Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1288/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1288
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții G, G, -, împotriva sentinței civile nr.602 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă pune concluzii de respingerea recursului ca nefundat pentru considerentele formulate în scris prin întâmpinare și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.602 din 29.01.2009 a respins acțiunea formulată de petentii G, G, -., împotriva intimatei
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Petentii au arătat că sunt salariatii intimatei așa cum rezultă din carnetul de muncă, astfel că acestea au calitatea procesuală activă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța urmează să înlăture apărarea intimatei, apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Instanța de fond a constatat că, potrivit art.139 din CCM următoarele: cota de participare, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu. Așadar condiția negocierii este primordială și trebuie îndeplinită anterior realizării dreptului, respectiv acordării cotei de participare la profit.
Cum părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol din contractul colectiv de muncă, acest capăt de cerere este prematur introdus.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile legale invocate, instanța a respins cererea de acordare a cotei de participare a salariatului SA la profitul anual în baza art. 139 din CCM.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamanții au susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit prematuritatea formulării acțiunii pe considerentul că acest drept s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicate, întrucât lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de mărți prin contractele colective de muncă.
Au mai susținut recurenții că, reținând că nu poate fi acordată cota de participare la profit întrucât părțile nu au purtat negocieri cu privire la acest articol, instanța de fond nu a avut în vedere că prin actul adițional întocmit la data de 12.08.1998 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel înregistrat sub nr.15928/15.06.1998 părțile au convenit asupra modificării și adăugirii la art.139 în sensul " cota de participare a salariaților la profitul anual este de 10%".
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată ca izvor al dreptului pretins dispozițiile art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, potrivit căruia:
"Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".
Din modalitatea de redactare, se constată ca, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depinde nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor, negocieri care însă nu s-au realizat.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența negocierii și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Este adevărată susținerea recurentului că dreptul invocat trebuie să fie născut și actual. Însă reclamantul nu este titularul unui drept pur și simplu, dreptul nefiind născut și actual în lipsa realizării condiției negocierii.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, respectiv anii 2005 și 2006 și 2007, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că acesta nu a fost în perioada respectivă titularul dreptului dedus judecății.
Având în vedere că recurenții nu sunt beneficiarii unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și urm. Codul Muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de aceștia.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că prin actul adițional întocmit la data de 12.08.1998 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel înregistrat sub nr.15928/15.06.1998 părțile au determinat cota de participare a salariaților la profitul anual, stabilind-o la 10%, se reține că un astfel de act adițional nu a fost depus în susținerea cererii la instanța de fond și nici în recurs, pentru dovedirea motivelor de recurs, neconfirmându-se astfel susținerea recurenților în sensul că acesta ar conține o completare la contractul colectiv de muncă, cu determinarea cotei de participare la profit.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, G, -, împotriva sentinței civile nr.602 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
09.03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
