Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1403
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - SA B, cu sediul în sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.833/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, cu domiciliul ales la. av - F, Str. -.- Nr. 15, Bl. 15, Ap. 9, Județ V, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns pentru recurentă av. în substituirea domnului av. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar practică judiciară.
Arată că primele de Paști și C au fost incluse în salariu.
Mai precizează că nu s-a avut în vedere de instanța de fond că sumele nu au fost impozitate.
Menționează că renunță la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila.
Solicită admiterea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.833/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâta - SA
A fost obligată pârâta să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură și contravaloarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005,2006 și 2007, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prescripției, prematurității și lipsei calității procesuale active.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3711/91/10.10.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâta -,"SA B solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă prev.de art.176 al.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2005,2006,2007 precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că sunt salariații -,"SA B, potrivit înscrierilor din carnetele de muncă depuse la dosar. Mai arată reclamanții că prin contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a prevăzut în mod expres că în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură. Cum pârâta nu a achitat aceste drepturi, prevăzute de dispozițiile art.176 al.1 și 2 din CCM, au solicitat admiterea acțiunii și obligarea la plata acestor drepturi, actualizate la data plății cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au solicitat și ca pârâta să fie obligată să le achite și drepturile bănești neacordate conform art.187 al.1, 2 și 3 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe anii 2005,2006 și 2007 reprezentând un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare și reactualizarea acestor drepturi la data plății cu indicele de inflație.
Pârâta - SA a depus la dosar întâmpinare atât față de acțiunea formulată cât și față de completarea acesteia, invocând în principal pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților. Motivează pârâta că drepturile prevăzute de dispozițiile art.176 și art.187 din contractul colectiv de muncă nu pot fi considerate drepturi salariale ci reprezintă o măsură de protecție socială astfel că devine aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de dispozițiile art.283 lit.e din codul muncii, considerent față de care acțiunea formulată apare ca fiind prescrisă. Referitor la calitatea procesuală activă susține pârâta că potrivit art.176 al.3 din CCM pe ramură condițiile și criteriile de acordare a drepturilor solicitate de reclamanți se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare în baza unor negocieri ce vor avea loc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare dintre adaosuri. Cum aceste negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, lipsa acestora atrage inexistența dreptului pretins de reclamanți, care, în acest context nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial și deci nu au calitate procesuală activă.
În ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată susține pârâta că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune dreptul invocat trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual. Cum dreptul reclamanților nu este actual, întrucât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat în urma cărora să se stabilească atât cuantumul acestui ajutor cât și condițiile de acordare, acțiunea apare ca prematură, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Pe fondul cauzei, pârâta consideră că acțiunea este neîntemeiată, întrucât venitul anual prevăzut pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au agreat majorarea salariilor brute prin introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 01 martie 1999, și, ca o confirmare a acestei situații sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a acestor adaosuri. Aceeași susținere a face pârâta și cu privire la cota de gaze naturale despre care arată că a fost deja acordată prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestei cote la nivelul anului 1997.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.
Analizând, în temeiul art.137 al.1 cod procedură civilă excepțiile invocate instanța a reținut că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Excepția prescripției dreptului la acțiunenu poate fi primită.
Potrivit art.283 pct.1 lit.b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art.283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Că este așa rezultă din însăși formulările din cuprinsul art.176 și art.187 care se referă la,suplimentarea drepturilor salariale" pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la,ajutor material" pentru cota de gaze naturale.
Șiexcepția prematurității acțiuniieste nefondată.
Potrivit art.109 cod procedură civilă oricine poate să facă o cerere înaintea instanței competente. În anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.
În speță, lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor datorate și a condițiilor de acordare ale acestora nu poate fi asimilată unei proceduri prealabile în sensul textului de lege suscitat, dreptul reclamanților fiind născut prin însăși prevederea acestora în cuprinsul contractului colectiv de muncă.
În fine, șiexcepția lipsei calității procesuale activeeste nefondată.
Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamanți nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a reclamanților. și-au justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că excepțiile prescripției prematurității și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate, fiiind respinse ca atare.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Reclamanții au fost sau sunt salariații pârâtei, împrejurare ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar și din deciziile de încetare ale raporturilor de muncă atașate acestora.
Potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C,precum și în luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă)salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salarialesub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".
Acest text este reluat întocmai și în contractele colective de muncă încheiate în 2006 și 2007.
Potrivit art.187 pct.1 din același contract colectiv de muncă: salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, text prezent și în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură pe anii 2006 și 2007.
Aceste prevederi nu au suferit modificări de conținut în perioada 2005,2006 și 2007, ele prevăzând fără echivoc că salariații beneficiază cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă și anual de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură și o cotă de gaze, drepturi care însă nu le-au fost achitate.
Susținerea pârâtei că aceste suplimentări și adaosuri au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate fi primită.
