Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 146/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 146/
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1483 din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 9 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA - B ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună:
- obligarea pârâtei la plata a 8 salarii medii, nete, realizate pe ultimele 3 luni, înainte de încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în cuantum de 5520 lei;
- obligarea pârâtului la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație si dobânda legala prevăzută de OG nr. 9/2000, calculate de la data nașterii drepturilor si până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1483/2009, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și, în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4050 lei reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare, suma ce se va actualiza cu rata inflației si dobânda legala de la data scadentei si pana la plata efectiva. A obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.20/04.02.2009, emisă de societatea - pârâtă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, la data de 04.03.2009, conform art. 65-67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare (conform art. 73 alin. 1 din Codul Muncii și art. 86 alin. 4 din CCm-2007/2008).
Potrivit Acordului social anexa la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la B, încheiat la data de 13.12.2004, cap. E, salariații disponibilizați ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singura dată, de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare. Acest acord social a fost modificat la data de 29.03.2005, în sensul ca prevederea anterioară a fost înlocuită cu plata celor 8 salarii medii nete realizate de persoana disponibilizată pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, in situația încetării contractului de muncă datorată disponibilizării colective.
Instanța nu a reținut apărarea societății pârâte în conformitate cu care acordul social din data de 13.12.2004 nu-și produce efectele față de aceasta, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, fiindcă acest acord social nu a fost desființat de către părțile contractante si nu a fost anulat în justiție.
Apărarea pârâtei în sensul că reclamantul nu poate beneficia de plata salariilor compensatorii întrucât concedierea sa este una individuală și nu colectivă, este contrazisă de probele de la dosar, în sensul că prin adresa nr.18819/21.08.2009 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă B, societatea pârâtă a înregistrat în perioada ianuarie 2005-august 2009 un număr de 178 concedieri.
Față de considerentele expuse, in temeiul art.243 alin 1 din muncii, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5656 lei reprezentând compensație la disponibilizare. Se va dispune totodată ca plata sumei menționate sa se facă actualizat cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs pârâta, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pe considerentele că se bazează pe prevederile art. 51 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă 2006 - 2007 însă la data disponibilizării salariatului acest CCM nu mai era în vigoare astfel încât erau aplicabile prevederile art. 90 alin. 6 din CCM 2008 -2009 potrivit cărora la disponibilizare se acordă o compensație echivalentă cu un salariu brut. Se susține că, prevederile CCM 2006 - 2007 modificat prin adendum nu sunt aplicabile concedierilor individuale, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
Prin motivele de recurs este criticat și cuantumul celor 8 salarii medii nete acordate de prima instanță întrucât nu au fost luate în calcul obligațiile în regim de reținere(impozit, șomaj, etc) precum și plata actualizată a sumei cu indicele de inflație și dobânda legală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2008 -2009 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia acordul social a fost modificat prin adendumul din 13.12.2004, curtea reține că aceasta nu poate fi primită deoarece în cauză nu s-a făcut dovada înregistrării acestuia la .
În plus, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind un drept câștigat nu putea fi anulat printr-o negociere ulterioară.
Chiar daca in decizia de concediere a reclamantului s-a menționat ca aceasta are caracter individual, față de motivele care au determinat desființarea postului, respectiv necesitatea restructurării activității, nu se poate retine desființarea doar a postului reclamantului sau a unui număr atât de redus ce nu ar putea atrage caracterul colectiv. De asemenea, pârâta nu a făcut dovezi că nu a fost o concediere colectivă, în sensul articolului 68 din Codul Muncii, deși sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art.287 din Codul Muncii.
Ultimele critici sunt înlăturate de curte pe considerentul că, recurenta nu a făcut dovada calculului greșit al drepturilor salariale acordate de către prima instanță iar actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație și dobânda legală s-a făcut corect, având în vedere scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești
Față de aceste considerente,în baza art. 312 (1)Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține ca legală sentința civilă recurată.
Reținându-se culpa procesuală în sarcina recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată la plata către intimatul reclamant a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.1483/M/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimatul reclamant a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. - -/17.02.2010
Dact. /17.02.2010
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
