Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 160/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 160
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
Recurentul CLUBUL ROMÂN împotriva sentinței civile nr. 1470 din 02 10 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul Clubul Român și intimatul asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Interpelate, părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Un prim motiv ar fi o incompatibilitate pentru unul din membrii completului de judecată de la fond. Instanța de rejudecare nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale prevăzute de art. 24 coroborat cu art.27 pct.7 Cpc.
Un al doilea motiv este acela al minimalizării rolului pe care pârâtul l-a avut în cadrul agenției. Instanța de rejudecare a schimbat calitatea de director al agenției locale I în calitatea de simplu salariat minimalizându-i competențele pentru a-i putea să-i înlăture complet răspunderea materială.
Un al treilea motiv ar fi faptul că nu s-au făcut la fond discuții pe expertiză. Prejudiciul creat este cert și este stabilit de către expertul contabil Instanța de fond a obligat prin hotărâre pe reconvenient să plătească diferența de onorariu de 356 lei solicitată de expert. Onorariul de expert trebuia aprobat și apoi inclus în cheltuielile de judecată. Solicită admiterea recursului, admiterea reconvenționalei, cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs conform chitanțelor nr. 23 din 06 04 2009, 35 din 6 05 2009 și nr. 3 din 15 02 2010 pe care le depune la dosar.
Avocat, pentru intimat, cu privire la incompatibilitatea invocată precizează că a fost constituit legal completul de judecată la fond. După casare cu trimitere spre rejudecare completul de judecată s-a pronunțat pe excepție nu pe fond.
Pe fond solicită respingerea recursului. Se susține că având calitatea de director ar fi semnat un proces verbal cu Direcția Finanțelor Publice prin care s-a recunoscut o serie de debite și că n-ar fi contestat acel proces verbal. Nu se poate contesta un proces verbal fără temei legal. Prejudiciul nu este cert și lichid, nu s-a cuantificat întinderea lui. S-au lat toate debitele și au fost imputate fără justificare. În concluzie solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 509 din 12 02 2010.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr1470 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant CLUBUL ROMÂN, în contradictoriu cu reclamantul - pârât .
A fost Obligat pârâtul - reclamant CLUBUL ROMÂN B să plătească suma de 356 lei la Biroul de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, în contul expertului.
S-a respins cererea reclamantului de obligare pârâtei CLUBUL ROMÂN B la plata către el a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 116 din 17.02.2009 Curtea de Apel Iași admis recursul declarat de pârâtul CLUBUL ROMÂN împotriva sentinței civile nr. 741/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, a obligat pârâtul - reclamant să restituie reclamantului - pârât suma de 1430 lei reținută din drepturile salariale în perioada iunie 2004 - decembrie 2006, respins excepția prescripției invocată de reclamantul-pârât privind cererea reconvențională și a trimis spre rejudecare la ribunalul Iași cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Clubul Român.
Prin această cerere reconvențională pârâtul-reclamant Clubul Român a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata de despăgubiri în sumă de 3193,32 lei.
S-a arătat în motivarea cererii reconvenționale că la data de 22.02.2007 fost emisă decizia nr. 55 prin care se imputa reclamantului - pârât suma de 3193,32 lei, reprezentând penalizări și majorări calculate de Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale a Consiliului Local al Municipiului I, conform procesului verbal nr. 70316/12.11.2004 și documentului informativ nr. 23.02.2007 și sumei de 1550 lei.
În perioada cât reclamantul-pârât a fost angajatul asociației a deținut funcțiile de "Director", iar apoi de "Agent Prestări Servicii".
Prejudiciul, mai sus menționat este aferent perioadei 01.01.1999 - 31.12.2003, rezultat în urma controlului fiscal desfășurat în perioada 20.09.2004 - 11.11.2004 și fiind înregistrat în arhiva Filialei - cu nr. 106/12.01.2004. Semnătura de primire procesului verbal prin care le erau aduse la cunoștință taxele, penalitățile și majorările de întârziere aparține Directorului Filialei de atunci, respectiv reclamantului - pârât.
