Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1458/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1458
Ședința publică din data de 18 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1085 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în municipiul P,- C, bloc 62,. 5, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. și - cu domiciliul în municipiul P,-, - 7, etaj 1, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. încheiat la 16 iulie 2008 și intimata reclamanții, și - reprezentați de avocat din Baroul Prahova, conform contractelor de asistență juridică nr. 388, 385 și 386 din 24 iunie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 8098 din 26 iunie 2008.
Curtea comunică apărătorului recurentei reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimații reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar adresele - Membru Grup nr. 831/05.02.2008 respectiv 830/05.02.2008 înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr. 47 și 48/05.02.2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar concluzii scrise, la care atașează chitanțele fiscale nr. 427 din 25 iunie 2008, nr. 439 din 14 iulie 2008 și 443 din 145 iulie 2008 fiecare din ele reprezentând onorariu apărător în valoare de 250 lei, după care, având la rândul său cuvântul, arată că are cunoștință de înscrisurile depuse la acest termen de judecată de recurenta pârâtă și nemaiavând cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală avându-se în vederea considerentele din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1085 din data de 1 aprilie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, și - au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 8350 lei reprezentând drepturi salariale constând în prima de Paști 2005 - 2007 și prima de 2005 - 2006.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților și - câte 8350 lei (sumă brută) reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate constând în primă de Paști și C pe anii 2005 - 2006 și primă de Paști pe anul 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4650 lei (sumă brută) reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate constând în primă de Paști și C pe anul 2005 și Paști 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, tribunalul a obligat pârâtă să plătească fiecărui reclamant 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul va modifica în parte sentința în sensul că va reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților astfel: la câte 5244 lei brut față de fiecare dintre reclamanții și - și la 2824 lei brut față de reclamanta sume calculate conform adresei nr.830/5.02.2008 depusă la fila 16 - dosar recurs cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003- 2007.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1085 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți cu domiciliul în municipiul P,- C, bloc 62,. 5, jud. P, cu domiciliul în municipiul P,-, jud. și - cu domiciliul în municipiul P,-, - 7, etaj 1, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților astfel:
- la câte 5244 lei brut față de fiecare dintre reclamanții și -.
- la 2824 lei brut față de reclamanta.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.MP./MD.
3 ex./22 iulie 2008
.fond -- Tribunalul Prahova
R
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
6 august 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.1458 din data de 18 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 2 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