Singura mențiune în acest sens se regăsește în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 1998, care la art.176 pct.1 prevedea,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997". Contractul colectiv de muncă încheiat în 1997 în art.176 al.1 prevedea că,începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Acest act adițional nu a mai fost încheiat împrejurare față de care instanța apreciază că dreptul pretins nu a fost inclus în salariul de bază și este datorat de pârâtă separat de acesta și nu a fost achitat.
Acesta este și considerentul pentru care dreptul la o cotă anuală de gaze a fost prevăzut în continuare în cuprinsul contractului colectiv de muncă, în mod distinct, pârâta nefăcând dovadamodului concretîn care acesta a fost inclus în salariul de bază, astfel cum se precizează în textul citat mai sus.
Nici cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, pârâta nedepunând vreo convenție încheiată la nivel de agent economic care să prevadă introducerea în salariul de bază, astfel cum se arată în dispozițiile art.176 pct.6 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, fiind admisă și conform art.283 pct.1 lit.c codul muncii să oblige pârâta să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură și cota anuală de gaze, pe anii 2005, 2006 și 2007, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta - -Membru Grup, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
A critica hotărârea primei instanțe sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, susținând aplicabilitatea în cauză a termenului de prescripție de 6 luni prev.de art.283 al.1 lit.e muncii.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale, reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a invocat introducerea acestora în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu 1.06.1997, potrivit prevederilor art.168 al.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA și contractele colective ce muncă ulterioare din perioada 1998-2001.
Începând cu anul 2002 dreptul reprezentând ajutorul de aprovizionare de toamnă-iarnă nu a mai fost prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivel de SA și contractele colective de muncă la nivel de, date fiind considerațiile expuse referitoare la introducerea acestui ajutor în salariu.
În ceea ce privește acordarea unei cote de 4000.de gaze naturale pentru fiecare salariat, a invocat compensarea acestuia prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 potrivit prev.art.176 și adresei nr.2412/29.05.1998 de înștiințare a sucursalelor cu privire la acest lucru.
Ca o confirmare a acestei situații, începând cu anul 1999 sindicatul a renunțat la negocierile privind un asemenea drept.
A mai invocat faptul că includerea acestor drepturi poate fi constatată prin corelarea modificărilor din carnetele de muncă pe anul 1998, sumele aferente majorându-se ori de câte ori au fost majorate salariile la nivelul societății.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.299, art.3041și art.312 pr.civ.
La termenul de judecată din data de 8.04.2009 recurenta- pârâtă - SA Bai nvocat excepția de necompetență a Tribunalului Galați, excepție absolută și reglementată prin norme imperative prevăzute de art.72 din Legea nr.168/1999.
Față de prevederile art.284 muncii, a invocat caracterul special al dispozițiilor înscrise în Legea nr.168/1999, competența de soluționare având caracter exclusiv și aparținând instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
A mai invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.298 al.2 ultima liniuță muncii.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, intimații- reclamanți au formulat întâmpinare considerând-o inadmisibilă, întrucât nu servește soluționării cauzei.
Prin încheierea de ședință din data de 8.04.2009 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.298 al.2 ultima liniuță muncii.
Prin decizia nr.1229/20.09.209 a Curții Constituționale a fost respinsă ca fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.298 al.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003- codul muncii, excepție ridicată de - SA în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
A fost depusă la dosarul cauzei practică judiciară.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială a instanței de fond, cu ocazia dezbaterilor s-a renunțat la susținerea acesteia de către recurenta- pârâtă - SA
Privind termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, curtea apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 al. 1 litera c din codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 al.1 litera c) din codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect a arătat recurenta- pârâtă că reclamanților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art.176 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s- stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă- iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin al.6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea, potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005, 2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât ca începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, iar salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază.
Adresele nr.2412/2.05.1998 și nr.1818/4.08.1997 fac dovada faptului că recurenta- pârâtă a realizat aplicarea prev.art.168 al.3 și art.176 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin majorările aduse salariilor de bază și nu sunt de natură să modifice clauzele contractului colectiv de muncă, fiind emise doar în scopul aplicării acestora.
În consecință, nu se poate reține că intimații- reclamanți nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază astfel că, capetele de cerere privind acordarea suplimentării de toamnă- iarnă și a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4000. de gaze naturale sunt nefondate.
De altfel, din analiza carnetelor de muncă ale intimaților- reclamanți rezultă că au avut loc majorări ale salariilor din anul 1997, situație de fapt ce se coroborează cu înscrisurile depuse de recurenta- pârâtă referitoare la introducerea drepturilor salariale solicitate ca reprezentând adaos la salariul de bază și, ulterior, aplicarea de majorări salariale la valoarea astfel rezultată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 al.1 și art.304 indice 1.pr.civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâta - SA cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr.833/16.12.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare, va fi respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SA B, cu sediul în sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.833/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.833/16.12.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G, G, .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./7.01.2009
Dact./4 ex/13.01.2010
FOND: -S-.
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
