Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1351/
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de instituția pârâtă CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1172/09.07.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul intervenit în conflictul de muncă în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA, cu sediul în comuna, jud. G, reclamanții, prin reprezentant legal SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA", cu sediul în G,- bis, jud. G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații reclamanți, reprezentant legal SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" prin președinte, lipsă fiind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL și intimata pârâtă ȘCOALA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al doilea termen de judecată fixat în recurs, fiind legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; prin cererea de recurs instituția pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă; la primul termen de judecată, cu respectarea termenului legal, reprezentantul intimaților reclamanți a depus întâmpinare ce a fost comunicată împreună cu citațiile emise pentru acest termen de judecată, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul legal al intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care o consideră legală și temeinică.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de recurent prin cererea de recurs, reprezentantul intimaților solicită a fi respinsă deoarece potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 pârâtul are calitate de finanțator al unităților de învățământ preuniversitar de stat care își desfășoară activitatea pe raza sa de competență, respectiv ale comunei.
Motivul de recurs prin care pârâtul face aprecieri cu privire la aspectul că instanța de fond a acordat reclamantei mai mult decât aceasta a solicitat prin acțiune nu poate fi primit întrucât instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 145 din Codul muncii, respectând media pe trei luni anterioare acordării concediului iar mențiunea mediei pe 30 luni cu siguranță reprezintă o eroare materială.
Pentru considerentele expuse în fața instanței de recurs și precizate pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe fond, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1172/9.07.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții, - și prin reprezentant legal Sindicatul Liber "Educația" în contradictoriu cu pârâții Școala și Consiliul Local.
Au fost obligați pârâții să calculeze reclamantei indemnizația de concediu de odihnă cuvenită cu luarea în considerare a veniturilor din ultimele 3 luni anterioare acordării concediului de odihnă, pentru perioada 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009.
Au fost obligați pârâții să calculeze reclamantei - indemnizația de concediu de odihnă cuvenită cu luarea în considerare a veniturilor din ultimele 30 luni anterioare acordării concediului de odihnă, pentru perioada 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009.
Au fost obligați pârâții să calculeze reclamantei indemnizația de concediu cuvenită cu luarea în considerare a veniturilor din ultimele 3 luni anterioare acordării concediului de odihnă, pentru perioada 2005-2006, 2006-2007.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor diferențele dintre indemnizațiile de concediu calculate cu luarea în considerare a veniturilor din ultimele 3 luni anterioare acordării concediului de odihnă pentru fiecare dintre reclamante și indemnizațiile de concediu efectiv încasate de fiecare, actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioadele mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea cu nr- înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, - și reprezentate de Sindicatul Liber Educația G, au solicitat obligarea pârâților Școala și Consiliul Local la acordarea indemnizației de concediu de odihnă ca medie a veniturilor din ultimele trei luni anterioare intrării în concediu, pentru anii școlari 2005-2009, astfel:
- reclamantei pentru anii școlari 2005-2006, 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009;
- reclamantei - pentru anii școlari 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009;
- reclamantei pentru anii școlari 2005-2006, 2006-2007.
Au solicitat obligarea celor doi pârâți la plata diferențelor dintre indemnizațiile calculate conform Legii și indemnizațiile efectiv încasate, actualizate la rata inflației.
Au susținut că sunt profesoare și în ultimii trei ani au beneficiat de plata cu ora dar și de indemnizația de mediu rural. Deși potrivit art. 145 alin. 2 Codul muncii indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, în cazul reclamantelor, pârâții nu au respectat această dispoziție legală.
Art. 59 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, obligatoriu pentru angajatorii pârâți în conformitate cu art. 41 alin. 5 din Constituția României, conține dispoziții identice în ceea ce privește modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă.
În sensul celor solicitate de reclamante este și art. 49 alin. 1-3 din Legea 128/1997, potrivit cu care salarizarea personalului didactic se face la funcția și norma didactică îndeplinită în care se include și plata cu ora dar și indemnizația de mediu rural.
În dovedirea cererii de chemare în judecată au solicitat proba cu acte.
Legal citați, pârâții nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Tribunalul a apreciat că acțiunea este fondată, pentru următoarele motive:
Având în vedere data la care se efectuează concediul de odihnă în învățământ, 15 iunie ale fiecărui an, față de prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a constatat că dreptul de a solicitata plata diferențelor dintre indemnizațiile calculate conform legii și indemnizațiile efectiv încasate, pentru anul școlar 2005-2006, nu este prescris, deoarece concediul de odihnă pentru acest an școlar se face cu începere de la data de 15.06.2006.
