Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier -a
****************************************
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reclamantul, pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 reclamanții au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care, apreciindu-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
La data de 15.05.2008, reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați pârâții să-i plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada 01.12.2006-11.06.2007, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării judecătorești.
In motivarea acțiunii arată că prin ordinul nr.335/05.12.2006 emis de Direcția Națională Anticorupție a fost numit ca procuror la această instituție cu începere de la o1.12.2006-nivel central, iar prin hotărârea nr.19/31.05.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii cu începere de la 11.06.2007 a fost transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Pentru a se asigura mai eficient confidențialitatea informațiilor clasificate au fost adoptate o serie de acte normative, menite sa confere categoriilor de persoane, salariați militari și civili ce gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
In acest sens își întemeiază acțiunea pe prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr.405/2002 prin care s-a acordat sporul de 15%.
A invocat și prevederile art.3 din nr.OG137/2000 prin care același spor s-a acordat personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din instituțiile publice ce gestionează informații clasificate.
Magistrații-judecători și procurori - dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale ori le dau efectele juridice prevăzute de lege, fără a beneficia de sporul de confidențialitate, iar persoanele care execută dispozițiile respective beneficiază.
de același spor și procurorii militari.
In drept, își întemeiază cererea pe prevederile art.1 alin.2 lit. e și alin.3, art.21 alin.1 și art.23 alin.3 din nr.OG137/2000, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002. art.3 din nr.OG19/2006 și art.15 alin.1 din nr.OG6/2007.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea acțiunii, arătând pe cale de excepție că aceasta este inadmisibilă, deoarece sporul de confidențialitate prevăzut de nr.OG19/26 ianuarie 2006 fost acordat cu începere de la 01.02.2006.
Cu privire la fondul cauzei, susține că acest spor se acordă potrivit acestui act normativ numai personalului militar și funcționarilor cu statut special din instituțiile nominalizate și nu tuturor angajaților de la acestea, întrucât prin ordin al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională se arată categoriile de personal care utilizează informațiile clasificate.
La pârâtă nu a existat un asemenea ordin semnat și cu atât mai mult, prin nr.OG6/2007 nu sunt enumerate Ministerul Justiției sau alte instituții din sistemul judiciar, astfel că acest spor nu poate fi acordat funcționarilor publici din aceste instituții.
In cauză nu se poate reține existența unei discriminări și nici condiția de muncă egală, atât timp cât diferă activitatea desfășurată de angajați și condițiile în care aceasta este prestată.
Sistemul de salarizare a personalului din sistemul judiciar nu se caracterizează printr-o uniformitate, diferențiere fiind prevăzute de lege, iar salariații bugetari nu beneficiază de situații identice de muncă, activitatea lor fiind net diferită.
Se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și garanția prevăzută de art.14 din Convenție potrivit căreia diferența de tratament are natură discriminatorie, numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Nu se poate reține că a fost încălcat principiul egalității și al discriminării și în acest sens invocă atât practica constantă a Curții Constituționale, cât și cauza Moldovan și alții împotriva României, în care Curtea Europeană a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere, pentru a determina dacă, și în ce măsură diferențele dintre situații analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim și în materie există această marjă de apreciere.
Solicită admiterea excepției invocate și pe fond respingerea cererii ca nelegală și neîntemeiată.
A solicitat de asemenea chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acesta are rolul de a asigura bugetele ordonatorilor de credite.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare solicită la rândul său respingerea acțiunii ca inadmisibilă și invocă pe cale de excepție și necompetența materială a instanței, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Arată că acțiunea nu este admisibilă și că prin acordarea sporului solicitat s-ar adăuga la textul Legii nr.188/1999, schimbând sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor și cu atât mai mult Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr.437/05.11.2007 nu a reținut existența discriminării în privința acestui spor.
Reclamantul a solicitat acest drept din anul 2004, deși legea a intrat în vigoare la 01.02.2006 și astfel se ajunge să contravină principiului neretroactivității legii, respectiv dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituția României.