Conducerea asociației, cu sediul în B, a luat cunoștință de acest proces verbal la momentul predării - primirii gestiunii și a stocurilor, respectiv la data de 01.02.2007, prin transmiterea referatului nr. 14/20.02.2007 - întocmit de către dl., Directorul Filialei Interjudețene N -
A reținut instanța de fond în rejudecare că reclamantul - pârât fost salariatul pârâtei Clubul Român începând cu data de 01.09.2000 până la data de 8.02.2007 când i- încetat contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 56 lit. Codul Muncii.
Prin procesul-verbal nr. 70316/12.11.2004 încheiat de Primăria Municipiului I, Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale, Serviciul Constatare Control Fiscal Urmărire, s-a dispus ca Clubul Român - Filiala Județeană I să înregistreze în contabilitate debitele restante, diferențele de impozite și taxe constatate, dobânzile, penalitățile de întârziere și să vireze până la data de 5.12.2004 debitele restante, diferențele de impozite și taxe constatate, dobânzile, penalitățile de întârziere calculate și să depună declarație rectificativă pentru impozit pe clădiri și taxă teren.
Procesul verbal fost semnat de directorul Clubul Român reclamantul - pârât fără a formula contestație împotriva acestuia aspect confirmat de reclamantul - pârât la interogatoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 270 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel, pentru exista răspundere patrimonială, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții poate atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlăturând răspunderea.
S- reținut de către instanță că reclamantul-pârât fost salariatul unității și că, în calitatea sa, nu a contestat procesul-verbal nr. 70316/12.11.2004 și nu a adus la cunoștința conducerii Administrației Centrale constatările organelor de control inserate în procesul - verbal.
În speță, nu s-a făcut dovada că în situația în care procesul - verbal ar fi fost contestat, existau șanse ca unitatea să nu mai fie obligată la plata diferențelor de impozite și taxe, astfel cum se dispusese de către organul de control.
S-a mai reținut că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între faptul că salariatul nu adus la cunoștința conducerii cele constatate prin procesul - verbal nr. 70316/12.11.2004 și suma de 3193,32 lei, reprezentând majorări și penalizări, imputată prin decizia nr. 55/22.02.2007 a Clubul Român.
Cât privește prejudiciul produs patrimoniului angajatorului, acesta este de esența răspunderii patrimoniale, trebuind să fie real și cert.
În ceea ce privește caracterul de certitudine prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea preciză într- sumă de bani.
Angajatorul a susținut că prejudiciul este în sumă de 3193,32 lei și reprezintă penalizări și majorări pentru neplata unor impozite și taxe conform procesului - verbal 70316/12.11.2004 și a documentului informativ nr. 23/23.02.2007.
Însă, din înscrisul de la fila 112 dosar, intitulat document informativ din 23.02.2007 nu rezultă data plății majorărilor și penalităților, la ce sume și pentru ce perioadă au fost calculate aceste majorări și penalități, pentru a se putea verifica care este persoana ce avea responsabilitatea achitării acestor sume.
Mai mult, în raportul de expertiză întocmit de d-nul expert contabil s-a reținut că decizia de imputare nr. 55/22.02.2007 nu conține numai accesoriile din procesul verbal nr. 70316/2004, iar actul informativ din 23.02.2007 nu a oferit date despre sursa de constatare a diferenței de 1447,05 lei accesorii imputate.
În consecință, s- reținut de către instanță că unitatea căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul Muncii, nu făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, drept pentru care s-a respins atât cererea reconvențională cât și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul-reclamant Clubul Român criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat recurentul că instanța de fond a pronunțat soluția prin încălcarea disp. art. 24 al. 1 teza finală, întrucât unul din judecătorii care a soluționat cauza înainte de casarea cu trimitere a intrat și în compunerea completului ce a pronunțat sentința de față.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă în sensul că instanța a schimbat calitatea reclamantului, transformându-l din director în simplu salariat, omisiune prin care i-au fost minimalizate atribuțiile și competențele de director de agenție.
Instanța a omis și faptul că reclamantul pârât nu numai că nu și-a exercitat atribuțiile de director al agenției, ci a indus în eroare conducerea centrală a, declarând în mod fals că ar fi contestat acel proces-verbal, creând impresia falsă că debitele vor fi anulate, amânând în acest fel plata acestora ceea ce a condus la o acumulare și creștere a majorărilor de întârzieri și a penalităților.
Recurentul mai invocă și încălcarea disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de rejudecare a aplicat greșit dispozițiile art. 270 Codul muncii în privința răspunderii patrimoniale.
