Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1376
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR și - primarul comunei, împotriva încheierilor de ședință din data de 29.06.2009, 03.09.2009 și 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru recurenți și reclamantul intimat, lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se înmânează reclamantului intimat copie după motivele de recurs depuse la dosar de recurenți.
Părțile prezente precizează că nu au de formulat alte cereri.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.
Avocat, pentru recurenți, a solicitat respingerea excepției invocate, întrucât încheierile recurate sunt de natură să întrerupă cursul judecății, ceea ce le face susceptibile de a fi atacate cu recurs. La data de 29.06.2009 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, fără nici o motivare, ceea ce atrage sancțiunea nulității acestei încheieri sub incidența art.105 alin.2 cod procedură civilă. Prin încheierea din 03.09.2009, instanța, din oficiu, a dispus introducerea în cauză a unui terț și scoaterea din cauză a pârâtului, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru, încălcându-se prevederile art.49-66 și 132, 129 Cod procedură civilă și ale Legii nr.215/2001. Prin încheierea din 01.10.2009 instanța a refuzat să se pronunțe cu privire la excepțiile invocate de pârâtul, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului cauzei referitor la aceste excepții.
Reclamantul intimat a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra excepției de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Suceava - secția civilă și înregistrată la data de 22.04.2009 sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul -, în calitate de primar al comunei, obligarea pârâtului la plata sumei de 3.506 lei reprezentând contravaloarea indemnizației ce i se cuvine pentru funcția de viceprimar al comunei pentru lunile ianuarie și februarie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că, deși pe data de 11.03.2009 a depus la Primăria o cerere înregistrată la nr. 1726/11.03.2009 prin care solicita domnului primar să dispună plata indemnizației sale de viceprimar aferentă lunilor ianuarie și februarie 2009, acesta refuză nejustificat să efectueze această plată, contrar prevederilor legale.
Prin încheierea din data de 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, s-a acordat cuvântul la dezbateri, iar din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 29.06.2009.
Prin încheierea din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr- s-a dispus, în vederea completării probatoriului, repunerea cauzei pe rol, cu citarea părților pentru termenul de judecată din data de 21.07.2009.
La termenul de judecată din data de 3 septembrie 2009 reclamantul și-a precizat în scris cererea, solicitând obligarea pârâtului la plata indemnizației de viceprimar și pentru lunile martie, aprilie, mai și iunie 2009, în sumă totală de 10.370 lei.
Totodată, la același termen de judecată, în ședință, oral, reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu Consiliul Local, reprezentat de primar.
Prin încheierea din data de 03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr- s-a dispus, în vederea introducerii în cauză a Consiliului Local - prin primar, în calitate de pârât și pentru ca apărătorul pârâtului să studieze precizările comunicate la acest termen de judecată, introducerea în cauză a Consiliului Local - prin primar și amânarea judecării cauzei la 01.10.2009, pentru când se va cita Consiliul Local - prin primar, reclamantul având termen în cunoștință.
La termenul de judecată din data de 01.10.2009, apărătorul pârâtului a solicitat admiterea excepției tardivității modificării cererii de chemare în judecată la data de 3.09.2009 cu motivarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.04.2009, iar prima zi de înfățișare a fost 21.05.2009, ulterior, până la termenul din data de 3.09.2009, s-au mai acordat și alte termene de judecată, respectiv 25.06.2009, 21.07.2009. Prin cererea formulată de reclamant la 3.09.2009, acesta a înțeles să-și modifice acțiunea chemând în judecată un alt pârât în locul pârâtului inițial. Astfel, a solicitat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, dat fiind faptul că primarul comunei nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor ca nefondate cu precizarea că cererea sa nu viza scoaterea din cauză a Primarului comunei care în calitatea sa avizează plata indemnizațiilor potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001, această dispoziție neputând fi acordată de către Consiliul local. A arătat că a avut în vedere chemarea în judecată a Consiliului local - prin primar.
