Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 149
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de B împotriva sentinței civile nr. 1721 din 30.01.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimate fiind și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatele și asistate de avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat pentru intimatele și arată că nu are de depus alte înscrisuri la dosar.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatele și solicită respingerea recursului ca nefundat. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat. Arată că din motivele scrise rezultă că prin criticile aduse sentinței se reiterează excepțiile respinse la instanța de fond. De asemenea o altă critică adusă este că instanța nu s-a pronunțat pe probele solicitate prin întâmpinare. Dar la termenul fixat de instanță pentru discutarea probelor recurenta nu și-a trimis reprezentantul legal. La termenul ulterior aceasta a depus actele pe care le-a solicitat ca probatoriu. Precizează că instanța, din oficiu, a solicitat interogatoriul intimatei. Mai arată că un alt motiv de recurs este faptul că instanța de fond a admis daune morale în mod neîntemeiat și altfel ar fi fost încălcate dispozițiile legale. Consideră că s-a aplicat corect dispozițiile Codului Muncii și a Codului civil deoarece suferința psihică avută este strâns legată de accidentul în care a murit.
După strigarea cauzei la ordine, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă avocat pentru recurenta B care depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr- la data de 23.06.2009 reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta "", au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, 100.000 euro, la cursul BNR de la data efectuării plății, cu titlu de daune morale, la plata unei prestații lunare în echivalent lei a sumei de 250 euro pe perioada studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 26 ani pentru precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat faptul că defunctul a fost angajat al pârâtei pe funcția de sudor începând cu data de 06.06.2007 și până la 05.12.2008 când i-a încetat contractul conform art. 56 lit.a din Codul muncii. La data de 24.03.2008 părțile au încheiat convenția nr. 9/440 având ca obiect activitatea de lucrări montaj la Fabrica de Ciment din Republica, pentru care i se achita lunar o indemnizație netă de 1000 euro. Decesul lui a intervenit în urma unui accident de muncă, cauza acestuia fiind organizarea insuficientă a locului de muncă, faptul că nu au fost eliminate cauzele de risc mediu (accesul și lucrul accidentatului într-o zonă periculoasă) - conform Declarației nr. 01/- a Comisiei de Cercetare a accidentului la locul de muncă. Concluzia a fost că pârâta este responsabilă de încălcările regulamentului de securitate a muncii precum și a altor acte normative. În urma autopsiei efectuate cadavrului nu s-au constatat urme de alcool, medicamente sau substanțe psihotrope în sângele lui și nici încălcări ale acestuia ale regulamentului de securitate a muncii.
Daunele materiale constau în cheltuielile de înmormântare efectuate conform obiceiului (inclusiv praznicele tradiționale: la 9 zile, la 40 zile și la 6 luni). Arată reclamantele faptul că nu au primit nici un ajutor de la pârâtă, ci doar de la colegii defunctului.
Daunele morale au fost solicitate drept urmare a suferinței prin care au trecut reclamantele, pierderea tatălui, respectiv soțului fiind ireparabilă.
În ceea ce privește prestația lunară se arată faptul că fiica acestuia este elevă în clasa a XII-a, are 19 ani, cheltuielile cu creșterea și educarea acesteia trebuind a fi suportate și de către angajator corespunzător cotei de din media veniturilor pe ultimele 6 luni pe care le realiza .
