Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1247/R-CM
Ședința public din 28 August 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, B,-, sector 1, împotriva încheierii de ședinț din data de 01 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns avocat pentru intimații-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.115/19.06.2009 emis de Baroul Arge ș - Cabinet individual, lips fiind recurenta-pârât.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Aprtorul intimaților-reclamanți arat c nu mai are cereri de formulat în cauz.
Curtea constat recursul în stare de judecat și acord cuvântul asupra acestuia.
Aprtorul intimaților-reclamanți solicit anularea recursului ca nemotivat iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțat de Tribunalul Arge ș ca legal și temeinic, având în vedere decizia nr.254/24.02.2009 pronunțat de Curtea Constituțional, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Constat c la data de 30.09.2008 reclamanții, au chemat în judecat pe pârâta SC SA B, solicitând s fie obligat aceasta la plata drepturilor bnești, reprezentând contravaloarea aprovizionrii de toamn-iarn pentru anul 2005, ajutorul material anual, constând în contravaloarea cotei de gaze naturale pe perioada 2005-2006, primele de C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, cu cheltuieli de judecat.
În motivare, reclamanții au artat c au fost salariații pârâtei pân la data de 29.04.2006 și c deși, în conformitate cu dispozițiile art.176 și 187 din Contractul Colectiv la nivel de ramur pe anii 2005-2008 și art.168 CCM li se cuveneau drepturile de mai sus pârâta a refuzat s le acorde pe perioada menționat.
La data de 1.04.2009 pârâta a invocat excepția de necompetenț teritorial a Tribunalului Arge ș și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima tez din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția de necompetenț teritorial, pârâta a artat c potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.168/1999 conflictele de drepturi se soluționeaz de ctre instanța în a crei raz teritorial se afl unitatea pârât, respectiv Municipiul
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima tez Codul muncii pârâta a susținut, în esenț, urmtoarele:
Excepția este admisibil întrucât îndeplinește toate condițiile prevzute de art.29 pct.1, 2, 3 din Legea nr.47/1992. În ceea ce privește respectarea dispozițiile art.29 pct.3 din Legea nr.47/1992, exist o strâns legtur între dispozițiile art. 298 teza a 2-a din Codul muncii și soluționarea cauzei întrucât acestea antameaz asupra modalitții de soluționare a excepției de necompetenț teritorial a cauzei.
Astfel, soluționarea acesteia din urm presupune analizarea ipotezei în care Legea nr.168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art.298 alin.2 Codul muncii sunt identificate/marcate cu liniuț actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuț este urmat de textul "sau alte dispoziții contrare "aceasta constituind temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicit. Dup intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 nu mai exist temei legal pentru operarea abrogrii implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, respectiv Decretul nr.16/1967. Prevederile art.62, 63 din acest decret au impus abrogarea expres direct, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Pârâta a mai artat c dispozițiile constituționale nesocotite de prevederile legale atacate sunt art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 și art. 79 alin.1 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adreseaz instanței judectorești competente în a crei circumscripție își are sediul unitatea. Art.284 alin.1 din Codul muncii prevd c judecarea conflictelor de munc este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedur civil, iar alin.2 prevede c cererile referitoare la cauzele prevzute la alin.1 se adreseaz instanței competente în a crei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, dup caz-sediul. Se observ c suntem în prezența a dou dispoziții legale aparent cu același obiect pe care instanța de judecat este chemat a le ierarhiza în vederea stabilirii competenței care, în ambele cazuri este absolut. Pentru a determina legea aplicabil instanța trebuie s verifice și s aplice:
1) principiile ierarhizrii normelor interne-Constituție, lege organic, lege ordinar, lege special-norma de drept comun,din acest punct de vedere atât Legea nr.168/1999, cât și Legea nr.53/2003 fiind legi organice, Codul muncii fiind potrivit art.73 din Constituția revizuit lege organic reprezentând dreptul comun în materie, iar cellalt act normativ-lege organic special, având deci forț juridic egal;
2) principiile aplicrii în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogrii. Din acest punct de vedere,dup intrarea în vigoare a Legii nr.24/2000 nu mai exist temei legal pentru operarea abrogrii implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, respectiv Decretul nr.16/1967. Prevederile art.62, 63 din Legea nr.24/2000 au impus abrogarea expres direct, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
3) principiile tehnicii legislative care sunt de natur a face distincția între o norm valid în vigoare și una abrogat și o norm nevalid prin existența ei în sistem datorit nerespectrii legii de edictare/tehnic legislativ.
