Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în municipiul Târgoviște, str. -, bloc 34,.A,.15, jud. D, împotriva sentinței civile nr.1541 din 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - SRL Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar prin întâmpinarea intimatului-pârât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Se mai învederează că din partea domnului avocat s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, o declarație prin care solicită să se ia act de încetarea contractului de asistență juridică cu recurentul, pentru neachitarea onorariului de apărător.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor bănești în sumă de 8.197,49 lei, reprezentând prejudiciu lipsă în gestiune înregistrat de pârât în luna iulie 2007, în calitate de gestionar la societatea reclamantă, când și-a însușit această contravaloare, conform deciziei de imputare nr.153 din 12 iulie 2007 emisă de SRL Târgoviște. A mai solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitatea sa de gestionar în cadrul societății, a fost depistat cu o lipsă de 66.916,31 lei la inventarul din data de 30.05.2007, emițându-se decizia de imputare care a fost executată. Cu două luni mai târziu, la inventarul din data de 02.07.2007 pârâtul a fost găsit din nou lipsă în gestiune cu suma de 8.197,49 lei, fapt pentru care s-au luat măsurile legale împotriva sa, emițându-se decizia de imputare nr.153 din 12 iulie 2007.
Pentru că pârâtul refuză plata pagubei produse în calitatea sa de gestionar, societatea reclamantă a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune, prin care solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 8.197,49 lei reprezentând prejudiciu cauzat de gestionarul găsit lipsă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.270, 275 Codul muncii, iar în dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte și martori.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a susținut că în data de 02.07.2007 s-a făcut un inventar la unul din depozitele din cadrul - SRL, la care era angajat. După acest inventar, a primit o copie ilizibilă a fișei de inventar și în data de 12.07.2007 s-a emis decizia de imputare care a nu i-a fost comunicată. Valoarea diferenței dintre marfa existentă și presupusele intrări era de 8.197,49 lei. A mai arătat că abia la momentul prezentării în instanță a aflat că există o decizie de imputare, care nu i-a fost comunicată, astfel că a formulat contestație împotriva deciziei sus menționate, în dosarul nr-.
Intimatul a mai solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea contestației formulate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art.266 - 268, art.270, art.271 Codul muncii.
În apărare, intimatul înțelege să se folosească de proba testimonială cu doi martori, interogatoriu și înscrisuri.
Întâmpinarea a fost urmată de contestația formulată de intimat împotriva deciziei de imputare nr.153/12.07.2007, emisă de - SRL și înregistrată pe rolul instanței sub nr-.
Instanța de fond a încuviințat proba cu acte, martori, interogatoriu pentru părți și expertiză contabilă având ca obiective următoarele: cuantificarea prejudiciului cauzat societății, stabilirea intrărilor-ieșirilor de marfă în societate în perioada 01.06.2007 - 01.07.2007, stabilirea soldurilor de marfă la 01.06.2007 și 01.07.2007, stabilirea eventualelor lipsuri în gestiune și cui se datorează aceste lipsuri.
Prin sentința civilă nr.1541 din 27 august 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu intimatul, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8.197 lei reprezentând lipsă în gestiune și 1.600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și onorariu apărător.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, din depozițiile martorilor audiați în cauză, din actele contabile depuse la dosar și răspunsurile date de părți la interogatoriu, rezultă că suma de 8.197,49 lei solicitată de reclamantă reprezintă lipsuri în gestiunea pârâtului în luna iunie 2007, pentru care s-a emis decizia de imputare nr.153/12 iulie 2007.
A mai reținut că stabilirea exactă a acestei sume rezultă, fără dubii, din cuprinsul rapoartelor de expertiză contabilă efectuate în cauză de doi experți contabili, respectiv și. Expertul contabil a ajuns la concluzia că plusul în gestiune este de 17.325, 16 lei, ceea ce au constatat și ceilalți experți, respectiv soldul faptic de 326.916,07 lei la soldul scriptic de 309.589,07 lei ( fila 117 dosar).
Se constată însă că acest expert contabil nu a luat în calcul și Nota din 30 mai 2007 prezentată în scris de gestionar la listele de inventar (fila 130 dosar), din care rezultă că în perioada analizată 01.06.2007 - 01.07.2007 s-au livrat mărfuri fără facturi și alte documente fiscale în valoare totală de 25.522,65 lei, la următoarele societăți comerciale: Compan, Concret, SRL și SRL.
Dacă excludem din calcul lipsa în gestiune la 30 mai 2007 o valoare de 66.916 lei se constată la experta că soldul faptic la 02 iulie 2007 este de 377,86 lei (fila 176), exact același sold ca al expertului (fila 117), mai puțin cu suma de 25.522,65 lei, care reprezintă marfă livrată fără documente legale.