La primul termen pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat o serie de excepții (necompetență materială și funcțională, netimbrare) ce au fost respinse de către instanță.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele motive: pârâta a fost alături de reclamante, acordându-le suma de 3730 lei (1550+1650) plătiți din fonduri proprii și din fonduri destinate CAS, cu titlu de ajutor de deces și ajutor de înmormântare; pe lângă acest ajutor au beneficiat și de ajutorul colegilor autorului reclamantelor. De asemenea acestea au mai beneficiat și de o despăgubire de 14.174.82 lei (3300 euro) achitate de (în baza asigurării de accidente). Tot în sprijinul reclamantelor li s-a pus la dispoziție o unitate locativă în cadrul unui cămin propriu începând cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispus scutirea de chirie și subvenționarea utilităților de către pârâtă (aprox. 500 lei lunar). În consecință, arată pârâta, daunele materiale au fost acoperite. În privința daunelor morale se arată faptul că și acestea au fost acoperite de despăgubirile primite în baza poliței de asigurare. Se mai arată faptul că instanța trebuie să aibă în vedere criterii de apreciere ce trebuie să decurgă direct din situația concretă a persoanelor ce solicită daunele și nu doar o prezumție a efectelor negative asupra psihicului persoanelor apropiate. Daunele morale nu trebuie deturnate de la scopul pe care l-a dat legiuitorul; ele nu trebuie transformate într-o metodă de îmbogățire rapidă. În ceea ce privește prestația lunară se arată faptul că diurna nu reprezintă un venit, ci este o sumă plătită angajatului în scopul acoperirii cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu (este înscrisă în contabilitatea angajatorului ca și cheltuială deductibilă, nu salariu). Mai mult, legislația nu prevede posibilitatea acordării unor daune în prestație succesivă, reclamanta putând solicita doar o sumă globală. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că urmează o formă de învățământ.
La ultimul termen pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active și pasive a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1721/30.10.2010, instanța de fond a dispus:
A respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta ""
A obligat pârâta să achite reclamantelor suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale.
A obligat pârâta să achite reclamantei o prestație în cuantum de 164 lei lunar, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
A obligat pârâta să achite reclamantelor suma de 250 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În analizarea excepțiilor invocate la ultimul termen de judecată, instanța a avut în vedere faptul că în cauză nu se poate vorbi de calitatea procesuală activă a pârâtei (doar reclamantele au calitate procesuală activă întrucât aceasta presupune existența unei identități intre persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat), faptul că instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor la 30.09.2009. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel ce este subiect pasiv în raportul dedus judecății. Calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul reclamantului, în cazul de față al pârâtei, societatea la care a fost angajat, și care și-a asumat anumite obligații prin încheierea Convenției nr. 9/440 din 24.03.2008; nerespectarea acestor obligații a dus la producerea accidentului de muncă, respectiv a prejudiciului solicitat de reclamante prin formularea prezentei acțiuni.
Pentru aceste motive instanța a respins cele două excepții invocate de către pârâtă prin precizările depuse.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că a decedat la data de 05.12.2008 (conform certificatului de deces depus, în copie, la fila 60), de pe urma sa rămânând în calitate de moștenitoare reclamantele: fiică și soție (conform certificatului de moștenitor și actelor de stare civilă depuse la dosar la filele 27, 28 și 32). a fost angajatul pârâtei, conform contractului de muncă nr. 132/07.06.2007, având funcția de sudor și un salariu de bază de 656 lei. La 24.03.2008 părțile au încheiat convenția nr. 9/440 conform căreia urma să lucreze timp de 10 luni la Fabrica de Ciment -. Pe această perioadă de timp primea o indemnizație de 1000 euro lunar reprezentând salariu net de 500 lei lunar (echivalentul a 135 euro), diurnă netă la șantier de 865 euro lunar (28 euro pe zi). Prin această convenție pârâta s-a obligat și la încheierea unei poliție de asigurare pentru accidente de muncă și medicală, pe perioada detașării, poliță depusă la dosar (fila 44) în copie.