Având în vedere argumentele expuse la pct.2 de mai sus dispozițiile Codului muncii trebuie interpretate exclusiv prin prisma regulilor de tehnic legislativ reglementate de art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000, respectiv în conformitate cu prevederile Constituției României, republicat, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept și ținând seama și de art.15 din același act normativ potrivit cu care în procesul de legiferare este interzis instituirea acelorași reglementri în mai multe articole sau alineate din același act normativ în dou sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative utilizându-se norma de trimitere, în cazul de faț aceasta fiind reglementrile Legii nr.168/1999.
În principal, motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile de mai sus au în vedere principiul relativitții juridice dezvoltat în ultima perioad în jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale în acord cu care legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedre al aplicabilitții acestora, în sensul de a fi coerente, s aib vocația de a respecta drepturile și libertțile fundamentale ale cetțenilor, s aib o aplicabilitate practic uniform, soluțiile diferite pronunțate de aceeași instanț asupra aceleiași chestiuni înclcând art.6 din CEDO.
Art.1 alin.5 din Constituție dispune c respectarea legilor și a Constituției este obligatorie, ceea ce genereaz obligația Parlamentului României de a respecta atât Constituția, cât și legile organice ce decurg din prevederile constituționale. Cum Legea nr.24/2000 face parte din piramida constituțional se impune respectarea ei, iar Parlamentul, autoritatea legislativ suprem a României nu are dreptul s modifice prevederile acestei legi întrucât aceasta ar contraveni prevederilor constituționale ce vorbesc despre coerența legislativ,respectiv în acest caz -prevederilor art.62 și 63 din Legea nr.24/2000 în lumina crora art.298 alin.2 ultima tez Codul muncii nu putea modifica implicit dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.168/1999 întrucât aceasta contravine dispozițiilor constituționale.
Reclamanții și-au expus oral punctul de vedere cu privire la soluționarea celor dou excepții, artând c excepția de necompetenț teritorial este neîntemeiat întrucât în cauz sunt aplicabile dispozițiile art.284 Codul muncii, iar în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.298 alin.2 ultima liniuț a artat c aceasta este inadmisibil întrucât nu are legtur cu soluționarea cauzei, toate aspectele invocate țin în realitate de aplicarea legii sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțional prin decizia nr.254/24.02.2009.
Prin încheierea din 1 aprilie 2009, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arge șar espins ca inadmisibil excepția de neconstituționalitate invocat, precum și excepția de necompetenț teritorial.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut urmtoarele:
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocat de pârâta instanța apreciaz c este inadmisibil pentru urmtoarele motive:
Potrivit art.29 alin.1, 2, 3, din Legea nr.47/1992 pentru ca instanța s se poat pronunța dac se impune sau nu trimiterea excepției de neconstituționalitate în vederea soluționrii la Curtea Constituțional trebuie s fie îndeplinite urmtoarele condiții:
1) excepția s fie invocat în fața unei instanțe judectorești sau de arbitraj comercial;
2) excepția s priveasc neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanț în vigoare;
3) soluționarea excepției s aib legtur cu soluționarea cauzei;
4) dispoziția legal s nu fi fost constatat ca fiind neconstituțional printr-o decizie anterioar a curții.
