Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7111/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1332/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol pronunțarea deciziei civile asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă împotriva sentinței civile nr.2240/17.03.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5088/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Dezbaterile de fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2009, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 24.02.2009, și pentru că avea nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 03.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Poșta Română SA, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferențe dintre salariile încasate și cele cuvenite de la 1.09.2004 până la zi, precum și la plata dobânzii legale calculată la această sumă începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, obligarea pârâtei să rectifice în carnetul de muncă clasa de salarizare și suma de bani corespunzătoare acesteia, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2240/17.03.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română SA; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.640 lei reprezentând diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv încasate și a dobânzii legale în cuantum de 518,42 lei, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculată de la 01.01.2008 până la data plății efective; a obligat pârâta la rectificarea în carnetul de muncă a clasei de salarizare și a sumei de bani corespunzătoare acesteia; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți există raporturi de muncă începând cu data de 1.09.2004, în baza contractului individual de muncă înregistrat la pârâtă cu numărul 220/10482/1.04.2004, reclamanta fiind angajată pe postul de oficiant, cu un salariu de bază lunar de 335,5 lei, corespunzător clasei 4 de salarizare.
Începând cu data de 1.05.2006, reclamanta a promovat în funcția de oficiant specialist și a beneficiat de un salariu corespunzător clasei 7 de salarizare, iar din 1.12.2006 a promovat în funcția de oficiant superior, clasa de salarizare fiind 10, potrivit actelor adiționale la contractul de muncă încheiate la 19.04.2006 și la 27.11.2006.
Potrivit art.66.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, valabil în anii 2004 - 2005, salariile individuale sunt prevăzute pe clase, conform grilelor de ierarhizare și meseriilor prevăzute în anexele nr.6, 6A și 7. Totodată, art.66.2 lit.d din același contract prevede că la angajare salariile individuale se vor încadra, pentru cei care au mai lucrat pe aceleași funcții, la o clasă care să le asigure salariul avut, dacă acesta nu depășește clasa medie sau, dacă acesta depășește clasa medie, la clasa medie stabilită pentru funcția respectivă în lista funcțiilor.
S-a mai arătat că reclamanta a lucrat la Romtelecom SA în funcția de oficiant până la data de 1.08.2002, iar ulterior ca agent comercial, la încetarea raporturilor de muncă cu această unitate, 30.04.2004, salariul reclamantei fiind de 12.868.750 lei ROL.
Prin aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă valabil la data încheierii contractului de muncă cu pârâta, reclamantei i se cuvenea, pentru funcția de oficiant pe care a fost angajată, un salariu corespunzător clasei 27, acesta fiind în măsură să-i asigure salariul avut, însă textul contractului colectiv de muncă prevede, în situația în care acest salariu depășește clasa medie, care este 9 potrivit art.15 lit.b din anexa nr.7 la contract, ca salariul la angajare să fie corespunzător clasei medii stabilită pentru funcția de oficiant. în consecință, salariul reclamantei ar fi trebuit să fie corespunzător clasei 9 de salarizare, și anume 4.465.700 lei ROL.
Art.67.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2009, valabil la data promovării reclamantei în funcțiile superioare de oficiant specialist și de oficiant superior, prevede că la promovarea într-o funcție superioară salariul individual se stabilește în așa fel încât să se asigure o creștere și un salariu corespunzător funcției pe care se face promovarea astfel: persoana promovată se încadrează la nivelul minim al funcției, dacă aceasta îi asigură o creștere de 1 - 3 clase, iar în situația în care nivelul minim al funcției nu-i asigură o creștere de 1 - 3 clase, salariatul va fi încadrat la o clasă care să-i asigure o creștere de salariu de 1 - 3 clase.
Astfel, potrivit anexei nr.7 la acest contract colectiv de muncă, punctele 25 și 27 din Secțiunea I, lit.A, clasa minimă pentru funcția de oficiant specialist este 5, iar pentru funcția de oficiant superior este 7, situație în care, potrivit textului menționat, reclamantei i se cuvenea la promovare salariu corespunzător claselor 10 și respectiv 12, acesta fiind în măsură să-i asigure o creștere de o clasă față de nivelul funcției anterioare, clasele 10 și 12 fiind clase medii de salarizare pentru funcțiile superioare în care s-a făcut promovarea. În consecință, salariul reclamantei ar fi trebuit să fie la promovarea în funcția de oficiant specialist de 556 lei, iar în funcția de oficiant superior de 624 lei.
