Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR.170/2009-
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamantul SINDICATUL S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, și de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1369/D din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 29 ianuarie 2009, apoi pentru 30 ianuarie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1369/D din 15 septembrie 2008 s-a espins, ca fiind inadmisibile, cererea reclamanților, G, N, MERCEDES, --, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul a funcționarilor publici din Consiliul Județean S M, având ca obiect constatarea valabilității contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.241/14.10.2005, precum și cererea reconvențională formulată de CONSILIUL JUDEȚEAN SMa vând ca obiect constatarea legalității contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.241/14.10.2005.
Au fost respinse ca nefondate cererile reclamanților, G, formulate împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN S M și PREȘEDINTELE Consiliului Județean S M, având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate, de stabilitate și plata sumei pentru ținută decentă.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Față de problema prealabilă pusă în discuție din oficiu de instanță legată de natura litigiului, raportat la faptul că o parte din reclamanți sunt funcționari publici, fapt ce atrage competența instanței de contencios administrativ conform art. 91 indice 1 din Legea 188/1999 modificată, atât sindicatul în reprezentarea reclamanților, cât și pârâții prin concluziile scrise de la filele 73-82 au conchis că litigiul în speță este un litigiu de muncă, competența de soluționare revenind completului specializat la nivel de tribunal. S-au invocat în acest sens disp. art. 34 din Legea 130/1996 potrivit cărora litigiile în legătura cu executarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă.
excepția de disjungere, Sindicatul "" în susținerea punctului său de vedere a invocat Decizia nr. 1263/1960 a fostului Tribunal Suprem. În acest sens s-a arătat că pornind de la caracterul dispozitiv al disjungerii, de la faptul că instanța fost investită să se pronunțe asupra unui singur act juridic, care a născut drepturi unice pentru funcționarii publici și pentru funcționarii contractuali s-a impus respingerea excepției.
Atât cu privire la competența de soluționare a cauzei, cât și cu privire la constatările Curții de Conturi referitoare la drepturile bănești acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă, părțile, la cererea instanței au formulat concluziile scrise de la filele 205-219.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr.190/D/2007, a adoptat următoarea soluție: a disjuns parțial acțiunea civilă a reclamantului SINDICATUL formulată împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN S M și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S M cu privire la funcționarii publici, referitor la soluționarea capetelor de cerere 2, 3 și 4 și a transpus judecarea cauzei la Secția comercială și de contencios administrativ a tribunalului, stabilind termen de judecată la 22.03.2007; a admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul, atât în reprezentarea funcționarilor publici, cât și pentru personalul contractual, precum și cererea reconvențională a Consiliului Județean S M și a constatat valabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la SMs ub nr.241/14.10.2005 până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni de la data expirării; a respins acțiunea reclamantului Sindicatul în reprezentarea personalului contractual având drept obiect acordarea sporului de confidențialitate, a sporului de stabilitate și plata sumei pentru ținută decentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL, în reprezentarea personalului contractual, iar instanța de recurs, Curtea de APEL ORADEA, prin decizia civilă nr.939/R/2007, a admis ca fondat recursul promovat, a casat în întregime sentința și a trimis cauza pentru o nouă judecare la aceeași instanță.
Ulterior, recurentul a atacat, pe calea contestației în anulare, și decizia pronunțată de curtea de apel în recurs, însă încercarea sa de a obține retractarea parțială a deciziei a eșuat, contestația fiind respinsă prin decizia civilă nr.420/2008.
Reinvestit cu soluționarea în fond a acțiunii principale și deopotrivă, cu rezolvarea cererii reconvenționale, tribunalul, în ședința publică din 29.11.2007, a dezlegat chestiunea prejudicială ridicată de către reprezentantul reclamantului vizând măsura disjungerii dispusă de către tribunal în primul ciclu de judecată și totodată, a supus dezbaterii părților alte trei chestiuni prejudiciale constând în stabilirea limitelor rejudecării, determinarea momentului înregistrării contractului colectiv de muncă de care se prevalează reclamantul și invitația lansată părților de a prezenta instanței deosebirile dintre primul capăt de cerere cuprins în acțiunea principală de cererea ce face obiectul acțiunii reconvenționale.