Indemnizația la care face referire art. 145 Codul muncii, reprezintă valoarea de înlocuire a salariului pe perioada în care nu se prestează munca datorită concediului de odihnă.
Legea statornicește limita minimă a indemnizației de concediu, în calculul său intrând pe lângă salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent (indemnizația de conducere, sporul de fidelitate, etc.). Nu intră așadar, în calcul, indemnizațiile și sporurile cu caracter temporar (ex. primele care nu au caracter permanent).
Dispozițiile art. 145 Codul muncii se regăsesc și în Legea nr. 128/1997 privind salarizarea personalului didactic dar și în Normele Metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului din învățământ aprobate prin Ordinul nr. 325/1998.
În concret, se pune problema dacă plata cu ora și respectiv indemnizația de mediu rural, au caracter permanent și intră în calculul indemnizației de concediu de odihnă.
Indemnizația de mediu rural este acordată acelor cadre didactice care își desfășoară activitatea în mediul rural. Se acordă lunar pe toată durata derulării raporturilor de muncă și ca urmare nu se poate susține că acesta este spor temporar. Fiind un spor cu caracter permanent, intră în baza de calcul a indemnizației concediului de odihnă.
Potrivit disp. art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 "Personalul didactic poate fi salarizat și prin plata cu ora sau prin cumul. Conform prevederilor art. 49 alin. 1, salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, se stabilește diferențiat, în raport cu: funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice. Calculul pentru plata cu ora sau prin cumul se face la norma didactică prevăzută la art. 43 din aceiași lege.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-arătate rezultă că salarizarea personalului didactic de predare se face la funcția și norma didactică de bază prevăzute la art. 5, 20, 25 și 43 din Legea nr. 128/1997, funcția și norma didactică îndeplinită, fiind un cumul între funcții didactice de predare de bază, de diriginte, de conducere, de suplinire, de îndrumare și control.
Astfel, instanța a apreciat că salariile de bază ale cadrelor didactice se calculează la funcția și norma didactică îndeplinită, iar nu la funcția și norma didactică de bază.
Prin trimiterea la art. 49 alin. 1 al legii, rezultă că și pentru activitatea de suplinire realizată în regim de plata cu ora sau prin cumul trebuie acordate aceleași drepturi salariale ca și pentru activitatea didactică de bază.
Plata cu ora în domeniul învățământului implică prestarea unei activități, remunerarea acesteia, plata tuturor cotizațiilor aferente. Dreptul la concediu de odihnă este garantat și în considerarea efortului depus în situația în care norma didactică este suplinită în regim de plată cu ora. Deci este un drept salarial care trebuie să se regăsească în indemnizația de concediu de odihnă dacă acestea au fost efectuate în ultimele trei luni anterioare efectuării concediului.
În consecință, față de caracterul permanent al celor două drepturi salariale analizate în cauză, s-a constatat că acestea trebuie să se regăsească și în indemnizația de concediu de odihnă.
Față de obligațiile care incumbă angajatorului, în conformitate cu art. 39 alin. 1 lit. a și c și art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
Au fost obligați pârâții la acordarea diferențelor dintre indemnizațiile calculate conform Legii și indemnizațiile efectiv încasate.
Potrivit principiului reparației integrale, aceste diferențe urmează a fi actualizate la rata inflației cu începere de la data nașterii dreptului și până la data plății efective în conformitate cu art. 371 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local considerând- nelegală ș netemeinică pentru următoarele motive:
1. Hotărârea pronunțată a fost dată de instanța de judecată prin acordarea unor drepturi bănești mai mari decât s-au cerut prin cererea de chemare în judecată.
2. Consiliul Local nu are atribuții în ceea ce privește acordarea și calcularea indemnizației de concediu de odihnă a personalului didactic din învățământ stabilite de Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor legale menționate rezultă în mod indubitabil lipsa competenței Consiliului local în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale privind calcularea și acordarea indemnizației de concediu de odihnă a personalului didactic de învățământ, respectiv lipsa calității procesuale pasive.
În consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește critica adusă instanței de fond referitor la faptul că s-a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv să se calculeze indemnizația de concediu ca medie a veniturilor din ultimele 30 de luni anterioare acordării concediului, apreciem că este neîntemeiată, deoarece este vorba de o eroare materială această mențiune apare în dispozitivul sentinței civile recurate nu și în minuta scrisă de mână.
În acest caz, fiind vorba de o eroare materială, recurenta are posibilitatea de a uza de disp. art. 281 (1) Cod procedură civilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr. 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul Local și Primar.
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de instituția pârâtă CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1172/09.07.2009 a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - /11.12.2009
5 ex.// 21 2009
Fond:/
Asistenți judiciari: /
Comunicat 3 ex.//_____________
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