Instanța a reținut c cerințele art.29 alin.1 și 4 ale Legii nr.47/1992 sunt îndeplinite în cauz întrucât excepția art. 298 alin.2 ultima tez din Codul Munciia fost invocat în fața unei instanțe judectorești - tribunalul Arge ș și, de asemenea, nu a fost declarat ca neconstituțional printr-o decizie anterioar a curții. Instanța reține c excepția a mai fost invocat în fața curții, dar a fost respins (Decizia nr.254/24.02.2009).
În ceea ce privește condițiile prevzute de alin. 2 și 3 ale art.29 din 47/1992 instanța a apreciat c deși formal se invoc neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuț din Legea nr.53/2003,în raport de dispozițiile art.1 alin.4, 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție, întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate se axeaz pe contradicția dintre dou texte de lege -art.72 din Legea nr.188/1999 și art.284 Codul muncii precum și pe modul în care acest conflict de legi a fost soluționat de ctre instanțe.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese c pârâta este nemulțumit de modul în care instanțele au înțeles s aplice în practic art.298 alin.2 ultima tez (liniuț), or modul în care instanțele judectorești aplic legea și aprecierea dac un text legal este abrogat sau nu sunt în competența exclusiv a instanțelor judectorești și nu a Curții Constituționale. Astfel, prin mai multe decizii (516/11.10.2005, 43/11.01.2007) Curtea Constituțional a respins excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții ca inadmisibile, reținând c autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a legii îns Curtea a apreciat c aceasta ține de competența instanțelor de judecat, nefiind chemat s cenzureze o eventual aplicare neconstituțional a legii. Prin alte decizii (520/2205, 53/2001) Curtea Constituțional a respins ca inadmisibil o excepție de neconstituționalitate prin care se invoca de fapt neconcordanța, contrarietatea dintre legile în vigoare în aceeași materie, aceasta neputând cenzura incompatibilitatea dintre dou articole de lege, ci se poate pronunța doar asupra constituționalitții unui text legal raportat la prevederile Constituției
În consecinț, excepția de neconstituționalitate este inadmisibil pentru c pe de o parte privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de ctre instanțele de judecat și de soluționarea conflictului de legi în timp, iar pe de alt parte nu se constat existența unei legturi directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În ceea ce privește excepția de necompetenț teritorial a Tribunalului Arge ș instanța a apreciat c aceasta este neîntemeiat întrucât dispozițiile art.284 alin.1 din Codul muncii prevd c judecarea conflictelor de munc este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedur civil, iar ale alin.2 prevd c cererile referitoare la cauzele prev. la alin.1se adreseaz instanței competente în a crei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, dup caz-sediul. Art.72 din Legea nr.168/1999 prevede c în soluționarea conflictelor de drepturi competent este instanța de la sediul unitții. Instanța a apreciat îns c în cauz se aplic prevederile Codului muncii întrucât aceasta reglementare este ulterioar Legii nr.168/1999, iar art.298(2) Codul muncii prevede c "pe data intrrii în vigoare a prezentului cod se abrog orice alte dispoziții contrare". Cum dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 sunt contrare Codului muncii, rezult c acestea au fost abrogate implicit.
În cauz, domiciliul reclamanților se afl în județul A, competent fiind Tribunalul Arge În consecinț, în baza art.284 Codul Muncii și a art.2 alin.1 lit.c Codul d e procedur civil instanța a respins excepția de necompetenț teritorial a Tribunalului Arge
Împotriva încheierii pronunțat de instanța de fond, în termen lega a declarat recurs pârâta SC SA, iar critica sa poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil și se refer la faptul c în mod greșit instanța a respins ca inadmisibil excepția de neconstituționalitate invocat, în realitate fiind îndeplinite condițiile prevzute de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992.
Examinând actele și lucrrile dosarului și încheierea recurat prin prisma motivului de recurs invocat de recurenta-pârât, Curtea va constata c recursul este fondat pentru urmtoarele considerente.
În mod legal s-a pronunțat instanța de fond reținând faptul c, faț de excepția invocat de ctre recurenta-pârât, în cauz, sunt incidente dispozițiile art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992 în sensul îndeplinirii condițiilor legale pentru ca aceast excepția s fie respins ca inadmisibil.