Pe parcursul desfășurării procedurii judiciare, tribunalul a lămurit toate chestiunile prejudiciale ridicate, astfel cum rezultă din încheierile de ședință întocmite. În plus, din oficiu, instanța a invocat excepția de inadmisibilitate a primului capăt de cerere din acțiunea principală și a cererii reconvenționale.
După ce a analizat concluziile părților asupra excepției de inadmisibilitate, tribunalul a decis că aceasta este întemeiată.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă - text de lege pe care se fundamentează cele două cereri - partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În cauza de față, în mod evident, părțile contractului colectiv de muncă nu pot recurge la cererea de constatare a valabilității sau legalității contractului, fiindcă ele au la îndemână acțiuni în realizarea dreptului prin care pot să solicite și să obțină acordarea drepturilor și respectarea obligațiilor stabilite în mod concret prin convenția respectivă. De altfel, demonstrația cea mai convingătoare în această privință o reprezintă capetele de cerere 2, 3 și 4 din acțiunea principală, care nu constituie altceva decât cereri în realizarea drepturilor născute din contractul colectiv de muncă. Drept urmare, tribunalul a conchis că nici reclamanții din acțiunea principală și nici titularul acțiunii reconvenționale nu au acces la cererea în constatarea dreptului întemeiată pe disp.art.111 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cererea reclamantului în reprezentarea membrilor de sindicat personal contractual privind obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporuri, astfel cum au fost negociate prin contractul colectiv de muncă, instanța a reținut că pretenția este nejustificată.
Potrivit disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă "se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale". Aceleași reglementări sunt cuprinse și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 la art. 3 alin. 2.
Drepturile salariale ale personalului contractual din cadrul CONSILIULUI JUDEȚEAN SMs unt stabilite și se acordă în baza OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar care face trimitere în art. 6 la prevederile art. 12 alin. 1 și 2 din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, în ce privește stabilirea salariului de bază.
Ca atare, salariul nefiind supus regimului negocierii pentru această categorie de personal ca o excepție a acestui principiu consacrat de Codul Muncii, nici sporurile ca plăți componente ale salariului (art. 155 Codul Muncii ) nu pot fi negociate. salariilor prin acte normative în cazul acestui personal se justifică prin aceea că salariile se suportă din alocațiile bugetare. Din această perspectivă clauzele din contractul colectiv de muncă referitoare la sporurile de confidențialitate, stabilitate și sumele pentru ținută decent sunt nelegale (art. 7 și 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
De altfel, în ce privește sporul de confidențialitate, prevederile art. 11 alin. 1 din OG nr. 9/2005 actualizată privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2005 personalului bugetar, salarizat potrivit Ordonanței de Urgență 24/2000 stabilesc categoriile de personal care beneficiază de acest spor, printre acestea nefăcând parte personalul contractual din administrația publică locală.
Este irelevantă observația reclamantului Sindicatul "" și de fapt nedovedită, referitoare la sursa cheltuielilor cu aceste drepturi în sensul că ele au fost înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli a Județului S M și nu a CONSILIULUI JUDEȚEAN S M, de vreme ce această sursă este asigurată tot din banii publici, legea neprevăzând un asemenea capitol la cheltuieli (art. 14 din OUG 45/2003 privind finanțele publice locale). Contractul colectiv de muncă se referă la aceste cheltuieli numai în ce privește sumele pentru ținuta decentă. În lipsa unor dovezi concrete care să ateste cele susținute, nu se poate trage concluzia că salariile cu sporurile prevăzute de lege se plătesc dintr-o sursă - respectiv din fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale -, iar sporurile negociate prin contractul colectiv de muncă, dintr-o altă sursă. Dimpotrivă, din actele de control ale Camerei de Conturi a Județului SMr ezultă că prin plata acestor sporuri s-a adus un prejudiciu bugetului CONSILIULUI JUDEȚEAN S M, cât și bugetului consolidat al statului.
Astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, nimic nu împiedică sindicatele și ministerele în scopul salarizării și acordării de drepturi personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat să poarte "negocieri cu Guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor surse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare".
