Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1471/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1471
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, împotriva sentinței nr. 1386 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant
, lipsind recurentul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința civ. 1386 din 30 octombrie 2009 admis acțiunea în parte formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean M,
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.957 lei reprezentând diferențe salariale cuvenite și neachitate, nete și actualizate, sumă reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 1.200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul deține funcția de inspector școlar de specialitate în cadrul M începând cu data de 21.09.2005, încadrându-se în tranșa de vechime în învățământ de 30.35 ani, conform înscrierilor din carnetul de muncă.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art. 49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamantul, în calitate de inspector școlar a beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, gradație de merit, premiere lunară,premiere anuală, majorarea cu 10% în baza Legii 220/2007, concediul de odihnă..
Referitor la petitul prin care reclamantul solicită compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, din cuprinsul raportului de expertiză, se constată că, în anul școlar 2005/2006, reclamantul nu a efectuat 47 zile CO, în anul școlar 2006/2007 nu a efectuat 41 zile CO, iar în anul școlar 2007/2008 nu a efectuat 26 zile CO.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs arată că, în mod greșit a fost recalculat al 13-lea salariu deoarece aceste drepturi salariale au fost calculate corect.
Că, efectuarea concediului de odihnă nu s-a putut realiza deoarece au fost efectuate o multitudine de activități în perioada când se putea acorda concediul de odihnă.
Recursul este nefondat.
Verificând criticile formulate în recurs în raport de probele dosarului instanța constată că, reclamantul nu a efectuat concediul de odihnă, pentru care solicită compensarea în bani, așa cum, în fapt a recunoscut pârâta prin întâmpinare depusă la fila 33 în dosarul instanței de fond.
Astfel, pârâta arată în întâmpinare: "cu privire la zilele de concediu de odihnă neefectuate, apreciem că acestea nu au fost efectuate din cauza multitudinii de activități pe care le-a avut petenta de efectuat, în perioada când se putea acorda concediul de odihnă, de aceea lăsăm la aprecierea instanței cu privire la acordarea acestor drepturi salariale privind zilele de concediu."
Art. 139 și următoarele din Codul Muncii prevăd că, dreptul la concediul de odihnă este un drept garantat și nu poate forma obiectul unor cesiuni, renunțări, limitări și că angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă.
Cum reclamantul nu a efectuat concediul de odihnă în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu la care este îndreptățit, așa cum a fost calculată prin expertiza efectuată în cauză.
În ceea ce privește sumele la care a fost obligată cu privire la cel de al 13-le salariu, pârâta nu face nici un fel de critici ci doar arată că aceste sume au fost calculate corect. ceea ce a reținut și instanța de fond, de vreme ce a obligat pârâtul numai la plata despăgubirilor rezultând din neefectuarea concediilor de odihnă.
Față de cele prezentate recursul formulat de pârâtă este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, împotriva sentinței nr. 1386 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/11.03.2010
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