În replică, avocatul pârâtului a arătat că reclamantul și-a îndreptat acțiunea împotriva primarului comunei. În susținerea cererilor sale, a depus la dosar practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.577 din 5.06.2001 emisă de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate.
Prin încheierea din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr- s-a respins, ca nefondată, excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a numitului, ridicată de pârâtul Consiliul Local - prin primar și s-a fixat termen pentru data de 19.11.2009 pentru continuarea judecății, termen pentru când vor fi citate părțile.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.04.2009 sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul -, în calitate de primar al comunei, obligarea pârâtului la plata sumei de 3.506 lei reprezentând indemnizației ce i se cuvine pentru funcția de viceprimar al comunei pentru lunile ianuarie și februarie 2009.
În motivare reclamantul a arătat că pârâtul refuză nejustificat să dispună plata indemnizație de mai sus.
La mai multe termene de judecată a fost citat pârâtul -, în calitate de primar al comunei.
La termenul de judecată din data de 3 septembrie 2009 reclamantul și-a precizat în scris cererea, solicitând obligarea pârâtului la plata indemnizației de viceprimar și pentru lunile martie, aprilie, mai și iunie 2009, în sumă totală de 10.370 lei.
Totodată, la același termen de judecată, în ședință, oral, reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu Consiliul Local, reprezentat de primar.
Ca urmare a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, Consiliul Local - prin primar.
La termenul din data de 01.10.2009 pârâtul Consiliul Local - prin primar, a invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, așa cum a fost depusă și precizată la data de 03.09.2009 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
A susținut pârâtul că cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuale pasive pe motiv că a fost formulată împotriva primarului comunei.
În susținerea excepției tardivității modificării cererii pârâtul Consiliul Local, a arătat că cererea reclamantului de introducere în cauză a unui alt pârât în locul pârâtului inițial, lipsit de calitate procesuală, constituie o modificare a cererii de chemare în judecată, care potrivit art. 132 alin.1 Cod procedură civilă nu poate fi formulată după prima zi de înfățișare. În speța prima zi de înfățișarea a avut loc la data de 21.05.2009, când părțile legal citate au putut pune concluzii în cauză, astfel că până la această dată reclamantul putea să-și completeze cererea.
Examinând actele și lucrările dosarului cu privire la excepțiile tardivității modificării cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță a constatat următoarele:
Mai întâi, a apreciat că s-a impus să se pronunțe asupra excepției tardivității modificării cererii de chemare în judecată, întrucât de soluția data cu privire la această excepție poate depinde și soluția dată celei de a doua excepții.
Astfel, după cum reiese din prevederile art. 132 alin.1 Cod procedură civilă "La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării".
Cu toate acestea potrivit alin. 2 al aceluiași articol "Cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță: 1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectul cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită".
Din aceste prevederi legale ar reieși că după prima zi de înfățișare nu se mai poate modifica cererea de chemare în judecată, afară de situațiile prevăzute de alin.2 al art. 132 Cod procedură civilă.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență prevederile art. 132 Cod procedură civilă au caracter dispozitiv, ceea ce înseamnă că nu se mai poate primi o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată decât dacă pârâtul se opune, cum de altfel s-a întâmplat în cauză.
Cu toate acestea, prima instanță a constatat că excepția tardivității cererii de completare a cererii de chemare în judecată este nefondată, pentru următoarele motive:
Cererea scrisă a reclamantului depusă la data de 3 septembrie 2009, prin care solicită obligarea pârâtului la plata indemnizației de viceprimar și pentru lunile martie, aprilie, mai și iunie 2009, în sumă totală de 10.370 lei, se încadrează în prevederile art.132 alin.2 pct. 2 cod procedură civilă, întrucât reprezintă o mărire a câtimii obiectului cererii, fiind ca urmare permisă de lege și după prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește precizarea reclamantului că înțelege să se judece cu Consiliul Local - prin primar și nu cu numitul -, primar al acestei comune, apreciem că nu este o veritabilă modificare a cererii în sensul art.132 alin.1 Cod procedură civilă, ci reprezintă doar o precizare a cererii, în sensul indicării exacte a pârâtului cu care înțelege să se judece, reclamantul fiind de fapt în eroare până la data de 3 septembrie 2009 cu privire la persoana care ar avea obligația să-i plătească indemnizația de viceprimar, prin aceea că a confundat persoana care ar putea fi obligată la plata indemnizației cu cel care are calitatea de reprezentant al acesteia, adică între Consiliul Local - prin primar și primarul comunei -.
