Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1522/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1522/
Ședința publică din 4 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Sindicatul Acord, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.508 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 21 octombrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 28 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi, 4 noiembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 508 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul "Acord", formulată în numele membrilor de sindicat înscriși în tabele depuse la dosar.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere dispozițiile Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, emis în aplicarea Legii nr. 138/1999, stabilind că membrii sindicatului reclamant nu face parte din categoria personalului vizat de acest act normativ și apreciind că acțiunea formulată este nefondată, a procedat în consecință. Aceleiași considerente au fost avute în vedere de instanță și la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, cerere care era activată doar în eventualitatea admiterii acțiunii pentru ca chematul în garanție să asigure fondurile necesare achitării indemnizației pretinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea integrală a hotărârii, admiterea acțiunii, cererii de intervenție și a celei de chemare în garanție.
În motivare recurentul a arătat că sentința criticată este nelegală, că prin aceasta s-au încălcat două principii ale dreptului muncii: cel al egalității de tratament și cel al diferențierii salariilor numai în funcție de nivelul studiilor, în raport de gradele sau treptele profesionale.
Apreciază că prin soluția pronunțată, instanța a tratat discriminatoriu membrii sindicatului reclamant.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar din cuprinsul acestuia rezultă referirea la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivului indicat și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul, în numele membrilor înscriși în tabele anexate, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, pronunțarea unei sentințe pentru obligarea pârâtei la plata în favoarea angajaților, a indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază al fiecărui angajat, pentru o perioadă de trei ani retroactiv până la zi și în continuare, cu aplicarea asupra sumei achitate, a indicelui de devalorizare al monedei naționale în raport de rata inflației, la data efectuării plății.
În motivare, reclamantul a arătat că membrii de sindicat au calitatea de angajați în cadrul administrației publice județene și în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/1999 sunt îndreptățiți la sumele pretinse. Consideră că prin neacordarea indemnizației solicitate, membrii sindicatului reclamant au fost discriminați, iar pentru înlăturarea acestei situații, se impune admiterea acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 60 din Cod procedură civilă, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului Județean M, solicitând pentru eventualitatea admiterii acțiunii reclamantului, obligarea chematului în garanție de a asigura fondurile necesare pentru efectuarea plății.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, arătând că angajații săi, membrii de sindicat, nu fac parte din categoria persoanelor expres și limitativ prevăzute de actul normativ invocat de reclamant. În sprijinul susținerilor sale, pârâta a depus la dosar o hotărâre judecătorească irevocabilă, care cuprinde un punct de vedere similar cu cel susținut prin întâmpinarea depusă.
La dosar s-au depus, de asemenea, și cereri de intervenție în interes propriu formulate de alți angajați ai pârâtei, necuprinși în tabelele inițiale.
La rândul său, Consiliul Județean M, chemat în garanție, prin reprezentanții legali, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
După analizarea actelor normative invocate, a susținerilor părților, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 508 din 28 martie 2008, analizată în prezentul recurs.
Recursul reclamantului este nefondat și va fi respins, în consecință sentința civilă pronunțată va fi menținută integral, pentru următoarele considerente:
Sporul de dispozitiv reprezentând 25% din soldă, se acorda personalului militar din cadrul Ministerului d e Interne pentru a stimula disponibilitatea acestuia de a se prezenta oricând (în afara orelor de program), pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. După comasarea Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, prin Ordinul Ministerului nr. 496/2003, dreptul la acordarea sporului de dispozitiv s-a extins și asupra personalului civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent MIRA), justificat de faptul că acest personal are aceleași obligații și îndeplinește aceleași sarcini de serviciu ca și personalul militar. Categoriile de personal îndreptățite la plata acestui spor au fost expres și limitativ prevăzute de actul normativ și nu pot fi extinse prin asimilare, așa cum a reținut și prima instanță prin hotărârea pronunțată.
Susținerile reclamantului conform cărora membrii săi de sindicat, angajați ai pârâtei ar fi discriminați în raport de persoanele prevăzute de ordinul amintit, sunt nejustificate, din moment ce, sarcinile de serviciu și domeniile de activitate ale celor două categorii de angajați sunt diferite.
Stabilind că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, că această stare de fapt rezultă din probele administrate și în raport de ea prima instanță a aplicat riguros prevederile legale, instanța de recurs consideră că în cauză nu este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de reclamant și cum nu sunt nici motive de casare de ordine publică dintre cele prevăzute de art. 306 Cod procedură civilă, recursul reclamantului se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul "Acord", cu sediul în T-M,-, județul M, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 508 din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-21.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
