Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1576/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7680/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576/
Ședința publică din 13.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.1836 din data de 04.04.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.83710 din 12.03.2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă civile nr. 1836 din data de 04.04.2008, pronunțată cu opinie majoritară de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - - și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005-2006 și de C pe anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, cu actualizare la data plății. Tribunalul a admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune pentru acordarea suplimentarilor de Pasti pe anul 2004 si a respins, in consecinta, aceste pretentii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
S-a arătat că potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, s-a constatat că art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a apreciat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
S-a considerat că împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu susțin apărarea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, s-a arătat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Lipsa acestor date nu puteau susține decât concluzia că, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă, pentru perioada 2004 - 2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform articolului 287 din Codul muncii.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe unitate, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
de data sesizarii instantei si de dispozitiile art.283 lit.c din Codul muncii, instanta admis exceptia prescriptiei extinctive a dreptului la actiune pentru acordarea suplimentarilor de Pasti pe anul 2004 si a respins, in consecinta, aceste pretentii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 23.07.2008 pârâta - - (fostă - -), înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.10.2008 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Susține recurenta-pârâtă că Tribunalul Teleormana rezolvat profund greșit cererea de chemare în judecată, în realitate nefiind judecată pricina.
. greșit conceptul includerii sporurilor și adaosurilor (inclusiv primele de sărbători) în salariul de bază, aspect invocat în primele dosare ale -, tribunalul nu a făcut decât să copieze soluția în dosarele -, deși acesta a avut o apărare diferită. Astfel, s-a susținut teza includerii primelor în salariul de bază în anul 2003, ceea ce a avut valoarea unei novații, prima, din element exterior salariului de bază, devenind componentă în structura acestuia.
Intimata-reclamanta nu a formulat intampinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de intimata-reclamanta s-a solicitat obligarea (în prezent - -) la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de din anii 2004-2006, pe temeiul art.168 alin.1 din contractul colectiv de munc la nivelul societ ății.
Potrivit acestui articol, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii SNP - vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP -.
Recurenta-parata a contestat existenta acestui debit, atat prin apararile efectuate in cadrul intampinarii formulate in dosarul de fond, cat si prin motivele de recurs, pretinzand ca sumele respective au fost incluse in salariul de baza al fiecarui salariat incepand cu anul 2003.
Curtea constată că probatoriul administrat în fața instanței de fond pentru dovedirea pretenției dedusă judecății de către reclamant și respectiv în apărare de către pârâtă nu este lămuritor.
Avand in vedere cauza invocata de reclamant in sustinerea pretentiilor sale, precum si pozitia paratei-recurente, instanta de fond trebuia sa analizeze daca sumele respective au fost incluse in salariul de baza ulterior anului 2003 si sa interpreteze clauza contractuala neclara, reprezentata de dispozitiile art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile in perioada 2004-2007. acestei clauze nu se refera la existenta dreptului salariatilor la plata suplimentarilor salariale de Pasti si de C, drept caruia ii corespunde obligatia angajatorului de acordare a acestor sume, ci la modalitatea de plata a acestor drepturi banesti.
Instanta de fond avea obligatia de a interpreta aceasta clauza in conformitate cu dispozitiile art.977 si urmatoarele Cod civil si, ulterior, trebuia sa verifice daca drepturile respective au fost efectiv achitate, avand in vedere apararile paratei-recurente.
Dar, din actele procedurale administrate in cauza, Curtea constata ca instanta de fond nu a analizat acest aspect, deoarece la dosar nu exista state de plata sau alte inscrisuri din care sa rezulte includerea sau neincluderea suplimentarilor salariale in salariul de baza si nici nu s-a dispus efectuarea unei expertize care sa verifice concret daca s-a indeplinit obligatia asumata prin contractul colectiv de munca in modalitatea pretinsa de debitor, respectiv prin includerea drepturilor respective in salariul de baza ulterior anului 2003 si, in caz contrar, sa calculeze cuantumul acestor drepturi, actualizate cu indicele de inflatie.
Așa fiind, controlul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată în primă instanță nu poate fi făcut de C, cauza fiind în realitate necercetată pe fondul său.
Recurenta-pârâtă a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele contractelor colective de muncă începând cu anul 2003 pentru a ajunge la concluzia eronată că aceste drepturi salariale suplimentare nu ar fi fost acordate. În esență, a susținut în recurs că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al salariaților încă din anul 2003, fiind acordate și în anii următori, astfel că acțiunea reclamantului ar fi neîntemeiată. În plus, prin includerea în salariul de bază a suplimentării salariale convenită între cei doi parteneri sociali a fi acordată cu ocazia celor două sărbători religioase, s-a produs o novație în sensul art.1128 pct.1 Cod civil, adică dreptul de a încasa suma de bani cu titlu de primă a încetat să mai existe. Această argumentație ar fi posibilă dacă se acceptă teoria consacrată potrivit căreia în salariul de bază se pot include anumite sporuri, care astfel își încetează existența, devenind element constitutiv al salariului.
