Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1318/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1318
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA - Membru Grup, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.664 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, HG, -, G, G, toți cu domiciliul ales în comuna, nr.994, județul D - la Cabinet de avocatură, domiciliată în G, str.1 -, -.4-2,.3,.15, județul D, domiciliat în comuna M, județul D, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți G, HG, -, G, G, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.15/2008, lipsind recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea intimatei-reclamante s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare. Se mai învederează că din partea recurentei s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și un set de acte, în copie, în dublu exemplar, respectiv: confirmarea de primire a plicului cu care a fost înaintat recursul, anexa 1, anexa 1 bis, anexa 2 la Actul adițional la Contractul Colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008, înregistrate la. B sub nr.8080/23.05.2000, anexa 15 la CCM, adresa înregistrată sub nr.1090/22.02.2008 la. B, certificat de grefă eliberat de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, decizia nr.246/15.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizia nr.249/15.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizia nr.247/15.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Avocat pentru intimații-reclamanți G, HG, -, G, G, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația apărătorului intimaților-reclamanți că nu mai are alte cereri de formulat, cât și față de faptul că recurenta și intimata au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond avocat pentru intimații-reclamanți G, HG, -, G, G, solicită respingerea recursului ca nefondat, inclusiv a excepțiilor prematurității și prescrierii dreptului la acțiune, potrivit motivelor detaliate în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Învederează că s-a dat multiple interpretări Contractului colectiv de muncă, dar nu s-a făcut dovada că patronatul a inclus în salariul de bază al fiecărui salariat suplimentările cuvenite. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Reclamanții G, HG, -, G, G, au chemat în judecată civilă, prin acțiuni conexe, pe pârâta SC SA- GRUP B, prin reprezentanții lor legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2007 reprezentând prime de Paște și C, actualizate cu rata inflației-la zi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, în perioada 2004-2007 și că nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și de C prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă pârâta a depus la dosar întâmpinare la care a atașat înscrisuri prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paști și de C să fie incluse în salariile angajaților, astfel că acestea fiind plătite nu mai pot fi solicitate a doua oară.
De asemenea, pârâta a invocat și excepțiile prescripției dreptului material la acțiune arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni și prematurității acțiunii față de împrejurarea că nu au avut loc negocierile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de plată și criteriilor de acordare a suplimentărilor salariale așa cum prevăd dispozițiile art.168 din contract.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovițaa respins prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum se pretinde de pârâtă.
Totodată, prima instanță a respins și excepția prematurității formulării acțiunii.
Prin sentința civilă nr.664 din 17 aprilie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în fond acțiunile conexe obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2007 conform art. 168 din aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Cuantumul acestor drepturi salariale a fost stabilit prin expertiza contabilă întocmită de expert din care a rezultat că primele în litigiu nu au fost plătite, contrar susținerilor făcute de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ""SA - Membru Grup, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.664 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, HG, -, G, G, toți cu domiciliul ales în comuna, nr.994, județul D - la Cabinet de avocatură, domiciliată în G, str.1 -, -.4-2,.3,.15, județul D, domiciliat în comuna M, județul D, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier,
Red. /
2 ex./17.07.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