Pentru aceste considerente, constatând că salariul negociat de părți cu prilejul încheierii contractului individual de muncă și cu prilejul promovării reclamantei în funcții superioare este inferior celui prevăzut de contractul colectiv de muncă valabil la nivelul angajatorului, iar potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii și art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 contractele colective de muncă reprezintă legea părților, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.130/1996, s-a apreciat că cererea în pretenții cu titlu de diferențe de drepturi salariale este întemeiată, în speță producându-și efectele clauzele contractului colectiv de muncă referitor la drepturile salariale cuvenite reclamantei. De asemenea, titulara dreptului de creanță a suferit un prejudiciu datorită neîncasării drepturilor bănești, iar potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii angajatorul datorează daune-interese pentru repararea acestui prejudiciu, daune care potrivit art.1088 cod civil nu pot consta decât în dobânda legală ce curge până la data plății debitului principal. La stabilirea întinderii prejudiciului produs salariatei prin neplata salariilor corespunzător dispozițiilor contractuale s-au avut în vedere sumele stabilite de expertul judiciar în specialitatea contabilitate.
Au fost înlăturate de tribunalul argumentele pârâtei precum că situația reclamantei nu s-a încadrat în condițiile prevăzute de dispozițiile art.66.2 litera d din contractul colectiv de muncă deoarece vine din afara sistemului poștal, iar funcția pe care a îndeplinit-o înainte de angajare nu se regăsește în lista de funcții a pârâtei, precum și că reclamanta a fost de acord cu toate clauzele contractuale, iar contractul individual de muncă reprezintă acordul de voință al părților liber exprimat. Pe de o parte, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, conform dispoziției legale menționate. Pe de altă parte, textul din contractul colectiv de muncă care prevede modul de stabilire a drepturilor salariale la angajare nu distinge între persoane care au mai lucrat sau nu în sistemul poștal, făcând mențiune numai despre funcția pe care au mai lucrat anterior. De altfel, în sprijinul argumentului că angajatorul a intenționat să stabilească aceleași drepturi la angajare și persoanelor care au lucrat anterior pe aceleași funcții și în afara sistemului poștal stă și faptul că ulterior încheierii contractului de muncă cu reclamanta, pârâta a fost de acord cu inserarea în mod expres a acestei dispoziții în articolul 66.2, la litera d din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 -2009. Dacă pârâta nu ar fi ținut seama de faptul că reclamanta a lucrat anterior în funcția de oficiant la alt angajator, nu ar fi încadrat-o la încheierea contractului individual de muncă pe această funcție, căci potrivit anexei nr.7 la contractul colectiv de muncă pentru anii 2004 -2005 condițiile minime pentru ocuparea postului de oficiant constau în liceu, curs de calificare oficiant și 6 luni exploatare poștală. A rezultat că experiența profesională a reclamantei dobândită în funcția similară deținută anterior a fost avută în vedere de pârâtă, astfel că se cuvine a fi luată în considerare și la stabilirea drepturilor salariale.
În temeiul dispozițiilor art.1 și 3 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, s-a dispus obligarea pârâtei să rectifice mențiunile din carnetul de muncă al reclamantei referitoare la clasa de salarizare și la sumele de bani corespunzătoare acesteia.
Cererea în pretenții cu titlu de daune morale a fost găsită neîntemeiată întrucât reclamanta nu a dovedit că prin neîncasarea sumelor de bani corespunzătoare grilelor de salarizare reglementate prin contractul colectiv de muncă i s-a produs un prejudiciu moral, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 15.07.2008 pârâta Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 02.09.2008, sub nr-.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă susține că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică, iar în temeiul art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. solicită admiterea recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, și cu modificarea sentinței, în subsidiar.