Susține în acest sens recurentul că instanța a ignorat faptul că în calitatea lui de director de agenție locală conform fișei postului, acesta avea obligația de a face declarațiile legale privitoare la obligațiile fiscale ale unității, îndatoriri de care s-a achitat doar parțial, neglijența acestuia extinzându-se și asupra perioadei septembrie 2000-octombrie 2004, astfel încât sumele constatate a fi neachitate precum și majorările și penalitățile au curs.
Mai arată recurentul că neglijența reclamantului pârât constituie fapta delictuală a acestuia pe care unitatea nu mai trebuia să o probeze întrucât rezultă clar că dacă directorul agenției ar fi contestat procesul verbal exista șansa ca unitatea să nu mai fie obligată și la plata diferențelor de taxe și impozite.
Și în privința prejudiciului, recurenta consideră că acesta a fost dovedit ca fiind cert, fiind stabilit de către expert la suma de 3709,55 lei astfel încât instanța trebuia să-l rețină.
În fine, recurenta consideră că în mod greșit instanța a aplicat și disp. art.170 Cod procedură civilă obligându-l să plătească și diferența de 356 lei solicitați de expert, deși textul de lege nu prevede această posibilitate.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Curtea constată că deși instanța de fond a reținut corect care sunt condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a atrage răspunderea patrimonială prev. de art. 270 Codul muncii și anume calitatea de angajat, fapta ilicită și personală săvârșită în legătură cu munca, prejudiciul cauzat angajatorului și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu dar și vinovăția salariatului, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu ar fi fost dovedite ca întrunite cumulativ condițiile răspunderii materiale.
Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că în situația în care procesul verbal nr. 70316/12.XI.2004, ar fi existat șanse ca unitatea să nu mai fie obligată la plata diferențelor de impozit și taxe, după cum în mod greșit s-a apreciat că nu s-ar fi dovedit legătură de cauzalitate între fapta salariatului de a nu aduce la cunoștința conducerii cele reținute prin actul contestator și suma de 3193,32 lei ce reprezintă majorări și penalizări ce au fost imputate prin decizia nr. 55/22.02.2007 a
Curtea constată că din probele administrate în cauză se poate dovedi legătura de cauzalitate dintre inacțiunile reclamantului-pârât și prejudiciul suferit de unitate.
Instanța de recurs reține că în situația în care reclamantul-pârât și-ar fi îndeplinit la timp și corespunzător atribuțiile ce-i reveneau în calitatea de director, în mod incontestabil ar fi stopat curgerea majorărilor și penalizărilor de întârziere.
Ori, tocmai conduita reprobabilă a reclamantului-intimat care a ascuns conducerii sumele datorate de agenție, și tocmai faptul necontestării procesului-verbal de constatare a acelor datorii, care astfel a devenit executoriu, a făcut ca majorările și penalitățile să curgă și să genereze și penalități de întârziere și în privința prejudiciului produs unității, instanța de recurs reține că este cert și real - atâta timp cât el constă tocmai în acele majorări de întârziere și penalizări ce au fost plătite datorită neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului pârât. Este astfel dovedită și legătura de cauzalitate dintre inacțiunea reclamantului care a ascuns conducerii a faptului că procesul-verbal de constatare a devenit executoriu și că neplata sumelor menționate atrage alte sume cu titlu de majorări și penalități de neexecutare.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt și a interpretat eronat probele administrate, pronunțând în acest fel o soluție netemeinică și nelegală.
Ca atare, pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă 1470 din 2.2009 a Tribunalului Iași, în sensul că va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant Clubul Român și va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtului-reclamant suma de 2.252 lei cu titlu de penalizări și majorări de întârziere conform procesului-verbal nr. 70.316/12.11.2004 emis de
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța îl va obliga pe reclamantul-pârât și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul reclamant Clubul Român împotriva sentinței civile nr. 1470 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Clubul Român în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtului-reclamant Clubul Român suma de 2.252 lei cu titlu de penalizări și majorări datorate conform procesului verbal nr. 70.316/ 12 11 2004 emis de
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ce nu contravin prezentei.
Obligă intimatul să plătească recurentului Clubul Român suma de 2.756 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și recurs (onorariu avocat + onorariu expert).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
25.02.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