Chiar dacă s-ar considera că există o modificare a cererii de chemare în judecată, prima instanță a apreciat că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 132 alin.2 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât instanța era obligată să califice cererea, inclusiv sub aspectul părților și ca urmare să interpreteze exact voința părții, nefiind ținută să se pronunțe doar după termenii folosiți de parte. Ca urmare, în speță, instanța era obligată să întrebe pe reclamant cu cine dorește să se judece mai exact și nu doar să se ia după cererea acestuia, unde din eroare reclamantul a arătat că înțelege să se judece cu primarul și nu cu Consiliul Local - prin primar. Cum instanța a făcut acest lucru la data de 3 septembrie 2009, apreciat că prin cele dispuse în încheierea de ședință din această dată nu a făcut decât să îndrepte o eroare materială, adică faptul că în mod greșit a fost citat ca pârât primarul comunei în loc să fie citat Consiliul Local.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins ca nefondată excepția tardivității modificării cererii, ridicată de pârâtul Consiliul Local.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului comunei -, prima instanță a apreciat că în mod greșit pârâtul, Consiliul Local, pune în discuție calitatea procesuală pasivă a acestuia, întrucât reclamantul după cum am arătat mai sus nu a înțeles să se judece cu acesta ca persoană fizică, ci a avut în vedere calitatea primarului de reprezentant al pârâtului Consiliul Local.
De aceea, prima instanță a respins ca nefondată și această excepție.
În cauză, s-a formulat de către unul dintre asistenții judiciari, opinie separată, "Privind admiterea excepțiilor invocate de pârâții -, primar al Comunei, și Consiliul Local al Comunei:
Constată ca fiind tardiv modificată cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește înlocuirea pârâtului - cu pârâtul Consiliul Local.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost modificată, în ce privește majorarea cuantumului drepturilor de natură salarială, formulată împotriva pârâtului -, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare."
În motivarea opiniei separate, s-au reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, sub nr- la data de 22.04.2009, reclamantul a solicitat obligarea reclamantului -, în calitatea sa de Primar al Comunei și ordonator principal de credite la Primăria, să-i plătească indemnizațiile de viceprimar pentru lunile ianuarie și februarie 2009, în sumă totală de 3.500 lei.
Judecata a avut loc între reclamant și acest pârât, iar la data de 21.06.2009 instanța a rămas în pronunțare.
Prin încheierea din 29.06.2009 cauza a fost repusă pe rol, judecata continuând să aibă loc între aceste părți până la data de 03.09.2009, când, reclamantul și-a modificat în scris cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită obligarea primarului comunei, jud. S, - la plata indemnizației de viceprimar pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai și iunie 2009, în sumă totală de 10.370 ron (fila 33 dosar).
Totodată a declarat verbal în fața instanței că înțelege să se judece cu Consiliul Local, reprezentat legal de primarul Comunei, și nu cu domnul -, primar al Comunei.
Având în vedere dreptul de dispoziție al reclamantului, prin încheierea de ședință din data de 03.09.2009 (fila 40 dosar) instanța a introdus în cauză Consiliul Local, dispunând amânarea cauzei pentru a fi citat acest pârât.
Ambii pârâți au invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, în sensul schimbării pârâtului inițial chemat în judecată cu un alt pârât, după ce a trecut prima zi de înfățișare (21.05.2009) și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului -, primarul Comunei.
Se impunea admiterea acestor excepții din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor impuse de art.137 și art.158 și urm. Cod procedură civilă, de doctrina și practica judiciară, excepțiile ridicate de părți în cursul procesului civil sunt susceptibile de a fi calificate excepții de procedură, sau excepții de fond în raport cu obiectul asupra căruia poartă obiecția.