Așa cum reiese din Declarația nr. 01/- a Comisiei de Cercetare a accidentului la locul de muncă (filele 10-14) a decedat în timpul serviciului în urma lovirii cu un obiect în cădere. Se reține, la punctul 14, faptul că pârâta se face responsabilă de încălcarea clauzei 2 din partea 1 art.4 Legea securității muncii, a regulamentului de securitate a muncii și a altor acte normative ce au determinat producerea accidentului în urma căruia a decedat. Se mai reține, la pct. 13 al.2 și pct. 14.4 faptul că utiliza, la momentul producerii accidentului, mijloace de protecție individuală (cască de protecție, vestă reflectorizantă, bocanci de lucru, mijloace de protecție a ochilor și mănuși de lucru) precum și faptul că nu consumase alcool, medicamente sau substanțe psihotrope.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța a reținut faptul că, în baza poliței de asigurare seria B nr. - reclamantele au primit suma de 14.174.82 lei reprezentând despăgubire integral cuvenită ca urmare a evenimentului produs la 5.12.2008; a declarat că nu mai are nici o pretenție în legătură cu paguba respectivă.
A mai reținut instanța faptul că reclamantele au mai primit un ajutor financiar din partea colegilor defunctului (aspect necontestat de către reclamante), din partea vecinilor (așa cum reiese din declarația martorului ), de la societatea pârâtă: din fondurile unității suma de 1650 lei, din fondurile CAS suma de 1550 lei, punerea la dispoziție o unei unități locative în cadrul unui cămin propriu începând cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispus scutirea de chirie și subvenționarea utilităților de către pârâtă (aprox. 500 lei lunar, în total 3714 lei conform adresei emise de pârâtă cu nr. 2577/09.07.2009).
Conform art.4 din Legea nr. 346 din 5 iunie 2002 republicată privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale: "(1)Prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestațiile prevăzute în prezenta lege și pentru care s-a plătit contribuția de asigurare este preluată de asigurător.(2) În situația în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar și complementar, intră în funcțiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun." Iar conform art. 45." (1) În cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de despăgubire în caz de deces o singură persoană, care poate fi, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedește că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.(2) Cuantumul despăgubirii în caz de deces este de 4 salarii medii brute, comunicate de Institutul Național de Statistică."
Având în vedere faptul că pârâta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 175. faptul că prejudiciul material suferit de reclamante a fost reparat prin plata unei despăgubiri de 14.174.82 lei (3300 euro) achitate de ( declarând că nu mai are nici o pretenție în legătură cu paguba respectivă), prinajutorul financiar din partea colegilor defunctului și al vecinilor, prinsuma achitată de societatea pârâtă (din fondurile unității suma de 1650 lei, din fondurile CAS suma de 1550 lei), prinpunerea la dispoziție o unei unități locativeîn cadrul unui cămin propriu începând cu luna decembrie 2008 pentru care s-a dispusscutirea de chirie și subvenționarea utilităților de către pârâtă(aprox. 500 lei lunar, în total 3714 lei conform adresei emise de pârâtă cu nr. 2577/09.07.2009) precum șiprin angajarea reclamantei(soția defunctului) la societatea pârâtă, instanța reține faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile prevăzute de art. 998 - 999.Civil datorită faptului că prejudiciul a fost reparat, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere (Suprem, col.civ. decizia nr.212/02.02.1956). Suma solicitată cu titlu de daune materiale - pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare - a putut fi acoperită prin sumele primite de reclamante.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut faptul că au fost solicitate raportat la suferința prin care au trecut reclamantele, pierderea tatălui, respectiv soțului fiind ireparabilă.
Conform art. 269 Codul muncii "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
Dispozițiile art. 998 și 999.Civil nu fac distincție după cum prejudiciul este moral sau material, astfel încât ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale bănească, în aplicarea principiuluiubi lex non distinguit, nec nos distinguere.Suprimarea vieții celui apropiat este un caz semnificativ de acordare a daunelor morale.
În cauza de față, instanța a reținut faptul că reclamantele, prin probele administrate, au făcut dovada prejudiciului moral suferit; astfel din declarațiile de martori rezultă faptul că reclamantele au trecut prin puternice stări de depresie. Suferința psihică se află în strâns raport de cauzalitate cu accidentul de muncă în urma căruia a decedat, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de lege. Daunele morale nu sunt acoperite prin despăgubirea acordată în baza poliței de asigurare, ce privește doar daunele materiale.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite de reclamante pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca cel ce pretinde daunele să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, au fost lezate prin suferința produsă, și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul. În privința daunelor morale - a reținut ÎCCJ în decizia 4505/3.07.2008 a secției civile și de proprietate intelectuală - nu se poate apela la probe materiale,judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză în persoana reclamantului. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei (în cauza de față moștenitorilor defunctei) -, Completul de 9 judecători, decizia nr.89 din 9 iunie 2003.
