Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1272/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1272/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Luminița Cristea judecător
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către pârâtele Ministerul Sănătății B și Direcția de Sănătate Publică G, împotriva sentinței civile nr. 840 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, în acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns, pentru recurenta-pârâtă G, lipsă, consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Sănătății B și intimatul -reclamant.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; primul termen de judecată în recurs; recursurile sunt declarate și motivate în termen; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Reprezentantul recurentei-pârâtă solicită rectificarea citativului în sensul de a se trece în calitate de recurentă-pârâtă Direcția de Sănătate Publică G în loc de Autoritatea de Sănătate Publică Nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, dispune rectificarea citativului în sensul că se va trece Direcția de Sănătate Publică G în loc de Autoritatea de Sănătate Publică G și având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâtă G, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
Prin motivele de recurs formulate, au criticat faptul că instanța de fond a înlăturat punctul lor de vedere, respectiv acela că drepturile nu au fost acordate deoarece nu există cadru legal în ceea ce privește salarizarea personalului contractual.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că potrivit art. 94 din încheiat la nivel de ramură sanitară încheiat în perioada 2005-2007 lit. "f" stipulează faptul că" prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației" lucru care nu sa întâmplat nici până în prezent. Mai mult, prin legile bugetului de stat, în mod succesiv s-a suspendat acordarea acestor drepturi, astfel dispozițiile art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006 stipulează faptul că " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31.12.2006."
În concluzie, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 840 din 25.02.2009 Tribunalul Galația admis excepția prescripției extinctive și, pe cale de consecință:
A respins pretențiile privind prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004, ca fiind prescrisă extinctiv.
A admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății Publice
A obligat pârâții să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anilor 2005 și 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 22.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligați pârâții la acordarea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada 2003-01.10.2006, sume care urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației până la data plății efective.
În fapt, reclamantul a arătat că dreptul la prima de vacanță își are temeiul în conținutul art. 49 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002, cu nr. 54984/15.11.2001. Aplicarea prevederilor acestui contract colectiv la nivel de ramură sanitară s-a prelungit prin Actul adițional cu nr-.
A mai arătat reclamanta că, în baza prevederilor Contractului Colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, la nivelul unității a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2002-2003 în care era prevăzut dreptul salariatului de a primi prima de vacanță. A apreciat reclamantul că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, astfel că nu poate fi restrâns, altfel spus, un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, o dată câștigat nu mai poate fi anulat. Având în vedere suspendările referitoare la acordarea primei de vacanță prevăzute de legile bugetului de stat, a considerat reclamanta că dreptul de a cere indemnizația de concediu se naște după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
În drept, a invocat prevederile disp. art. 38 din Codul muncii, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 41 alin. 2, art. 53 alin. 1 din Constituția României, art. 74 și 89 din Legea nr. 168/1999, prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002 și ale contractului colectiv la nivel de unitate încheiat pentru anii 2005-2007.
În dovedirea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta Direcția de Sănătate Publică G, a depus la dosar întâmpinare (filele 34-37) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că nu există prevedere legal în actul normativ de salarizare a personalului contractual pentru acordarea primei de vacanță, iar la art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007 se prevede la litera f că prima de vacanță se va acorda o dată cu modificarea legislației. De asemenea, prin întâmpinare, pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004 având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că reglementările exprese ale legilor bugetare prevăd că primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă.
În drept, a invocat disp. art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, art. 94 lit. f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare, Tribunalul a admis-o pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii: cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."
Totodată, conform art.1 si art.3 din DL.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Având în vedere că acțiunea a fost promovată la data de 22.10.2008, instanța reține că pretențiile reclamantei aferente anilor 2003-2004 sunt prescrise, urmând a fi respinse în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că:
Potrivit disp. art. 49 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, ale cărui prevederi au fost prelungite până în anul 2005, se acordă primă de vacanță pentru salariații din direcțiile de sănătate publică, iar potrivit contractului colectiv la nivel de unitate pentru perioada 2005-2007 înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie cu nr. 6332/21.06.2006, această primă de vacanță se acordă potrivit disp. art. 89 lit..
Contractul colectiv de munca la nivel de ramură impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților la care aceștia nu ar putea renunța. După intrarea lui în vigoare, contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante. Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de către părți.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, în speță acordarea primei de vacanță pentru salariații din sistemul sanitar, inclusiv pentru personalul contractual, a fosta stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2001-2002, contract care, prin act adițional, și-a prelungit efectele pentru anii 2005-2006.
De asemenea, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, referitoare la prima de vacanță, au fost reluate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Ministerul Sănătății a susținut că nu este parte a contractului individual de muncă încheiat între reclamant și G și prin urmare nu poate fi responsabil pentru acordarea sau neacordarea de către angajator a anumitor drepturi.
A mai susținut că sentința pronunțată va fi greu de pus în executare, știut fiind că ambele pârâte sunt instituții publice care întocmesc actele pregătitoare unei plăți în conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, motiv pentru care trebuie respinsă acțiunea față de Ministerul Sănătății.
De asemenea, a mai arătat că nici contractul colectiv de muncă la nivel național și nici Codul muncii nu prevăd dreptul solicitat de către reclamant iar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară se aplică numai în unitățile sanitare și de asistență socială nu și unităților descentralizate ale ministerului, cum sunt direcțiile de sănătate publică județene.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului.
Direcția de Sănătate Publică Gac riticat sentința motivat de faptul că s-a înlăturat apărarea acesteia în sensul că aceste drepturi nu au fost acordate deoarece nu există prevedere legală în actul normativ de salarizare, iar prin legile bugetului de stat, în mod succesiv aceste drepturi s-au suspendat până la data de 31.12.2006.
Prin urmare a solicitat admiterea recursului.
Verificând motivele de recurs, în raport de dispozițiile legale și de actele dosarului, Curtea constată că nici unul dintre recursurile declarate nu este întemeiat și nu poate fi admis.
Tribunalul în mod corect și argumentat a admis acțiunea reclamantului ( reținând în cauză incidența clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură).
Cu privire la recursul Ministerului Sănătății acesta este nefondat. Deoarece, așa cum rezultă din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară Ministerul Sănătății este parte a acestui act juridic în virtutea căruia instanța a considerat pretenția reclamantului justificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de către pârâtele Ministerul Sănătății B și Direcția de Sănătate Publică G, împotriva sentinței civile nr. 840 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./ 15.12.2009
Tehnored.
5 exp./18.12.2009
Com. 3 exp./21.12.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecătorii -
Președinte:Luminița CristeaJudecători:Luminița Cristea, Anica Ioan, Viorica Mihai