Spre deosebire de excepțiile de procedură care constituie mijloace de apărare care fără să afecteze fondul acțiunii deduse judecății,excepțiile de fondprivesc lipsuri referitoare la exercitarea dreptului material la acțiune, care au întotdeauna ca rezultat, respingerea acțiunii.
Practica judiciară a consacrat ca fiind excepții de fond toate obiecțiile care ating dreptul la acțiune, precum și invocarea oricăror instituții de drept material care produc același efect.
Conform principiului disponibilității, consacrat de art.129 alin.6 proc. civ. instanța este obligată să se pronunțe în limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată.
Cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, instanța neputând să se pronunțe în afara limitelor în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată.
Codul d e procedură civilă prin art.132 distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale.
Cererile de întregire au ca efect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de drept.
Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum:părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este foarte importantă, deoarece, conform art.132 și art.134 proc. civ. cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită fără acordul celeilalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii.
În cauză, prima zi de înfățișare a fost la data de 21.05.2009, urmând apoi și alte termene de judecată, așa cum am arătat mai sus.
Astfel, cererea reclamantului privind schimbarea pârâtului este tardivă întrucât nu a fost formulată cel mai târziu la prima zi de înfățișare, și mai ales pentru că modificarea acțiunii s-a făcut după repunerea cauzei pe rol, unde judecata se desfășoară în limite precis determinate, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea în contradictoriu cu alte părți, care nu existau în cererea inițial formulată.
Repunerea pe rol a unei cauze rămasă în pronunțare nu-și găsește justificarea pe nici un alt temei de drept decât cel prevăzut în art.129 proc. civ. repunerea pe rol vizând în această situație numai lămurirea situației de fapt și motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, instanța putând ordona în acest sens administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, și nicidecum reclamantul nu este îndreptățit la modificarea cererii inițiale de chemare în judecată prin schimbarea elementelor importante precum părțile.
Pentru aceste motive excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată se impunea a fi admisă.
În speță, cadrul procesual în care s-a desfășurat procesul începând cu 22.04.2009 și până la 03.09.2009 este cel fixat de reclamant, care prin cererea de chemare în judecată a indicat - între altele - și persoana împotriva căreia se îndreaptă pretențiile sale, respectiv"domnul -, cu domiciliul în loc., jud., în calitate de Primar al comunei și ordonator principal de credite la Primăria comunei "(fila 2 dosar).
Pentru a fi parte în procesul civil, pârâtul - ca, și, reclamantul - trebuie să îndeplinească mai multe condiții, printre care și aceea de a avea calitate procesuală.
Reclamantul a înțeles să-l cheme în judecată într-un litigiu de muncă pe pârâtul -, cu care nu se află în raport de serviciu, acesta neavând calitatea de angajator sau asimilată angajatorului, împrejurare necontestată de altfel de reclamant, pârâtul, raportat la art.45 din Decretul nr.31/1954 neavând capacitate procesuală, acțiunea fiind astfel îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În orice acțiune, deci și în cea de dreptul muncii, instanța trebuie să verifice calitatea părților, pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Această verificare se impune a fi făcută cu multă atenție, având în vedere că atât pârâtul cât și reclamantul sunt aleși locali, reprezentanții aceleiași colectivități locale (Comuna ) în virtutea principiului specializării, în calitate de primar și viceprimar.
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului - se impunea a fi admisă, deoarece primarul nu poate nici fi asimilat angajatorului, chiar dacă este ordonator principal de credite.
