Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1483/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1483
Ședința publică din 17 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1004 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că intimatul a depus la dosar întâmpinare, la data de 9.06.2008.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1004/03.03.2008 a Tribunalului Timișa fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate, reprezentând prime de Paști și de C în cuantum de 8350 lei, pentru perioada 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în esență, reglementările art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 potrivit cu care"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații P SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA",această dispoziție ce a reprezentat voința părților semnatare, respectiv a intimatului și a reprezentanților salariaților, menținându-se și în continuare pe anii următori.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 cu cele ale art. 168 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2006, deoarece au menținut aceste prevederi legale în contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, iar suplimentările menționate anterior au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Tribunalul a mai reținut că deși Comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31 august 2007, s-a încercat a se reda efectele juridice unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, dându-se astfel un caracter retroactiv art.168 (1) din contractele colective de muncă.
Ori, interpretarea dată de Comisia paritară articolului 168 este cel mult o încercare de modificare a contractului colectiv de muncă, împrejurare ce nu poate produce efecte pentru viitor.
Prin modul de formulare al actului întocmit de Comisia paritară cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 (1) din aceste contracte au fost incluse în salariile angajaților societăți pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină, acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu ale-ar mai fi prevăzut la art.168 (1).
Pe de altă parte, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă i executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art.168(1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006; pârâta nu a probat susținerea sa prin aceea că suplimentările prevăzute de art.168(1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 Codul muncii.
De asemenea, instanța a respins apărarea pârâtei referitoare la împrejurarea că reclamantul nu a făcut corect calculul drepturilor salariale restante și neachitate, pe perioada solicitată, deoarece nu a oferit instanței un alt mod de calcul al acestor drepturi salariale și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză.
Anexa nr. 2 la Contractul colectiv de muncă, respectiv actul care emană de la Comisia Paritară (decizia nr. 3793/18.06.2007) invocat de pârâtă în întâmpinare, nu poate produce efecte juridice deoarece contravine dispozițiilor art. 25 și 31 din Contractul colectiv de muncă respectiv Legea nr.130/16.10.1996, republicată, care prevede că dispozițiileContractelor colective de muncă se aplică de la data înregistrării, iar art. 31 (2) din Legea nr.130/16.10.1996 prevede cămodificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță, nefăcându-se dovada înregistrării anexei la contractul colectiv de muncă, acest act de care s- prevalat pârâta a fost înlăturat.
Ca atare, s-a concluzionat că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, neplătindu-i reclamantului suplimentările salariale de Paști și de C pentru anii solicitați.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în esență, următoarele motive de recurs și anume:
- referitor la drepturile salariale de C și de Paști, s-a convenit cu Sindicatul să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce a căpătat o formă juridică obligatorie în art.168 alin.2 (anexa 1) din Contractul colectiv de muncă și pentru anii la care se referă acțiunea promovată de reclamant, ceea ce instanța greșit nu a luat în considerare;
- s-a înființat o Comisie paritară pentru rezolvarea amiabilă a "eventualelor diferende rezultate din interpretarea și aplicarea" Contractul colectiv de muncă, ale cărei decizii, de asemenea nu au fost avute în vedere de instanță, la rezolvarea litigiului prin sentința recurată;
- instanța a respins în mod greșit "excepția prematurității acțiunii" fiind de principiu în opinia recurentei că salariații nu beneficiază din oficiu de plata drepturilor suplimentare salariale de C și de Paști, ci ca urmare a "negocierilor purtate";
- a fost respinsă greșit de instanță și excepția prescripției dreptului la acțiune, cu încălcarea dispozițiilor "art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii " și
- au fost acordate greșit "sumele solicitate în condițiile în care calculul depus de către reclamant se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate", altul fiind nivelul "salariului mediu în perioada anilor 2004 - 2007", potrivit anexei depuse la dosar de pârâtă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct.7,8 și 9, coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Art. 168 alin. 1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele:"cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Această dovadă putea fi făcută cu statele de plată ale salariaților, cu alte înscrisuri din care să rezulte evoluția crescătoare a salariului reclamantului ca urmare a includerii primelor, atât în anul 2003, cât și pe anii viitori, și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, întrucât în speță se pune problema interpretării unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă, care este izvor de drept, fiind incidente prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
,Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA", înregistrat la Comisia Paritară a SA sub nr. 5149/31.08.2007, nu poate fi,luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante
De asemenea, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 2004, având în vedere dispozițiile art. 283 alin.(1) lit.c) din Codul muncii, cât și art. 166 din același act normativ, texte care prevăd că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Față de data introducerii acțiunii (25 ianuarie 2008), corect a reținut tribunalul că dreptul material la acțiune s-a prescris doar pe perioada 2004.
Dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă, fiind de esența executării acestuia și pretinzând drepturi de natură salarială, reclamantul nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă.
Nu există nicio dispoziție legală care să facă trimitere la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și nicio prevedere în contractul colectiv de muncă în același sens.
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a da eficiență sau a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă (art. 168 alin. 1) nu poate fi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune așa cum pretinde pârâta.
Modul de calcul al despăgubirilor pretinse de reclamant, admis de instanță și contestat de pârâtă în recurs, nu poate constitui un motiv de recurs și primit ca tare, câtă vreme pârâta însăși nu i-a opus modul său de calcul, deși acesteia îi revine sarcina probei, așa cum corect a stabilit și instanța de fond.
Așadar, se apreciază că nu este prezent în cauză nici unul dintre motivele de recurs invocate de pârâtă, consecința fiind aceea a respingerii recursului, potrivit dispozițiilor art. 312 (1) din Codul procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1004 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
în
VICEPREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red./24.06.2008
Thred./32406.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Carmen Pârvulescu
