Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1389/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1389/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.658 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 983/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat tardiv ( sentința a fost comunicată la data de 13.06.2008 iar recursul a fost înregistrat la data de 27.06.2008), fiind scutit de plata taxei de timbru.
Instanța invocă excepția tardivității recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 658 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin aceeași hotărâre, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Primarul comunei, Consiliul local al comunei și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligând pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2007, urmând ca aceste sume să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective a debitului.
Pârâta Școala Generală a fost obligată să rectifice înscrierile în carnetul de muncă al reclamantei.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin.2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, fiind nefondată din această perspectivă și excepția inadmisibilității invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic, având grad didactic
Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Admiterea cererii de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamantă este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Față de recursul declarat de pârât trebuie avut în vedere faptul că din actele dosarului rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată acestuia la data de 13 iunie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 27 iunie 2008.
Conform art. 80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Având în vedere data comunicării sentinței atacate, se constată că la data de 27 iunie 2008 (data declarării recursului) termenul de recurs de 10 zile prevăzut de lege era depășit, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a exercita această cale de atac, situație în care se impune respingerea ca tardiv a recursului declarat de această parte.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999, recursul declarat de pârât va fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 658 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-9.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