Se arată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Deși reține că între părți există raporturi de muncă începând cu data de 01.09.2004 în baza unui contractul individual de muncă, nesocotește dispozițiile art.969 Cod civil potrivit cărora contractul este legea părților. Or, salariul a fost stabilit pe bază convențională prin negociere între salariat și angajator, potrivit art.157 alin.1 Codul muncii, iar dispozițiile de excepție din alin.2 nu sunt aplicabile pentru că Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă B nu este o autoritate sau o instituție publică finanțată de stat sau de la bugetele locale.
În plus, intimata-reclamantă a fost de acord cu toate clauzele contractului, neexistând nici un viciu de consimțământ la semnarea contractului.
De asemenea, situația intimatei-reclamante nu se încadrează în dispozițiile art.66 pct.2 lit. d din contractul colectiv de muncă deoarece a venit din afara sistemului poștal, iar funcția pe care a îndeplinit-o înainte de angajare nu se regăsește în lista de funcții a unității recurente. În catalogul privind Clasificarea ocupațiilor din România () există funcția de oficiant poștă telegrame - cod -. Or, intimata-reclamantă lucrând într-o perioadă anterioară la Romtelecom a îndeplinit funcția de oficiant telefoane, specifică acestei societăți, în mod evident diferită de funcția îndeplinită la CN Poșta Română SA.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă, se precizează că tribunalul s-a pronunțat în mod nejustificat pe capătul de cerere privind diferența dintre salariile cuvenite reclamantei și cele efectiv încasate, precum și a dobânzii legale calculate de la 01.01.2008 până la plata efectivă. S-au preluat automat datele din completarea la raportul de expertiză contabilă, fără să se țină seama de obiecțiunile formulate.
La data de 04.09.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Printr-un prin motiv de recurs, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauza si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o norma juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Pentru a se verifica deci legalitatea hotărârii, este necesar a se prezenta situația de fapt.
Intimata-reclamantă a îndeplinit de la data de 01.08.2002 până la data de 30.04.2004 funcția de agent comercial în cadrul Direcției de Telecomunicații Anterior acestei funcții, intimata-reclamantă a fost încadrată pe postul de oficiant, funcția fiind schimbată în baza contractul colectiv de muncă valabil în unitatea respectivă pentru anii 2002-2003.
Raporturile de muncă au încetat în baza art.55 lit.b Codul muncii, la data de 30.04.2004, iar la data de 01.09.2004, intimata-reclamanta a încheiat un contract individual de muncă cu recurenta-pârâtă pe durată nedeterminată, desfășurând activitatea de oficiant, clasa a IV-a de salarizare.
În prezenta cauză, intimata-reclamantă a susținut că relațiile sale de muncă cu Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă B nu au respectat drepturile salariale ce i se cuvin, conform art.66 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005, și a solicitat diferența de drepturi bănești.
Curtea consideră, în opinie majoritară, că pretenția intimatei-reclamante este netemeinică.
Pentru verificarea modului în care părțile au stabilit în contractul individual de muncă salariul, element esențial al relațiilor de muncă, trebuie verificate normele cu valoare superioară prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivelul unității, drepturile prevăzute în contractul individual neputând fi inferioare acestuia.
Conform art.66.2 lit.c din respectivul Contract colectiv de muncă, salariul la angajare va fi stabilit pentru cei care au mai lucrat, dar pe alte funcții decât cele pe care au fost angajați, conform clasei prevăzută pentru perioada de stagiu în lista funcțiilor, cu modificări în funcție de perioada muncită.
Conform art.66.2 lit.d, pentru cei care au mai lucrat pe aceleiași funcții sau pe funcții superioare, salariul va fi stabilit prin încadrarea la clasa care să le asigure salariul avut dacă acesta nu depășește clasa medie sau dacă aceasta depășește clasa medie la clasa medie stabilită pentru funcția respectivă în lista funcțiilor.
Problema care se pune așadar în cazul intimatei-reclamante este aceea dacă funcția ocupată anterior în cadrul Romtelecom este compatibilă cu funcția pentru care a fost angajată la Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă B, un răspuns negativ sau pozitiv determinând încadrarea diferită potrivit textelor arătate anterior.
Tribunalul a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.66.2 lit.d din Contractul colectiv de muncă pornind de la constatarea că funcția anterioară a intimatei-reclamante este identică cu funcția actuală de oficiant, dar și din argumente derivând din clasele de salarizare aferentă funcției de oficiant și funcțiilor superioare acesteia.