Conform art. 21 din Legea nr.273/2006 - privind finanțele publice locale - aceeași calitate de ordonator principal de credite o poate avea și viceprimarul, ca înlocuitor de drept al primarului - ceea ce prezumă inexistența vreunui raport de drept material (angajator-pârât) între reclamant și pârât.
primarului de ordonator de credite constă doar în repartizarea creditelor bugetareaprobate,pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Angajarea și utilizarea creditelor bugetare se face pe baza unei gestiuni financiare, iar contabilitatea este analitică - strict pe structura bugetului aprobat.
de viceprimar solicitate de reclamant în prezenta cauză, nu mai apar în contabilitatea analitică a Comunei, privind aleșii locali, ca urmare a excluderii reclamantului din cadrul partidului pe listele căruia a fost ales consilier local, încetând de drept mandatul acestuia de ales local, înainte de expirarea duratei normale a mandatului (art.9 alin.(2), lit.h/1 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali) aceste indemnizații fiind acordate unui nou viceprimar, desemnat de PNL din lista de aleși locali, care a exercitat efectiv funcția de viceprimar.
Încetarea de drept a mandatului de ales local pe listele PNL a reclamantului a fost doar constatată de consiliul local, căruia îi revine prin lege această obligație, respectiv să înscrie această problemă pe ordinea de zi a ședinței consiliului și aducerea ei astfel la cunoștința cetățenilor care apelează la serviciul administrației publice.
Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, nu prevede instituția reintegrării viceprimarului în această funcție, care nu poate fi exercitată decât de un ales local, desemnat fie de partidul pe a cărei listă a fost ales, fie de majoritatea consilierilor locali, în configurația politică de la ultimele alegeri locale, și nicidecum de o persoană numită sau încadrată în muncă într-o asemenea funcție.
Cât timp reclamantul nu a exercitat efectiv funcția de viceprimar al Comunei, acesta nu are nici dreptul corelativ la indemnizația de viceprimar - suportată din bugetul local al Comunei.
Pretențiile reclamantului pot fi îndreptate împotriva partidului din care a fost exclus, în condițiile în care decizia de excludere din partid va fi anulată, astfel reclamantul având posibilitatea să primească despăgubiri, egale cu indemnizațiile de viceprimar, de care a fost lipsit, din culpa partidului.
Pentru aceste motive excepția lipsei calității procesuale a numitului -, Primarului Comunei, se impunea a fi admisă.
Cum în cauză s-a cerut de către pârâți obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, justificate cu chitanța de fila 48 dosar, în temeiul art.274 alin. (1) proc. civ. se impunea obligarea reclamantului la plata acestor cheltuieli de judecată.
Din economia prevederilor art.282 alin.(2) proc.civ. rezultă că încheierile prin care se poate întrerupe sau suspenda cursul judecății, sunt supuse căilor de atac.
Întrucât în materia dreptului muncii nu există reglementări speciale, rezultă că termenul de recurs este cel prevăzut în art. 80 din Legea nr.168/1999 - privind soluționarea conflictelor de muncă, adică de 10 zile, și are ca punct de plecare comunicarea încheierii.
Pentru curgerea acestui termen, în sensul art.266 alin. (2) proc. civ. comunicarea încheierii este obligatorie și se face din oficiu (art.86 proc.civ.).
Împotriva încheierilor din data de 29.06.2009, din data de 03.09.2009 și din data de 01.10.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalul Suceava - secția civilă, au declarat recurs pârâții și Consiliul Local al Comunei - prin primar, solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava - secția civilă, de la ultimul act de procedură legal îndeplinit în cauză, respectiv încheierea din 25 iunie 2009.
