Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 124/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 124
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea Mădălina Maroga
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*************
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții ( FOSTA ) și ( FOSTA ) și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul arhivă punct de vedere de către pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și întâmpinare la motivele de recurs formulată de pârât Ministerul Justiției.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
La data de 25. septembrie 2008, reclamanții ( FOSTA ) și ( FOSTA ) - personal de specialitate la Judecătoria Dr. TR. S au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
Obligarea primilor 3 pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.11.2003-31.03.2005, actualizată în raport cu rate inflației la data plății efective a acestora; precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
De asemenea, obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioadele sus-menționate; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată:
Reclamanta ( FOSTA ) a lucrat în cadrul Judecătoriei Motru în perioada 01.09.2003-31.03.2005, iar reclamanta ( fostă ) a lucrat în cadrul Judecătoriei Tîrgu J în perioada 01.09.2004-31.03.2005.
Art.6 alin.2 din Codul Muncii, consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, OG 137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004, în art.1 al.2 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art.20 din Constituția României arată că "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte ".
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art.19 pct.3 din legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG 83/2000
" care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Arată, prin urmare, că personalul auxiliar de specialitate din componența Tribunalului Mehedinți, în afara celor de la executări penale și a celor din cadrul falimentelor sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, în vederea egalității de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate.
La data de 18 2008, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare arătând în esență următoarele:
Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru întreaga perioadă avută în vedere prin acțiune.
Potrivit art.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există late prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 al.1 lit.c din legea nr.53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, având în vedere termenul juridic în baza căruia reclamanții și-au întemeiat acțiunea, și anume existența unei situații discriminatorii solicită să se aibă în vedere:
Susținerea reclamanților că prin neacordarea drepturilor salariale solicitate s-a făcut o discriminare directă între personalul auxiliar de specialitate și alte categorii de grefieri, în sensul nr.oG 137/31 august 2000 republicată.
Arată că în ședința din data de 3 iulie 2008,Curtea Constituțională pronunțându-se prin mai multe decizii, care sunt definitive și general obligatorii, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG127/2000, a admis exvcepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1 art.2 al.3 și ale art.27 al.1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, solicită să se aibă în vedere prev.art.329 al.3 pr.civilă potrivit căruia"- Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Se menționează că prin decizia din data de 12.05.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr.7/2008, a fost admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al parchetului de pe lângă privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.19 al.3 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art.3 al.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. În acest sens, instanța supremă statuând că indemnizația lunară de 10% din salariul deb ază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute în normele menționate mai sus.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Reclamanta a fost încadrata pana la data de 01.04.2005 in cadrul Judecătoriei Motru si începând cu aceasta data a fost transferata in cadrul Judecătoriei Turnu Severin.
Reclamanta a fost incadrata pana la data de 01.04.2005 in cadrul Judecătoriei Tg. J si începând cu aceasta data transferata transferata in cadrul Judecătoriei Turnu Severin.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2003-25.09.2005, instanța retine ca potrivit art. 283 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Textul este deplin aplicabil situației de față, întrucât, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul Muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Potrivit art. 166 (1) Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune,se observă că,în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Incalcarea dreptului subiectiv, prin neplata drepturilor salariale, se realizează odată cu nerespectarea obligației legale de plata, deci lunar la data datorata.
In raport de aceasta data, curge cate un termen de prescripție, pentru fiecare obligație datorata si neachitata reclamanților.
Recurenții,pentru a beneficia de indemnizatia din anul 2003-2005, trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani.
Având in vedere ca, in raport de data înregistrării cererii - 25.09.2008, au trecut mai mult de 3 ani fata de fiecare data la care obligația salariala era scadenta si datorata, instanța urmează sa constate ca excepția formulata de către Ministerul Justiției este întemeiata, urmând sa respingă acțiunea ca prescrisa.
Cu privire la cererea privind acordarea indemnizației in continuare, ulterior perioadei prescrise, se rețin următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 3 din 50/1996, cu modificările ulterioare, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Prin dispoziția legala citata, legiuitorul a prevăzut in cazul salariaților care efectuează activitățile enumerate in textul de lege, acordarea unei indemnizații de 10% lunar, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Aceasta indemnizație a fost legiferata in considerarea activităților si atribuțiile specifice pe care le presupun procedurile enumerate in text.
Reclamantele au invocat existenta unei discriminări in raport cu grefierii care beneficiază de acest spor si care exercita activitățile respective.
Potrivit rt. 2(1) din OG 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Legiuitorul a stabilit in cadrul categoriei, in mod general numita personal auxiliar de specialitate, o diversitate de funcții, având in vedere multitudinea atribuțiilor de serviciu care corespund fiecărei funcții in parte.
o politica de competente diversa sub aspectul atribuțiilor si activităților desfășurate, legiuitorul a stabilit si o politica de salarizare diferita aferenta funcțiilor si activităților desfășurate.
Reclamantele au susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma condițiilor expuse mai sus, Curtea constată că situațiile invocate de reclamanți nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage, fiind diferite sub aspectul complexității atribuțiilor de serviciu exercitate efectiv si sub aspectul activitatilor desfasurate in concret.
Prin urmare modul de organizare a muncii, stabilirea atribuțiilor sunt prerogative exclusive ale angajatorului, care va stabili si un sistem remuneratoriu distinct in functie de complexitatea activitatilor exercitate.
Pe de alta parte, se retin si considerentele, cuprinse in Decizia nr. 819/2008 a Curtii Constitutionale, potrivit cu care, referitor la prevederile art.1, art.2 alin.3 si art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 se arata: " un asemenea inteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstitutional, intrucat incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Ca atare, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile respective sunt neconstitutionale in masura in care din acestea s-ar desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prvederi cuprinse in alte acte normative.
Nu in ultimul rand se retine solutia pronuntatata de Inalta C de Justitie si Casatie care prin Decizia nr.24/2008, a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca dispozitiile art.19 alin.3 din 50/1996 si ale art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia lunara de 10% din salariul de baza nu se cuvine decat categoriilor de grefieri expres si limitativ prevazute de normele mai sus mentionate.
In raport de prevederile art.329 alin. 3 cpc dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.
In consecinta, in raport de cele mai sus aratate, instanta va respinge actiunea formulata de reclamante.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu hotararea si considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții ( FOSTA ) și ( FOSTA ) împotriva pârâților. MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red. Jud.19.12.2008
Tehn./Ex.10
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Lucian Bunea Mădălina Maroga
