Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1578/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1578
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fosta denumire SC, prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1337 din 9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - comuna, sat,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, filele 8-9.
De asemenea, s-a mai învederat că recurenta-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de un set ce acte în copie xerox și anume adresele nr.1237/2008, nr.46/208 și nr.938/2008, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, certificatul de înregistrare mențiuni din 4.04.2008 și încheierea nr.28702/2008, filele 12-25.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale în cuantum de 3084,20 lei, pentru anul 2005 din care 2800 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 284,20 lei daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și, ca atare, pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că, pentru anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1337 din 09 mai 2008, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SA și admis acțiunea, obligând pârâta să plătească acesteia suma de 2800 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004- 2005 și Paști pentru anul 2005, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât termenul legal de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede dreptul angajaților societății pârâte de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a reținut că suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă au fost menținute în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății pârâte pe anii 2005, 2006,2007.
Coroborând disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006,2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2005, 2006, 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai constatat instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioadele indicate de reclamant, considerente pentru care acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SA B, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod.pr.civilă considerând că, în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece drepturile salariale pretinse de reclamant au fost prevăzute de CCM și, în acest caz, termenul de prescripție este de 6 luni conform art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Sub acest aspect, recurenta arată că termenul de 6 luni este un termen de prescripție special care derogă de la termenul de 3 ani care este termenul general de prescripție prev. de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, soluția este criticată pentru netemeinicie, pretinzându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților, situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea reclamantei are la bază o pură speculație. De asemenea, s-a învederat că instanța de fond nu a acordat primele solicitate de reclamanți în funcție de salariul de bază mediu brut pe SC SA.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile în cauză și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Conform art. 168 alin. 1, salariaților SA li se cuvine câte o primă pentru fiecare de Paști și de C în cuantum de câte un salariu de bază mediu brut. Ca atare, instanța de fond trebuie să stabilească salariul de bază mediu brut pe luna anterioară fiecărei sărbători de Paști și În acest sens, se vor solicita pârâtei înscrisuri din care să rezulte aceste salarii întrucât adresa 938/1.04.2008 nu are valoare juridică, fiind o simplă corespondență internă care nu specifică salariul de bază mediu brut pe fiecare lună anterioară sărbătorilor de Paști și C din fiecare an și cum anume s-a ajuns la această sumă.
De asemenea, pentru stabilirea cuantumului sumelor datorate reclamantului trebuie efectuată o expertiză tehnică care să stabilească dacă primele cuvenite de Paști și C au fost incluse în salariile angajaților astfel cum susține SA.
În cazul în care expertul, în funcție de actele și lucrările dosarului dar și de documentele contabile ale pârâtei, concluzionează că aceste sume nu au fost incluse în salariile angajaților, urmează să calculeze cuantumul lor în funcție de salariul de bază mediu brut, actualizat de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, acolo unde este cazul.
Întrucât aceste probatorii nu se pot administra în fața instanței de recurs, urmează ca, în baza art. 305 rap. la art. 312 Cod pr. civ. să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de de pârâta SC SA B (fosta denumire SC, prin reprezentant legal și asociații - B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1337 din 9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - comuna, sat,-, județ D și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță de fond, respectiv Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex./29.08.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
