Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5881/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1170/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3876 din data de 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47090/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - Membru Grup, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 03.12.2008 depusă la dosar-fila 24 și intimataSC""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.11.2008 depusă la dosar-fila 25.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită a se lua act de faptul că nu mai insistă în administrarea probei cu înscrisuri solicitată la termenul anterior, întrucât în cauză nu există nici un document din care să rezulte că primele solicitate de către recurentă au fost achitate, depunând la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, sentința civilă nr.7547 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-; sentința civilă nr.955 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Civilă - Complet Specializat de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, precum și relații cu privire la dosarele nr- aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești și respectiv nr- aflat pe rolul Tribunalului București.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei cercetării judiciare efective.
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.3876 din data de 07.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a espinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
S-a luat act de faptul că pârâta renunță la susținerea excepției prematurității și excepției conexării.
În raport de prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și obiectul cererii de chemare în, judecată, ce îl constituie drepturi salariale și nu o neexecutare a unor clauze din contractul colectiv de muncă, s-a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2006.
S-a constatat că reclamanta are calitatea de salariată a societății pârâte din anul 1990, situație față de care se constată că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
S-a avut în vedere că ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
S-a menționat că salariul mediu brut pe societatea pârâtă în anul 2004 a fost de 980 lei, în anul 2005 de 1.400 lei, iar în anul 2006 de 1.850 lei și că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 -2006, suplimentările de Paște și de
Astfel, prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alineatul 2 al articolului 168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alineatul 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a avut în vedere că prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alineatul 2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază și că în contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alineatul 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Cererea dedusă judecății este întemeiată, dat fiind că potrivit art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005,2006 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate".
Instanța de fond a apreciat greșit că hotărârea Comisiei Paritare este obligatorie pentru toți salariații și că reclamanta ar fi beneficiat de drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Recurenta a arătat că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale și contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
S-a susținut că argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că drepturile salariale solicitate prin acțiune au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate nu poate fi reținută, întrucât nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
S-a adăugat că modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au, singura legătura care exista între drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constând în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a motivat că dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006.
S-a mai arătat că interpretarea dată de Comisia paritară contravine tezei a II aaa lin.1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, iar asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
În fapt, aceste negocieri nu au avut loc niciodată și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritara, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult decât atât, s-a învederat că nu există nici o dovadă că drepturile salariale respective ar fi fost achitate reclamantei, din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultând care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
S-a mai invocat faptul că majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1, astfel că nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurenta-reclamantă, în calitate de salariat al intimatei pârâte, s-a solicitat obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pentru anii 2004-2006, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea a constatat că în speță nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile recurentei, după cum reține prima instanță prin hotărârea atacată.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că intimata pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat recurentei-reclamante.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate recurentei, în raport de mențiunile făcute în cartea de muncă a acesteia și a statelor de plată întocmite în perioada în litigiu.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantei, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu începând cu anul 2003 și dacă au fost achitate ori nu salariatei.
Față de dispozițiile art.305 pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3876 din data de 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.47090/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - Membru Grup.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.03.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