Pentru considerentele expuse, tribunalul în temeiul art.281-291 Codul Muncii și art.70-82 din Lg.nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea reclamanților, -, -, -, G, -, -, -, N, Mercedes, --, G, G, G, reprezentați prin Sindicatul a funcționarilor publici din Consiliul Județean S M, având ca obiect constatarea valabilității contractului colectiv de muncă înregistrat la sub nr.241/14.10.2005, precum și cererea reconvențională formulată de Consiliul Județean SMa vând ca obiect constatarea legalității contractului colectiv de muncă înregistrat la sub nr.241/14.10.2005 și a respins ca nefondate cererile reclamanților, G, formulate împotriva pârâților Consiliul Județean S M și Președintele Consiliului Județean S M, având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate, de stabilitate și plata sumei pentru ținută decentă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs Sindicatul S M, în reprezentarea reclamanților a, solicitând în principal casarea acesteia în condițiile prevăzute de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, prin decizia civilă nr. 939/2007 Curtea de APEL ORADEAa casat în întregime sentința civilă nr.190/2007 a Tribunalului Satu Mare, inclusiv cu privire la disjungerea dispusă cu privire la acțiunea formulată de către funcționarii publici.
În rejudecare, instanța de fond avea obligația, susțin recurenții, să repună în discuția părților disjungerea și aplicabilitatea dispozițiilor art. 106 din Legea nr.188/1999, republicată, privind competența de soluționare a litigiilor care vizează raporturile de muncă ale funcționarilor publici.
Se arată că în rejudecare, instanța nu soluționează cu privire la funcționarii publici capetele de cerere privind obligarea la plata drepturilor negociate, ceea ce dovedește că, pe de o parte, a admis excepția de disjungere cu privire la competența de soluționare a drepturilor negociate, dar nu a dispus cu privire la capătul de cerere privind constatarea valabilității acordului colectiv de muncă.
De asemenea s-a susținut că soluția pronunțată pe excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privind constatarea valabilității și legalității contractului colectiv de muncă a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 111 Cod procedură civilă și cu încălcarea principiului disponibilității părților.
Se mai arată că obligarea la plata drepturilor negociate, trebuia analizată din perspectiva prevederilor art. 73 din Legea nr.168/1999, coroborate cu prevederile Legii nr. 130/1996 și cu cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următorii Cod procedură civilă, art. 304 pct.3, pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs și pârâtul Consiliul Județean S M, solicitând în principal casarea cu trimitere a acesteia, iar în subsidiar, modificarea în sensul admiterii acțiunii reconvenționale.
Motivele de recurs invocate sunt în principal aceleași ca și în recursul formulat de către reclamanții principali, cu precizarea că, cererea reconvențională promovată în cauză, este o cerere în constatarea existenței unui drept propriu, conform art. 111 Cod procedură civilă, formulată cu scopul de a conserva acest drept, inclusiv față de terțele persoane, ir drept consecință, aceasta era admisibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 pct.3, 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat nu și-a exprimat poziția față de cele două recursuri declarate în cauză.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.190/21.02.2007 Tribunalul Satu Marea disjuns parțial acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "" a funcționarilor publici din Consiliul Județean S M, referitor la soluționarea capetelor de cerere 2,3 și 4 și s-a dispus transpunerea judecării cauzei la Secția comercială și de contencios administrativ; a fost admisă în parte acțiunea atât pentru funcționarii publici cât și pentru funcționarii contractuali, precum și acțiunea reconvențională formulată de Consiliul Județean S M, în sensul că s-a constatat valabilitatea contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.241/14.10.2005, până la data încheierii unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni de la data expirării și a fost respinsă acțiunea reclamantului în reprezentarea personalului contractual pentru sporul de confidențialitate, stabilitate și plata sumei pentru ținută decentă.
Prin decizia civilă nr.939/26 septembrie 2007, Curtea de APEL ORADEA, admițând recursul declarat de reclamantul Sindicatul S M, a casat cu trimitere pentru o nouă judecare sentința civilă nr.190/2007, din considerentele hotărârii reieșind că instanța de recurs a apreciat că se impune casarea în întregime a sentinței, "pentru a se stabili clar dacă este valabil, deci și legal contractul colectiv de muncă în tot sau numai în parte, pe ce perioadă își produce efectele și în raport de clarificarea acestor aspecte, dacă se impune sau nu obligarea pârâtei la executarea clauzelor vizând sporurile de confidențialitate, stabilitate și plata unor sume de bani pentru ținuta decentă".