Curtea consideră că s-au interpretat greșit dispozițiile Contractului colectiv de muncă, în realitate fiind aplicabilă intimatei-reclamante norma cuprinsă în art.66.2 lit.c, aceasta îndeplinind anterior o altă funcție similară celei ocupată în cadrul Companiei Naționale "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă
Cele două situații prevăzute în textul prevăzut sub lit.d la art. 66.2, și reținute de tribunal, vizează situația în care salariatul a mai lucrat pe aceeași funcție sau pe aceeași funcție în sistemul poștal. A doua situație este exclusă în situația intimatei-reclamante, iar prima situație se analizează raportat la denumirea funcțiilor conform ocupațiilor din România. Or, nu s-a dovedit în cauză, că funcția de agent comercial și nici cea anterioară de oficiant sunt identice cu funcția pe care a fost încadrată la prezentul angajator, denumită oficiant.
Față de concluzia instanței de recurs asupra temeiniciei pretenției intimatei-reclamante, motivul de recurs ce vizează cuantumul drepturilor bănești acordate de instanța de fond nu va mai fi analizat, neavând finalitate.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul, în temeiul art.312 pr.civ. coroborat cu art.304 pct.9 pr.civ. și va dispune modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul că va respinge în tot acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională "Poșta Română" SA - Direcția Regională de Poștă împotriva sentinței civile nr.2240/17.03.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5088/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română SA, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex./16.03.2009
Jud. fond:;
Cu opinia separată a d-nei judecător în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței astfel că aplicarea dobânzii în continuare până la data plății să se facă începând cu 14.01.2008, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Opinia separată este în sensul caracterului întemeiat al recursului numai în ceea ce privește data de la care s-a dispus acordarea dobânzii legale în continuare, astfel încât aceasta să fie 14.01.2008, până la care s-a calculat dobânda în cuantum determinat, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, iar nu 01.01.2008, cum eronat s-a dispus, ajungându-se la o dublă reparație a prejudiciului cauzat pentru întârzierea plății drepturilor salariale, pentru perioada 01.01-13.01.2008.
Cât privește restul motivelor de recurs, opinia separată le apreciază nefondate. Astfel, se constată că hotărârea a fost criticată sub următoarele 3 aspecte:
1) nerespectarea de către instanța fondului a părții convenționale din contractul individual de muncă al reclamantei, referitoare la stabilirea drepturilor salariale, prin negociere, în absența vreunei presiuni sau induceri în eroare a salariatului, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii.
2) situația reclamantei nu se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 66 pct. 2 lit. d) din contractul colectiv de muncă, deoarece vine din afara sistemului poștal, iar funcția îndeplinită înainte de angajare nu se regăsește în lista de funcții a unității recurente; astfel, funcția de oficiant poștă-telegrame are codul - în privind clasificarea ocupațiilor din România or, la Romtelecom a îndeplinit funcția de oficiant telefoane, fiind de domeniul evidenței că aceste ocupații sunt diferite și că ele nu pot fi asimilate.
3) pronunțându-se asupra capetelor de cerere privind diferența dintre salariile cuvenite și cele efectiv încasate, respectiv dobânda legală aferentă, prima instanță a preluat automat datele din completarea la raportul de expertiză contabilă, fără a ține seama de obiecțiunile recurentei.