Astfel, faptul c instanțele judectorești au considerat prin numeroase decizii de speț c art.72 este abrogat apare ca o problem de aplicare a legii în timp ce nu poate fi supus cenzurii Curții Constituționale. Prin prisma acestor considerente invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legtur cu soluționarea fondului cauzei întrucât și în ipoteza în care s-ar constata neconstituționalitatea acesteia, Curtea Constituțional nu ar stabili care este instanța competent, ci tot instanța de judecat, având în vedere principiile soluționrii conflictului de legi în timp.
De altfel Curtea Constituțional a reținut prin decizii de speț, respectiv decizia nr.254/24.02.2009 și nr.494/11.11.2004 prin care a fost respins ca inadmisibil excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.284 alin.2 și art.298 alin.2 ultima liniuț din Legea nr.53/2003 c dispozițiile prevzute de lege invocate și în cauza de faț de ctre recurenta-pârât și care se consider c sunt neconstituționale, reprezint în realitate, norme de procedur care potrivit dispozițiilor art.126 alin.2 din Constituție se stabilesc prin lege.
Reglementarea competenței materiale și teritoriale a instanțelor judectorești în cadrul conflictelor de munc nu reprezint o instituire a unor privilegii sau discriminri și nici nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil.
Cu alte cuvinte, toate aspectele invocate de ctre recurenta-pârât
în excepția de neconstituționalitate țin, în realitate, de aplicarea legii care revine în mod exclusiv instanței de judecat și nu Curții Constituționale, situație faț de care în mod legal s-a constatat excepția ca inadmisibil și a fost respins ca atare de ctre instanța de fond.
În consecinț, excepția de neconstituționalitate este inadmisibil pentru c pe de o parte privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de ctre instanțele de judecat și de soluționarea conflictului de legi în timp, iar pe de alt parte nu se constat existența unei legturi directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În ceea ce privește excepția de necompetenț teritorial a Tribunalului Arge ș prima instanț a apreciat în mod legal c este neîntemeiat întrucât dispozițiile art.284 alin.1 din Codul muncii prevd c judecarea conflictelor de munc este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedur civil, iar ale alin.2 prevd c cererile referitoare la cauzele prev. la alin.1 se adreseaz instanței competente în a crei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, dup caz-sediul. Art.72 din Legea nr.168/1999 prevede c în soluționarea conflictelor de drepturi competent este instanța de la sediul unitții.Instanța apreciaz îns c în cauz se aplic prevederile Codului muncii întrucât aceasta reglementare este ulterioar Legii nr.168/1999, iar art.298(2) Codul muncii prevede c "pe data intrrii în vigoare a prezentului cod se abrog orice alte dispoziții contrare". Cum dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 sunt contrare Codului muncii, rezult c acestea au fost abrogate implicit.
Faț de cele artate mai sus, întrucât nu se regsesc, cu privire la încheierea atacat, motive de nelegalitate reglementate de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civil și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva încheierii de ședinț din data de 1 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Arge ș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Pitești,-, bloc 22,.A,.6, județul A, domiciliat în Pitești,-, județul A, ambii domiciliați în comuna, sat M;oșteni, județul A, domiciliat în comuna județul A, domiciliat în Pitești, - B nr.16, bloc 31,.B, etaj 1,.5, județul A, domiciliat în comuna S, sat S, județul A, HG, domiciliat în Pitești,-, -.22,.C,.2, județul A, domiciliat în Pitești, str.- -, -.B,.27, etaj7, județul A, domiciliat în Pitești, str.-, -.32,.C, etaj 3,.9, județul A, domiciliat în C, str.- -.B,.13, județul A și, domiciliat în, sat, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 28 august 2009, la Curtea de Apel Pite ști, Secția civil, conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie
,
Grefier,
Red./31.08.2009
GM/EM/15 ex.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
