Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 148/
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL BRAȘOV, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și cu intimata pârâtă CURTEA DE APEL BRAȘOV, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1621 din 25.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 9 februarie 2010, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare, încheierea respectivă făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantele, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din februarie 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite potrivit punctelor anterioare cu indicele de inflație și dobânda legală; efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr. 1621 din 25.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOVs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei februarie 2004 - 17 aprilie 2006. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției si Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP B, și în consecință: au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din data de 17.04.2006, dar nu mai devreme de data angajării fiecăruia dintre reclamanți și cu excepția perioadelor în care reclamanții au avut întrerupte raporturile de muncă până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, până la noi reglementări. Au fost obligați aceeași pârâții să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală. Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate. S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Brașov, astfel cum rezultă din înscrierile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Prin dispozițiile deciziei nr.46/15.12.2008 a Jp ronunțate în recurs în interesul legii, hotărâre invocată de reclamanți în susținerea acțiunii sale, s-a constatat că judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
În motivarea deciziei amintite s-a reținut de către instanța supremă faptul că în conformitate cu dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art.9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Deși Înalta Curtea reținut că sporul de confidențialitate nu poate fi acordat în baza actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, întrucât nu este prevăzut de actele normative respective, instanța supremă a subliniat că, pentru respectarea principiilor nediscriminării, sporul trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent dacă lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului. Ca atare, magistrații, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor au dreptul la despăgubiri în temeiul art.27 alin.2 din OG nr. 137/2000.
Ca urmare, instanța a constatat că cererea formulată de reclamante este întemeiată, întrucât acestea fac parte din categoria personalului auxiliar al Tribunalului Brașov, iar îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate a fost stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia nr. 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
Față de aceste considerente, este evident că acțiunea reclamantelor nu este inadmisibilă, întrucât prin acțiune se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, această chestiune fiind analizată și tranșată prin decizia pronunțată în interesul legii. Instanța supremă a statuat că acordarea sporului de confidențialitate este pe deplin admisibilă prin raportare la dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În consecință, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, să calculeze și să plătească reclamanților de mai sus drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din data de 17.04.2006 ( pretențiile corespunzătoare perioadei anterioare acestei date fiind prescrise, astfel cum s-a reținut mai sus), dar nu mai devreme de data angajării fiecăreia dintre reclamante și cu excepția perioadelor în care reclamantele au avut întrerupte raporturile de muncă până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, până la noi reglementări.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 pr.civ. astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 pr.civ. fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamantelor un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărei reclamante va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate. În acest sens, tribunalul reține că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
TRIBUNALUL BRAȘOV critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile privind discriminarea, reclamanta neavând temei legal pentru solicitarea sporului de confidențialitate, prima instanță făcând aplicarea unor norme de drept care nu se referă la categoria profesională a judecătorilor.
Ministerul Finanțelor Publice critică respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond consideră că nu există act normativ care să prevadă acest spor pentru judecători, constatarea discriminării fiind inadmisibilă pe cale judecătorească așa cum a statuat și Curtea Constituțională. De asemenea consideră inadmisibilă acordarea dobânzii legale și greșită aplicarea indicelui de inflație.
Ministerul Justiției și Libertăților consideră că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, invocând hotărârea Curții Constituționale din 27 mai 2009, iar pe fond invocă faptul că nu există nici o normă de drept care să prevadă acordarea unui spor de confidențialitate pentru judecători.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Criticile pe fondul cauzei.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale cuprinse în OUG nr. 137/2000, prin mai multe decizii Curtea Constituțională a considerat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speța de față, soluția instanței s-a bazat pe dispozițiile deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci luând în considerare dispozițiile art. 329 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă care prevăd obligativitatea pentru instanțele judecătorești de a urma dezlegările de drept date de instanța supremă, a făcut aplicarea acestor dispoziții legale.
De altfel, instanța supremă a motivat amplu considerentele pentru care a reținut existența discriminării, făcând referire la dispozițiile cuprinse în decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, iar aplicarea înțelesului sintagmei de "discriminare" este supusă normelor europene, Constituția României, prin dispozițiile art. 20 alin. 2, prevăzând principiul aplicării directe și imediate ale dispozițiilor Convenției, astfel cum acestea sunt interpretate de
Cu privire la decizia nr. 838/27 mai 2009 Curții Constituționale, invocată de către recurenta, curtea reține că aceasta este pronunțată în cadrul soluționării unui conflict de natură constituțională între puterile în stat și, așa cum se reține în chiar considerentele acestei decizii " apare evident că soluția pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă. " De altfel decizia nr. 46/2008 a ÎCCJ nu a făcut obiectul analizei în cadrul deciziei sus-menționate.
În consecință decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu afectează obligativitatea respectării de către instanțele judecătorești a deciziei pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și justiție.
Criticile recurenților cu privire la acordarea simultană atât a ratei inflației cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu rata inflației.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 1621/25.11.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. - /17.02.2010
Dact. /17.02.2010
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
