Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/R
Ședința publică din 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de reclamantul, domiciliat în B,-,. 17,.3,.46 și pârâta SC -II SI SRL, cu sediul în B, nr. 192, sector 1, împotriva sentinței civile nr.762 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant personal, lipsă fiind intimata pârâtă SC -II SI SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; la data de 1.02.2008 a fost depus la dosarul cauzei recursul declarat de pârâtă.
Recurentul - reclamant se legitimează cu BI seria - nr. -, CNP -, emis de Poliția Mun. B la data de 13.05.1992.
Se comunică recurentului - reclamant copie de pe motivele de recurs.
Curtea, la cererea recurentului - reclamant, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea motivelor de recurs.
La apelul nominal, la a doua strigare, a răspuns recurentul - reclamant, lipsă fiind recurenta - pârâtă.
Recurentul reclamant arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce i se cuvin începând cu data de 1.10.2005 la zi. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 300 lei. Întrucât nu și-a primit drepturile salariale, a anunțat verbal conducerea societății că nu se va prezenta la serviciu decât după ce i se vor da drepturile bănești conform contractului de muncă încheiat. A contestat și pontajul întocmit de pârâtă. Cu privire la recursul declarat de pârâtă solicită respingerea.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față înregistrate sub nr. 353/113/24.01.2008 la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul cheamă în judecată pe pârâta SC - Construcții și SRL B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale începând cu luna octombrie 2005 și până la data încetării contractului de muncă, cu daune interese în sumă de 1000 lei.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat inițial respingerea acțiunii, iar ulterior admiterea ei în parte.
În cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 762/7.12.2007 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC - Construcții și SRL
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma brută de 1.287 lei (900 lei net) reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2005 - 26 iunie 2006, actualizată cu rata inflației la data plății.
A obligat pe pârâtă să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei în contul Biroului de Expertize Judiciare
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat și a prestat muncă în folosul societății pârâte, în regim de 2 ore zilnice, în calitate de inspector resurse umane, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.3051 din 18 august 2005.
Începând cu data de 26.06.2006, prin decizia nr.9/28.06.2006, raporturile de muncă au încetat în baza art. 55 lit. b Codul muncii. Începând cu luna octombrie 2005, deși a prestat muncă, reclamantul nu a primit salariul, motiv pentru care a formulat acțiunea de față.
Expertiza contabilă efectuată în cauză pe baza actelor depuse la dosar a stabilit că în perioada 1 octombrie 2005 - 26 iunie 2006 drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru munca prestată în regim de timp parțial sunt în sumă de 1287 RON brut și 900 RON - net.
Cererea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale până la data când i se vor achita aceste drepturi nu poate fi primită, întrucât, de la data încetării raporturilor de muncă reclamantul nu a mai prestat muncă și în consecință nu poate primi vreo sumă de bani cu titlu de salariu.
Tribunalul a apreciat ca nefondată apărarea pârâtei conform căreia, reclamantul trebuie să primească doar 107 RON - brut, adică 68 RON - net, adică salariul pentru timpul efectiv lucrat din cel prevăzut în contract, întrucât din nici o probă a dosarului nu rezultă modificarea timpului de lucru din contractul de muncă și nici o altă prevedere contractuală care să poată conduce la această situație.
În temeiul art. 154 al. 2 Codul muncii, care prevede că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1287 RON - brut, adică 900 RON - net, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 1.10.2005 - 26.06.2006, actualizate cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat drepturile salariale din luna octombrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii și daune morale în sumă de 400 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta SC - Construcții și SRL B considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat recurenta că instanța de fond nu a ținut seama că într-o societate comercială realizarea sarcinilor de serviciu este verificată de către administratorul acelei societăți și când constată că pontajele întocmite de salariatul însărcinat cu realizarea acestei activități conține inexactități sau date eronate, are posibilitatea să intervină și să le aducă la un regim normal.
În al doilea rând a arătat că reclamantul mai era angajat la alte șase societăți cu norme de 2 ore zilnic și la o altă societate cu normă întreagă de 8 ore pe zi, societăți ce aparțineau aceluiași acționar și fiind controlate de același administrator.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept și conf. cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește critica recurentului adusă hotărârii instanței de fond referitor la neacordarea drepturilor salariale aferente perioadei octombrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii, apreciem că nu este întemeiată.
Potrivit art. 154 din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru suma prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 305/18.08.2005 recurentul a fost angajat și a prestat muncă în folosul societății intimate în regim de 2 ore zilnic în calitate de inspector resurse umane, începând cu data de 1.08.2005 și până la 26.06.2006, când prin decizia nr. 9/28.06.2006 raporturile de muncă au încetat în baza disp. art. 55 lit. b din Codul muncii.
Recurentul are dreptul la salariu pentru munca prestată în folosul societății pârâte până la data de 26.06.2006 când au încetat raporturile de muncă în conf. cu disp. art. 154 din Codul muncii.
Astfel cererea recurentului de a i se acorda drepturi salariale până la pronunțarea hotărârii nu poate fi primită întrucât de la data încetării raporturilor de muncă (26.06.2006) recurentul nu a mai prestat muncă în folosul societății și prin urmare, nu poate pretinde salariu pentru ceea ce nu a prestat.
Cererea recurentului de a i se acorda daune morale în sumă de 400 lei nu poate fi reținută de instanță deoarece acesta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit din culpa societății, prin nici un mijloc de probă.
Sarcina existenței prejudiciului moral incumbă recurentului, cu excepția situației în care întinderea prejudiciului este fixată de lege.
Prin urmare recurentul nu a făcut dovada că i s-a produs vreun prejudiciu material sau moral cu consecințe în viața sa socială sau profesională.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC - Construcții și SRL B acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Foile colective de prezență în perioada octombrie 2005 - 26.06.2006 au fost completate de către recurentul care a fost însărcinat cu realizarea acestei activități de către administratorul societății, pontaje ce urmau să fie supravizate de către administratorul societății.
În situația când administratorul societății constata că pontajele întocmite de către recurent însărcinat cu realizarea acestei activități conțin inexactități sau date eronate avea dreptul de a face modificări prin întocmirea unei note care să justifice măsura luată.
Verificând foile colective de prezență aflate la dosarul cauzei instanța reține că, constatările făcute de administratorul societății recurente pe pontajele întocmite chiar de către recurent în perioada octombrie 2005 - iunie 2006 care s-au materializat în diminuarea numărului de ore pe pontajele ce erau prezentate spre aprobare, nu au la bază nici o justificare, nu s-a motivat în nici un fel diminuarea numărului de ore.
Nu are relevanță în cauza dedusă judecății susținerea recurentei că reclamantul mai era angajat la alte șase societăți cu norme de 2 ore zilnic și la o altă societate cu normă întreagă de 8 ore pe zi.
Dacă administratorul societății era nemulțumit de munca prestată de către reclamant în cadrul societății acesta avea posibilitatea de a aplica una dintre sancțiunile disciplinare prev. de art. 264 Codul muncii.
De asemenea, disp. art. 111 din Codul mucii nu devin aplicabile în prezenta cauză deoarece durata maximă legală a timpului de muncă nu depășește 48 de ore pe săptămână.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă recurentul - reclamant a fost angajat cu o fracțiune de normă de 2 ore/zi și 10 ore/săptămână.
În atare condiții, criticile formulate de recurenți nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se vro respinge recursurile declarate de reclamantă și pârâtă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în B,-,. 17,.3,.46 și pârâta SC -II SI SRL, cu sediul în B, nr. 192, sector 1, împotriva sentinței civile nr.762 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /18.03.2008
:DC/2 ex/18.03.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