Față de toate aceste aspecte, instanța a admis cererea de acordare a daunelor morale de către pârâtă doar pentru suma de 25.000 euro, cu atât mai mult cu cât suferința în urma decesului unei persoane apropiate nu poate fi acoperită prin acordarea unei sume de bani (chiar reclamantele au arătat, în motivarea cererii, faptul că pierderea suferită este ireparabilă). Instanța a avut în vedere și practica CEDO raportat la art. 41 din Convenție.
În ceea ce privește prestația lunară în favoarea reclamantei, instanța a reținut faptul că, la dosar, există dovada faptului că aceasta urmează o formă de învățământ (fila 26 și 92). Instanța are în vedere, în soluționarea acestui capăt de cerere, sumele de bani pe care defunctul le afecta pentru întreținerea și pregătirea profesională a reclamantei. Astfel, persoana care, potrivit Codului Familiei (art.86-96), primea efectiv întreținere de la defunct este îndreptățită să obțină despăgubiri de la autorul faptei. Instanța în ceea ce privește cota, a avut în vedere dispozițiile art. 94.familiei (1/4 din veniturile realizate de defunct). Faptul că reclamanta este majoră, în continuarea studiilor o îndreptățește la primirea acestei prestații lunare întrucâtincapacitatea de a muncă este considerată că există, nu doar în cazurile în care ea se datorează unor cauze fiziologice, ci și a unor cauze de ordin social, cum este cazul copilului major aflat în continuarea studiilor(conform art. 86 alin. 2 din Codul familiei dreptul la întreținere îl are numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci).
Având în vedere situația specială a reclamantei, instanța a apreciat că aceasta, dacă ar fi constrânsă să-și asigure singură, prin muncă, veniturile necesare întreținerii, timpul dedicat pregătirii pentru examene ar fi cu mult diminuat, ceea ce ar avea consecințe negative asupra formării sale profesionale.
Ca urmare, instanța a apreciat că reclamanta se află în stare de nevoie, determinată de continuarea studiilor.
Pe de altă parte, în ceea ce privește vârsta până la care reclamanta este îndreptățită să primească pensia de întreținere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000, care prevăd dreptul copilului la " pensia de urmaș până la vârsta de 16 ani, iar dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora fără a depăși vârsta de 26 de ani". De asemenea, se va raporta și la prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform cărora "la cererea tânărului - dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, protecția socială se acordă, în condițiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăși vârsta de 26 de ani."
Astfel, pentru identitate de rațiune și în temeiul principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, instanța a apreciat că nu există nici un motiv pentru care copilul major ai cărui părinți sunt în viață ar trebui să se afle într-o situație inferioară în raport cu cea a copilului major ai cărui părinți au decedat sau care este lipsit temporar sau definitiv de protecția părinților săi.
Ca urmare, data până la care reclamanta este îndreptățită să primească prestația lunară este cea a terminării studiilor, fără a putea depăși vârsta ce 26 de ani.
În ceea ce privește veniturile realizate de defunct, instanța a avut în vedere veniturile din cartea de muncă și nu din convenția la care fac trimitere reclamantele pentru următoarele motive: convenția a fost încheiată pe o perioadă de 10 luni, neavând caracter permanent iar în suma prevăzută în convenție este trecută diurna ce nu poate fi avută în calcul la stabilirea prestației. reprezintă indemnizația zilnică în valută în vederea acoperirii cheltuielilor de hrana, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea persoana respectivă.