În consecință, cele trei rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză nu se contrazic, dimpotrivă constată aceleași plusuri și minusuri în gestiunea pârâtului, respectiv 17.325,16 lei și 25.522,65 lei.
Prin compensarea plusurilor cu minusurile din gestiune se ajunge exact la suma solicitată prin acțiune de către unitatea reclamantă, respectiv suma de 8.197 lei lipsă în gestiune la 02 iulie 2007 ( 25.522,65 lei - 17.325,16 lei = 8.197 lei).
Chiar dacă instanța va reține plusurile și minusurile în gestiunea pârâtului pe toată perioada cât a fost gestionar la reclamantă, se reține de instanță că din lipsa totală din gestiune la 02 iulie 2007 de 75.113 lei, se va scădea lipsa în gestiune la data de 02.07.2009, de 66.916 lei recunoscută și acoperită de bună voie de pârât, rămânând de acoperit exact suma de 8.197 lei solicitată de reclamantă prin acțiune.
Prin urmare, pârâtul va fi obligat să acopere paguba produsă societății reclamante, potrivit dispozițiilor art. 270 Codul muncii, în temeiul răspunderii civile delictuale din vina și în legătură cu munca sa.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că mărfurile gestionate de pârât erau depozitate corespunzător în depozitele societății, iar mărfurile de construcție din afara depozitelor erau asigurate cu lacăt și nu exista posibilitatea furtului acestora.
De altfel, pârâtul nu a făcut dovada că o parte din marfa lipsă la inventar ar fi fost furată de alte persoane și nici nu a sesizat conducerea societății de existența unor nereguli în gestiunea bunurilor din societate.
Așa fiind, tribunalul a reținut culpa exclusivă a pârâtului în producerea lipsei în gestiune de 8.197,49 lei pentru perioada 01.06 - 01.07.2007, potrivit expertizelor contabile efectuate în cauză, urmând ca acesta să fie obligat să acopere această lipsă în gestiune.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 lei reprezentând onorarii experți și apărător.
Împotriva sentinței civile nr.1541/27.08.2009 a Tribunalului Dâmbovița, a declarat recurs pârâtul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că prima instanță nu a luat în considerare sentința civilă nr.757/05.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost anulată decizia de imputare nr.153/12.07.2007. De asemenea, expertizele efectuate în cauză sunt superficiale, iar experții nu au respectat regulile procedurale.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă - SRL Târgoviște a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, mărfurile gestionate de pârât erau depozitate corespunzător în depozitele societății, iar mărfurile de construcție din afara depozitelor erau asigurate cu lacăt și nu exista posibilitatea furtului acestora. Martorii au mai arătat că nici înainte și nici în timpul inventarierii pârâtul sau alte persoane nu au afirmat că depozitul în care se aflau mărfurile pe care le gestiona ar fi fost spart.
Totodată, pârâtul nu a făcut dovada că marfa lipsă la inventar ar fi fost sustrasă de alte persoane și nici nu a sesizat conducerea societății de existența unor nereguli în gestiunea bunurilor din societate.
Din coroborarea rapoartelor de expertiză contabilă efectuate în cauză, reiese că din compensarea plusurilor cu minusurile din gestiunea pârâtului rezultă exact solicitată prin acțiune de către unitatea reclamantă, respectiv suma de 8.197 lei lipsă în gestiune la 02 iulie 2007 (25.522,65 lei - 17.325,16 lei = 8.197 lei).
În ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la sentința civilă nr.757/05.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, Curtea reține că acestea sunt nefondate, întrucât decizia de imputare nr.153/12.07.2007 a fost anulată din motive de nelegalitate, respectiv pentru faptul că Legea nr.53/2003 nu mai prevede recuperarea sumelor pe această cale și nu mai stabilește că decizie constituie titlu executoriu, și nu pentru motive de fond. De altfel, reclamanta a formulat prezenta acțiune tocmai pentru recuperarea sumelor rezultate ca fiind minusuri în gestiunea pârâtului, ca urmare a anulării deciziei de imputare nr.153/12.07.2007.
Cu privire la critica privind expertizele efectuate în cauză, Curtea reține că și aceasta este nefondată, având în vedere că experții desemnați au răspuns la obiecțiunile formulate de părți la rapoartele de expertiză, iar potrivit încheierii de ședință din data de 22.01.2009, apărătorul recurentului nu a formulat nicio obiecțiune la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expertul.
De asemenea, nici la termenul din data de 27.08.2009, când a fost depus suplimentul la raportul de expertiză de către expertul, părțile nu au avut obiecțiuni.
Prin urmare, Curtea reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât, domiciliat în municipiul Târgoviște, str. -, bloc 34,.A,.15, jud. D, împotriva sentinței civile nr.1541 din 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 4 ex./02.02.2010
/
.fond nr- Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