Textul de lege re referă numai la cadrele militare și alți salariați din Ministerul Apărării și în nici un caz la personalul din instituții publice.
Cum reclamantul nu are calitatea de cadru militar și nu este funcționar public cu statut special și nici personal civil într-o instituție militară nu i se cuvine acest drept.
Solicită admiterea excepțiilor, trimiterea cauzei la Judecătoria Drobeta Turnu S, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
A solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru opozabilitate și pentru a elabora proiectul de rectificare a bugetului pârâtului.
Prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție și arată că nu are calitate procesuală pasivă, neexistând raporturi juridice între reclamant și acesta.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, ca și cea a necompetenței materiale invocată de al doilea pârât,sunt neîntemeiate și se resping, iar acțiunea va fi admisă ca fiind întemeiată pentru considerentele care se vor expune.
Astfel, susținerea din cele două întâmpinări privind inadmisibilitatea acțiunii nu poate fi primită în condițiile în care rezultă că reclamantul a solicitat acest drept pentru perioada 01.12.2006-11.06.2007 și în nici un caz din anul 2004 și în aceste condiții nu se încalcă principiul neretroactivității legii.
Cu atât mai mult dreptul și pretențiile solicitate prin acțiunea de față pot fi ocrotite prin intermediul acestei căi alese de către reclamant, astfel că excepția nu este întemeiată.
Nici excepția necompetenței materiale nu poate fi admisă în condițiile în care investirea instanței s-a efectuat legal prin raportare la prevederile art. 248 și urm. și art. 284 din Codul muncii, iar litigiul nu face parte din categoria celor prevăzute de art.1 Cod procedură civilă, care să atragă competența instanței de drept comun.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamantul susținând că deși, în calitatea sa de procuror,
prin activitățile desfășurate are acces la informații confidențiale, fiind chiar obligat, conform art.15 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din Legea nr.303/2004 fiind obligat să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primește sporul de confidențialitate.
Instanța constată că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art.3 din legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007
privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum
de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și
similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din G.nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.
OG137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate reclamantului, instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistratsă păstreze lucrurile cu caracter confidențial în incinta instanțeisă nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea nr.328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din Legea nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională ( de muncă ) de confidențialitate în sarcina reclamantului, implicit și de drept instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială), pe cale de analogie legii ( deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul muncii.
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamantul, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea sa de procuror, fiind debitor al acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu i recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamantul este discriminat în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate) ci sub pretextul că aparține unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art.2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1 ), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori,criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio - profesională,criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare fiind absurd și de neconceput a se accepta ca obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru judecătorii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit"( 23 iulie 1968 citat de - " Convenția
Europeană a drepturilor omului"- Comentariu pe articole -. I- Drepturi și libertăți) Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern,în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art.16, "Egalitatea în drepturi" din Constituția României, potrivit cu care: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Instanța constată că este întemeiată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care are calitate procesuală pasivă și se impune menținerea în cauză acestuia, nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din legea bugetului de stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile ministerului în cauză.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația respingerii cererii de chemare în garanție,ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
Prin urmare, Curtea va respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii, cât și excepția necompetenței materiale și pe fond va admite acțiunea reclamantului și va obliga pârâții la plata către acesta a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% aferent perioadei01.12.2006-11.06.2007, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Va fi admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și obligat acesta să aloce sumele de bani necesare achitării acestor drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de același pârât.
Admite acțiunea reclamantului, domiciliat în DTS - -D2..2 AP.3 Județul M și obligă pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% aferent perioadei 01.12.2006-11.06.2007, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-și obligă chematul în garanție să aloce sumele de bani necesare achitării acestor drepturi.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Asistenți judiciari.
- -,
Grefier,
-a
Red./Tehn.
Ex.6/27.11.2008
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Marian Lungu Paula Baciu