Față de cele menționate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta să achite reclamantelor suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale, să achite reclamantei o prestație în cuantum de 164 lei lunar, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că temeiul în baza căruia se solicită daune de către reclamante este cel al răspunderii civile delictuale, și nu contractuale prevăzute de art.269 Codul muncii, așa cum greșit a reținut prima instanță când a respins excepțiile necompetenței teritoriale, materiale și funcționale.
Ori, împrejurarea că fapta culpabilă s-a derulat în timpul și în legătură cu serviciul reprezintă doar unul din elementele răspunderii civile contractuale, reclamantele neavând calitatea de angajat, ci doar de moștenitor.
Mai mult, și art.4 alin.2 din Legea 346/2002, reținut de prima instanță, face trimitere la răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, susține recurenta, în mod greșit a reținut instanța că nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula probe; în fapt, probele au fost solicitate prin întâmpinare, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea.
Ca atare, recurenta solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă și în vederea discutării și administrării probelor propuse.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că în mod greșit au fost admise capetele de cerere privind daunele morale și prestație lunară de 164 lei/lună în favoarea minorei susținând, în esență, că aceste sume au fost deja acoperite prin suma plătită ca despăgubire de societatea de asigurare, prin celelalte sume achitate de societate și beneficiile acordate, inclusiv prin scutirea de la plata chiriei.
Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.3, 9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul reclamantei este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 269 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Din însăși definiția răspunderii patrimoniale a angajatorului rezultă că este de natură contractuală, având izvorul în contractul individual de muncă, are legătură cu serviciul și presupune existența faptei ilicite, culpei și raportului de cauzalitate.
Însă, în speță, reclamantele au solicitat plata daunelor materiale și morale în calitate de moștenitoare ale defunctului, fost salariat al unității pârâte, care a decedat în urma unui accident de muncă, produs din culpa angajatorului, așa cum reiese din Declarația nr. 01/- a Comisiei de Cercetare a accidentului la locul de muncă. Au arătat acestea că daunele materiale constau în cheltuielile de înmormântare efectuate conform obiceiului, precum și prestația lunară reprezentând cheltuieli cu creșterea și educarea minorei, iar daunele morale au fost solicitate drept urmare a suferinței prin care au trecut reclamantele, pierderea tatălui, respectiv soțului fiind ireparabilă.
Ca atare, temeiul în baza căruia s-au solicitat daune este cel alrăspunderii civile delictuale, și nu cel al răspunderii contractuale, eventuala obligație de dezdăunare nefiind consecința directă a unui raport de muncă stabilit între pârâtă și reclamante, ci consecința faptei ilicite a pârâtei, care a produs reclamantelor prejudicii materiale și morale.
Reclamantele au calitatea de terți față de contractul de muncă încheiat între pârâtă și autorul lor, astfel că pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării/executării necorespunzătoare a contractului de muncă nu pot invoca răspunderea contractuală, cirăspunderea civilă delictuală, în măsura întrunirii condițiilor prevăzute de lege.
În consecință, în mod greșit a constatat prima instanță că în cauză sunt incidente prevederile art. 269 din Codul muncii ce fundamentează răspunderea patrimonială - ca formă a răspunderii contractuale; așa cum s-a arătat anterior, izvorul juridic al acțiunii reclamantelor esterăspunderea civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Pentru aceste considerente Curtea constată că instanța de fond, calificând în mod greșit litigiul ca fiind un conflict de muncă ( ce atrăgea competența Tribunalului Iași, potrivit art. 2 lit. c Cod proc.civ. și art. 284 alin.2 Codul muncii ), a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.3 Cod proc. civ.
Urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 alin.6 Cod proc. civ. Curtea de Apel să admită recursul pârâtei și să caseze în tot sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare instanței competente în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 și art.5 Cod proc. civ. respectiv Judecătoria Sectorului 2
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte motive invocate prin cererea de recurs și care nu pot fi analizate de C în acest cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1721 din 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare instanței competente - Judecătoria Sectorului 2
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 09 februarie 2010.
.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
18.02.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