În motivarea acestei căi de atac, recurenții au arătat, în esență, că încheierea din 29.06.2009 prin care s-a dispus repunerea cauzei pe rol este nulă, nefiind motivată în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, încheierea din 03.09.2009 este nulă sub incidența art. 105 al. 2 Cod procedură civilă, fiind dată cu neobservarea formelor legale, prin încheierea din 03.02.2009 s-au încălcat prevederile art. 132, art. 129 și art. 49 - 66 Cod procedură civilă, precum și prevederile Legii nr. 215/2001, instanța dispunând introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Local și scoaterea din cauză a pârâtului - - primar al Comunei, la indicația instanței dată reclamantului în ședință publică după repunerea cauzei pe rol, iar încheierea din 01.10.2009 este nelegală, instanța respingând fără nici un temei de drept excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată a reclamantului, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
De asemenea, recurenții au arătat că instanța a încălcat principiul disponibilității părților, deși nu poate schimba părțile din proces și obiectul cererii de chemare în judecată, ea fiind obligată să se pronunțe numai cu privire la obiectul dedus judecății prin cererea de chemare în judecată și numai cu referire la părțile din cererea de chemare în judecată. Cererea de chemare în judecată prin care se fixează cadrul procesual este atributul reclamantului și nu al instanței de judecată. Intervenția instanței în modificarea obiectului acțiunii și a introducerii unor terțe părți în cauză, din oficiu, reprezintă o încălcare a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă. Prin încheierea din 01.10.2009, instanța a refuzat să se pronunțe cu privire la excepțiile invocate de pârâtul, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului cauzei referitor la aceste excepții, caz de casare prevăzut de art. 312 al. 3 Cod procedură civilă.
Recurenții au apreciat că încheierile recurate sunt de natură să întrerupă cursul judecății, ceea ce le face susceptibile de a fi atacate cu recurs, conform art. 282 al. 2 Cod procedură civilă.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu art. 299 Cod procedură civilă rap. la art. 282 al. 2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10.11.2009, din oficiu, instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Deliberând cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, astfel după cum impune art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 282 al. 2 Cod procedură civilă, "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății."
În conformitate cu disp. art. 268 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare sunt cele care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii.
Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții care nu leagă instanța (încheierile preparatorii, prevăzute de art. 268 alin. 2 Cod procedură civilă), iar alte încheieri pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța, în sensul că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (încheierile interlocutorii, prevăzute de art. 268 alin. 3 Cod procedură civilă).
Prin urmare, încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii, nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Referitor la exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor premergătoare, instanța de recurs constată că prin decizia Curții Constituționale nr. 201/04.07.2002 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 și ale art. 299 din Codul d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Compania NaționalăPoșta Română- în Dosarul nr. 4.593/2001 al Tribunalului București - Secția civilă.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, printre altele: "Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.255 din 22 octombrie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul deproces echitabilnu implică în mod necesarexistența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac al hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces.
Curtea constată de asemenea că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății - nu pot fi atacate cu apel, decât o dată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil."
De asemenea, prin decizia Curții Constituționale nr. 719/07.05.2009 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282 alin. 2 din Codul d e procedura civila, excepție ridicata de Societatea Comerciala " " - din în Dosarul nr- al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-a reținut, în esență, că "asupra constituționalității prevederilor de lege criticate, cu raportare la aceleași dispoziții constituționale ca și în cauza de față, s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, statuând în sensul constituționalității acestor prevederi.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, Curtea a reținut că liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constituție. Totodată, Curtea a reținut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu excepția celor prin care s-a întrerupt cursul judecății - nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții."
În speță, s-a declarat recurs împotriva încheierilor din data de 29.06.2009, din data de 03.09.2009 și din data de 01.10.2009, pronunțate de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, care însă, constituie încheieri premergătoare, întrucât preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii, nefiind de natură a întrerupe cursul justiției, astfel încât nu puteau fi atacate separat cu recurs.
Criticile referitoare la înseși măsurile luate prin încheierile recurate (repunerea cauzei pe rol fără motivare, introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Local, scoaterea din cauză a pârâtului -, respingerea excepției tardivității modificării cererii de chemare în judecată, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ), precum și alte pretinse încălcări ale dispozițiilor legale, nu pot fi cercetate în stadiul procesual în care se află pricina, recursul trebuind a fi limitat la examinarea existenței sau neexistenței vreunui caz de întrerupere a cursului justiției, în raport cu dispozițiile art. 282 al. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este dat niciun caz de întrerupere a cursului justiției, încheierile recurate neputând fi atacate decât odată cu fondul cauzei, Curtea constată că recursul este inadmisibil, urmând ca în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL - PRIN PRIMAR și - primarul comunei, împotriva încheierilor de ședință din data de 29.06.2009, 03.09.2009 și 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 30.11.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
