faț.
Aceleași argumente le are în vedere Curtea și faț de deciziile Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții legale privitoare la discriminare, întrucât este vorba de o discriminare rezultat din modul de administrare a unor fonduri de ctre un angajator-instituție public prin emiterea de acte interne nicidecum de intervenția instanței asupra unui act normativ astfel c sunt pe deplin aplicabile în acest caz prevederile OUG nr. 137/2000.
În cauz nu se motiveaz în nici un ordin vreun criteriu avut în vedere de ordonator la acordarea lor. Singurul element comun tuturor ordinelor este c s-au acordat stimulente doar persoanelor ce lucreaz în cadrul Ministerului Justiției. Prin urmare fondul pentru stimularea persoanelor din sistemul justiției a fost acordat lucrtorilor din cadrul MJ.
Ordonatorul nu a avut un criteriu în acordarea acestor stimulente pentru ca acest criteriu nu rezult și nici nu poate fi dedus de nicieri. Este corect susținerea recurentului MJ c principalele criterii de repartizare a stimulentelor cuprinse în Norme au doar un criteriu exemplificativ iar nu limitativ ceea ce însemn c ordonatorul este liber s evalueze și s stabileasc la un moment dat necesitatea stimulrii financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar, îns în prezenta cauza nu s-a fcut dovada și nici aprri în acest sens de ctre recurenta a unui minim criteriu. Ministerul Justiției nu a dovedit c ar fi avut mcar în vedere un criteriu ce ar putea fi cenzurabil la acest moment.
Conform art. 2 1008din 2006 Repartizarea sumelor pentru instanțele judectorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulrii personalului, se face de ctre ordonatorul principal de credite.
De asemenea, (1) Principalele criterii de repartizare individual a stimulentelor pentru judectori sunt:
a) rezultatele meritorii în activitate, care se apreciaz, în principal, în raport de:
- numrul de dosare rulate, numrul de hotrâri pronunțate și numrul de ședințe la care au participat;
- complexitatea cauzelor soluționate;
- operativitatea în soluționarea cauzelor, în raport de volumul de activitate și complexitatea cauzelor;
b) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordrii stimulentului;
c) aportul direct la realizarea unor msuri prevzute în Strategia de reform a sistemului judiciar (de exemplu: implementarea de programe la nivelul instanțelor, participarea la procesul de formare a judectorilor și procurorilor, participarea la elaborarea unor proiecte de acte normative în domeniu, perfecționarea sau pregtirea în domeniul tehnologiei informației etc.).
(2) Principalele criterii de repartizare individual a stimulentelor pentru celelalte categorii de personal sunt:
a) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora;
b) operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
c) lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni anterioare acordrii stimulentului;
Ministrul justiției poate acorda, prin ordin, stimulente nominale pentru personalul din sistemul justiției care particip la activitți științifice, la organizarea unor evenimente deosebite, la elaborarea proiectelor de coduri sau ale altor acte normative complexe ori la alte activitți cu caracter deosebit. se pot acorda la inițiativa ministrului justiției ori la propunerea motivat a colegiului de conducere a instanței sau, dup caz, a șefului compartimentului. Motivarea ordinului de acordare a stimulentelor va cuprinde indicarea perioadei de activitate avute în vedere și indicarea lucrrilor, evenimentelor, activitților în considerarea crora s-au acordat stimulentele.
Cum în cauz fondul de stimulare a fost pstrat aproape în întregime în cadrul Ministerului Justiției deși conform legii fondul este pentru stimularea personalului din justiție, iar justiția se realizeaz prin instanțe și nu prin personalul din cadrul Ministerului Justiției și prin aceasta nu s-a dat posibilitatea acordrii de stimulente celor pentru care s-a și înființat acest fond se apreciaz ca discriminatorie în raport cu art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului acordarea de stimulente fr a avea vreun criteriu de determinare și cu privarea total a posibilitții celor din sistemul justiției de primire a acestor stimulente.
În consecinț, criticile aduse de recurenta nu sunt fondate.
Și în ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciilor cauzate reclamanților, instanța are în vedere repararea lor integral așa cum s-a solicitat, prin raportare la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor astfel datorate.
O asemenea soluție este menit s asigure o real despgubire reclamanților și, în același timp, nu este contrar legii, fiind prevzut posibilitatea reactualizrii drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit s beneficieze prin dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii referitoare la daunele interese.
Despgubirile constau într-o sum de bani ce reprezint echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunztoare a obligației de ctre debitor.
Unul din principiile evalurii judiciare este c prejudiciul suferit trebuie s cuprind pierderea efectiv suferit (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
In timp ce dobânda reprezint prețul lipsei de folosinț, actualizarea cu rata inflatiei urmrește pstrarea valorii reale a obligațiilor bnești.
Actualizarea opereaz în temeiul legii, de îndat ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judectoresc, si a probat întârzierea executrii obligației bnești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor rspunderii civile.
Soluția actualizrii cu indicele de inflație are în vedere principiul reparrii integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 Cod civil potrivit cruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultat din actualizare in raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plții și astfel riscul devalorizrii leului a fost pus in sarcina debitorului.
In consecinț, Codul muncii prin dispozițiilor art. 161 alin. 4, nu interzice in nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțional, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat c actualizarea in raport cu rata inflației a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperrii creanței la valoarea
În consecinț, faț de considerentele artate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civil, nefiind incidente nici unul din motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.965/11.06.2009 pronunțat de Tribunalul Galați.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public din 26 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, Judector, Judector,
Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
Grefier,
: /26.11.2009
:DC/2 ex/02.12.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