Astfel, cât privește prima critică, în opinia separată se reține în primul rând că invocarea prevederilor art. 157 alin. 2 Codul muncii referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare al personalului din autoritățile publice finanțate de la bugetul public, este nepertinentă în cauză, întrucât prima instanță nu s-a întemeiat pe acest text în motivarea soluției, ci a făcut o justă apreciere asupra valorii juridice a contractului colectiv de muncă aplicabil la data angajării reclamantei, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru contractele încheiate la nivel inferior, iar în măsura în care prevederile contractului individual de muncă derogă de la dispozițiile celui colectiv ori de la dispozițiile minimale ale legii, conținând drepturi la un nivel inferior față de acestea, sunt înlocuite de drept cu prevederile mai favorabile ale actelor menționate, întemeiat pe dispozițiile expres ale art. 8 din Legea nr. 130/1996.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat corect asupra aplicării cu prioritate a prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Cât privește asimilarea funcției ocupate anterior angajării la recurentă, cu cea deținută începând cu data de 01.09.2004, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 66.2 lit. d) din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2005, se constată, pe de o parte, că cea dintâi are o denumire identică cu cea ocupată la recurentă, de "oficiant", menționată în toate actele încheiate cu Romtelecom (contractul individual de muncă și actele adiționale la contract aflate la filele 134-148 ale dosarului de fond). Pe de altă parte, posibilitatea asimilării, chiar asimilarea efectivă au fost corect extrase de prima instanță, din faptul că atât la angajare, cât și ulterior, la pronunțare, angajatorul a ținut seama de experiența profesională, în aceeași funcție, la alt angajator, a salariatei, care altfel nu ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de anexa 7 la CCM la nivel de unitate pentru anii 2004-2005, pentru încadrarea pe funcția de oficiant la încheierea contractului individual de muncă, respectiv pentru promovarea în funcția de oficiant superior, pe care a fost încadrată la data de 27.11.2006.
Astfel, după cum a constatat și prima instanță, pentru funcția de oficiant ocupată inițial, în cadrul Poștei, de către reclamantă, potrivit Anexei 7 la CCM pentru anii 2004-2005 se cereau drept condiții minime de angajare, liceul, curs de calificare oficiant și șase luni de exploatare poștală, or, reclamanta-intimată a fost angajată direct pe această funcție, fără parcurgerea unui curs de calificare în această meserie și a perioadei de 6 luni de exploatare poștală, rezultînd că noul angajator a avut în vedere experiența anterioară în aceeași meserie, a salariatei.
De asemenea, se reține că aceasta a promovat în funcția de oficiant superior la data de 01.12.2006, încheindu-se actul adițional la contractul nr. 14111/27.11.2006, or, pentru ocuparea acestei funcții, conform acelorași reglementări, condițiile minime erau prevăzute, alternativ, ca fiind:
- liceul + curs calificare oficiant + 4 ani oficiant prelucrător sau 3 ani oficiant;
- liceu + curs de calificare oficiant + 2 ani oficiant specialist sau 3 ani oficiant;
- școala postliceală specialitatea poștă + 3 ani oficiant prelucrător sau 2 ani oficiant sau 1 an oficiant specialist.
Or, angajată la 01.09.2004 și promovată în funcția de oficiant specialist începând cu data de 01.05.2006, reclamanta nu ar fi îndeplinit niciuna din condițiile prevăzute alternativ și menționate anterior, dacă nu ar fi fost considerată și perioada în care a ocupat funcția de oficiant la Romtelecom.
în vedere și că, sub aspectul motivului de recurs dedus judecății, referitor la similitudinea funcțiilor avute le cei doi angajatori, este irelevantă retrogradarea, ulterior numirii în funcția de oficiant superior și revenirea la funcția de oficiant specialist pentru necorespundere în postul superior, întrucât condițiile pentru promovare se apreciază anterior și ele au fost considerate îndeplinite, impunându-se ca aceasta să se reflecte și în regimul salarial.
În fine, cât privește pretinsele obiecțiuni la raportul de expertiză, se constată, pe de o parte, că recurenta nu le-a specificat, pentru a putea fi pertinent analizate, pe de altă parte, că instanța este îndreptățită să-și însușească concluziile expertizei tehnice, în măsura în care nu au existat motive de a fi înlăturate, în condițiile valorii probante recunoscute acestei probe de dispozițiile art. 201-214. pr. civ. respectiv că reprezentantul pârâtei a declarat expres la termenul de judecată din 10.03.2009 că nu are obiecțiuni față de completarea raportului de expertiză, situație în care, întemeiat pe prevederile art. 212 alin. 2. pr. civ. nu mai poate pune în discuție concluziile acesteia în recurs.
În consecință, potrivit celor expuse, apreciem că instanța de recurs trebuia să pronunțe în limita criticilor deduse judecății în calea de atac, conform principiului disponibilității, valabil și în cazul recursului exercitat potrivit art. 3041pr. civ. și constatându-le neîntemeiate, să respingă recursul, ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1. pr. civ.
JUDECĂTOR
Red.
Tehnored.
2 EX./06.04.2009
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