Prin sentința civilă nr.1369/15 septembrie 2008 (atacată cu prezentul recurs), Tribunalul Satu Mare în rejudecarea cauzei, a respins ca inadmisibile cererile reclamanților (funcționari publici și personal contractual) având ca obiect constatarea valabilității contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială, sub nr.241/14.10.2005, precum și cererea reconvențională formulată de Consiliul Județean SMa vând ca obiect constatarea legalității aceluiași contract colectiv de muncă și a respins ca nefondate cererile reclamanților - personal contractual, având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate, stabilitate și plata sumei pentru ținută decentă.
Din cele relevate mai sus reiese că, într-adevăr instanța de rejudecare a omis să se pronunțe asupra cererii formulate în cadrul aceleași acțiuni, de către acei membri de sindicat care are calitatea de funcționari publici, cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sporurilor de stabilitate, confidențialitate și plata unor sume pentru ținuta decentă.
În prima etapă procesuală, acest capăt de cerere a fost disjuns și transpus spre soluționare secției comerciale și de contencios administrativ, însă așa cum s-a arătat deja, hotărârea respectivă, inclusiv dispoziția referitoare la disjungere, a fost casată în întregime de către instanța de recurs prin decizia civilă nr.939/2007.
În această situație se impune trimiterea cauzei aceleași instanțe pentru a se pronunța și cu privire la cererea formulată de către această categorie de reclamanți, respectiv pentru a repune în discuția acestora necesitatea disjungerii cererii lor.
Pe de altă parte, instanța de fond a respins pe cale de excepție capătul de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională, având ca obiect constatarea valabilității și legalității contractului colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr.241/14.10.2005, apreciind că aceste cereri sunt inadmisibile.
Această excepție a fost invocată din oficiu de către instanță, după casarea cu trimitere, sens în care este de relevat că în încheierea din ședința publică din 11 septembrie 2008 este făcută mențiunea că reprezentantul reclamanților principali (consilier juridic) a arătat că nu se opune admiterii excepției.
Din petitul cererii de chemare în judecată, înregistrată la 17.2006 pe rolul Tribunalului Satu Mare, rezultă că primul capăt de cerere viza tocmai constatarea valabilității contractului colectiv de muncă, iar potrivit art. 69 al.(1) Cod procedură civilă, "recunoașterile privitoare la drepturile în judecată,renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale", procură care în speță nu se regăsește, astfel că poziția reprezentantului reclamanților principali, de neopunere la admiterea excepției, este lipsită de relevanță juridică.
Pe de altă parte, reclamantul reconvențional, prin notele de ședință depuse la fila 57 - fond, a solicitat admiterea acțiunii reconvenționale având ca obiect constatarea legalității aceluiași contract colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că s-a opus soluționării cererii sale pe cale de excepție.
Esențial în cauză este însă faptul că, prin decizia civilă nr.939/2007 Curtea de Apel a casat în întregime sentința civilă nr.190/2007 a Tribunalului Satu Mare, iar din considerentele deciziei de recurs rezultă că, instanța de rejudecare trebuia să stabilească "clar dacă este valabil deci și legal contractul colectiv de muncă și în raport de clarificarea acestor aspecte", se impune sau nu acordarea sporurilor solicitate.
Aceste aspecte nu numai că nu au fost clarificate de către instanța de rejudecare, ci dimpotrivă, s-a apreciat că formularea unor asemenea capete de cerere sunt inadmisibile.
Este adevărat că potrivit art. 315 al.(1) Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității admiterii unor probe, însă, instanța de trimitere mai este obligată să se conformeze și îndrumărilor date de instanța de control judiciar referitoare la necesitatea de a lămuri anumite împrejurări de fapt și la administrarea de probe. Această concluzie se impune, deoarece indicațiile instanței de casare atrag atenția instanței de trimitere asupra încălcării săvârșite și asupra necesității de a lămuri unele împrejurări de fapt, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
Având în vedere că instanța de trimitere nu a ținut cont de indicațiile instanței de casare precum și de faptul că a omis să se pronunțe cu privire la cererea formulată de reclamanții care au calitatea de funcționari publici, vizând plata sporurilor arătate mai sus, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 al.(5) Cod procedură civilă va admite ambele recursuri, va casa decizia civilă nr.1369/15 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de reclamantul SINDICATUL S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în reprezentarea reclamanților, G, N, MERCEDES, --, G, G, G, și de reclamantul reconvențional CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.1369 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /27.02.2009
Jud.fond. -
Dact./27.02.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