Dar, potrivit art.1128 si urmatoarele Cod civil, novatia este un mod de transformare a raportului juridic civil, reprezentand o conventie prin care partile acestui raport sting o obligatie existenta inlocuind-o cu una noua. Dispozitiile art.1128 Cod civil nu sunt insa aplicabile in cauza, deoarece, ulterior anului 2003, partile contractului colectiv de munca nu au hotarat stingerea obligatiei initiale de plata a suplimentarilor salariale pentru Pasti si C, ci, eventual, o alta modalitate de plata, prin includerea respectivelor drepturi in salariul de baza.
Tocmai acest aspect trebuia analizat de instanta de fond, dar, Curtea constată, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, că nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile angajaților, după cum se susține de către recurentă prin motivele de recurs.
Curtea, față de neadministrarea unor probe pertinente care sa aduca lumina asupra acestei probleme, consideră că în realitate nu s-a judecat pricina pe fond, judecătorii având obligația statornicită de art. 129 al. 5 Cod de procedură civilă, de a dispune și din oficiu administrarea acelor probe necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și nu de a pronunța hotărârea pe baza înscrisurilor administrate în alte pricini similare. În lipsa acestor probatorii, instanța de recurs nu poate verifica incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv greșita interpretare a clauzelor îndoielnice din actele juridice ce produc efecte între părțile litigante și care constituie legea lor. În plus, Curtea nu poate verifica, în conformitate cu art. 3041Cod de procedură civilă, nici situația de fapt învederată de societatea recurentă-pârâtă privind stingerea obligației de plată a unei sume de bani distincte cu acest titlu pentru anii 2004-2006 după includerea primelor în salariul de bază începând cu anul 2003.
În plus, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, se impune efectuarea unei expertize contabile (în virtutea rolului activ al instanței statornicit de art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, chiar dacă părțile se împotrivesc), expertiză prin care să se verifice care a fost salariul de bază mediu la nivelul angajatorului pentru anii 2004-2006, dacă drepturile salariale solicitate cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al salariatului pentru perioada solicitată de către acesta și în care s-a dovedit că a prestat muncă efectivă în favoarea angajatorului, iar în caz afirmativ, la ce dată și în ce modalitate, să se stabilească care este cuantumul respectivelor drepturi și să se calculeze actualizarea sumelor în raport de rata inflației. Ori, în faza recursului nu poate fi administrată această probă, aspect ce se desprinde din dispozițiile imperative ale art. 305 Cod de procedură civilă.
Față de cele arătate, Curtea, în temeiul art.312 al.3 coroborat cu art. 3041Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa in parte hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei în primă instanță pentru rejudecarea pricinii.
Urmează ca, la rejudecarea pricinii, tribunalul să pună în vedere părților să depună la dosar înscrisurile pe care le consideră necesare și la care fac referire în cuprinsul actelor de procedură, dar și documente contabile care să evidențieze operațiunea afirmată de recurenta-pârâtă (respectiv dovezi că în perioada ulterioara anului 2003, salariul de bază a fost menținut la același nivel ca efect al includerii primelor în discuție, iar nu ca efect al includerii altor sporuri). După administrarea probei cu înscrisuri, se impune cu necesitate ordonarea efectuării unei expertize contabile pentru a se lămuri aspectele relevate anterior de C, respectiv împrejurarea executării suplimentărilor salariale pretinse prin includerea în salariul de bază pentru anii următori.
In ceea ce priveste modul de solutionare a exceptiei prescriptiei extinctive, Curtea retine dispozitiile art.283 al.1 lit.c Codul muncii, potrivit carora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulateîn termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Cum cererea a fost introdusa la data de 13.12.2007, dreptul la actiune pentru pretentiile reclamantei avand ca obiect suplimentarile de Pasti din anul 2004 este prescris, motiv pentru care Curtea va mentine dispozitiile sentintei recurate sub aspectul prescriptiei extinctive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - " " - B (fostă C "" A), împotriva sentinței civile nr.1834 din data de 04.04.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Casează in parte sentința recurată.
Mentine dispozitiile privind prescriptia extinctiva a dreptului la actiune.
Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe sub celelalte aspecte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored. /2ex
17.03.2009
Jud. fond:;;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
