Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1611/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1611
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției Direcția Generală a Finanțelor Publice G, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2131 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea De Apel Craiova, Tribunalul Gorj și intimații reclamanți, C, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință,învederându-se că s-a solicitat de către recurent pârât Ministerul Justiției în temeiul art. 242 Cod pr. civilă judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2131 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, s-a dmis acțiunea formulată de, C, -, si - împotriva pârâților Ministerul Justiției Direcția Generală a Finanțelor Publice G, DGFP G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către petente a drepturilor bănești reprezentând indemnizația lunara de 10% din salariul brut pentru perioada iulie 2004-septembrie 2007, precum si în continuare pana la înlăturarea discriminării, sume nete care au fost actualizate la data 30.09.2007, astfel: -6.017 lei, -5.013 lei, -4.813 lei, -3.957 lei, - 4.823 lei, -4.507 lei, Constanta-4.410 lei, -3.606 lei, -4.030 lei, - 4.565 lei, -4.079 lei, - -4.260 lei, -2.994 lei, -4.193 lei, -1.333 lei, -3.819 lei, -3.830 lei si --1.976.
În considerentele sentinței instanța a reținut următoarea motivare:
Dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002, modificata prin Legea nr.27/2004 prevede la art.1 alin.2, principiul egalitarii intre cetățeni prin excluderea privilegiilor si discriminării, fiind garantata exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României dispozițiile privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Patentele din cauza de fata îndeplinesc si ele funcția de grefier in cadrul Tribunalului Gorj, neefectuând activitatea din cele enumerate mai sus.
Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar în virtutea funcției, aceeași munca egala cu beneficiarii sporului de 10%, ele nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați, discriminați. Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încălca dispozițiile legale in materie si anume art.23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr.48/2002, modificata prin Legea nr.27/2004 si art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezida intr-o inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Împrejurarea că toate patentele au desfășurat activitatea din cele prevăzute in art.19 pct. 3 din Legea nr.50/1996 si nu sunt astfel îndreptățite la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practica discriminatorie, aparent neutra, paratul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpa discriminatorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a criticat sentința prin aceea că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu există o discriminare între personalul aferent, așa cum a decis CNCD prin decizia nr. 333/8.10.007.
În motivarea recursului pârâții DGFP G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor au invocat excepția lipsei calității procesuale a acestora.
Recursul Ministerului Justiției este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că instanța de fond la pronunțarea hotărârii a ținut cont de dispoz. art. 6 alin. 2 din Codul Muncii și cele ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Astfel, prin încălcarea acestor prevederi a condus la aplicarea unei tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale în cadrul aceleiași profesii.
În consecință, motivele invocate de recurent nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a fi admis, numai pe considerentul excepției invocate și anume lipsa calității procesuale pasive.
Raportat la această excepție, se constată că între acest recurent și reclamanți nu există raporturi de muncă, Ministerul Justiției fiind ordonator principal de credit pentru instituțiile din autoritatea judecătorească și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
În consecință, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi respins ca nefondat recursul Ministerului Justiției, iar în baza art. 312 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va fi admis recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, în sensul respingerii acțiunii față de acesta, ca neavând calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de pârât Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 2131 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârât Ministerului Economiei și Finanțelor. Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca neavând calitate procesuală pasivă. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Ex.3//3.04.2008
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
