Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1736/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1736
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, (), -, prin ator (fostă ) domiciliată în Târgoviște,-,.18,. A,etaj 3,.8, județul D, împotriva sentinței civile nr.790 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN D cu sediul în Târgoviște, P-ța -, nr.1, județul D, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-,COMPLEXUL DE SERVICII SOCIALE CASA cu sediul în Târgoviște, str.- -, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, (), -, -, prin ator (fostă ) au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean D, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului-Complexul de Servicii Sociale"Casa "Târgoviște-prin reprezentanții lor legali-pentru a fi obligați în solidar la plata actualizată a contravalorii tichetelor de masă începând cu data de 1 decembrie 2004.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au susținut că sunt salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului-Complexul de Servicii Sociale"Casa "Târgoviște-instituție care nu le-a acordat tichetele de masă datorită lipsei fondurilor, deși art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 obliga pârâții să prevadă în bugetele de venituri și cheltuieli sumele necesare plății acestor drepturi.
Reclamanții au mai susținut că alte categorii de salariați primesc tichetele de masă care au natura juridică a unor măsuri de protecție socială și cu toate că Legea nr.142 a intrat în vigoare în anul 1998, până în prezent ei nu au beneficiat de acest drept, fiind încălcate astfel prevederile constituționale și ace ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții au depus înscrisuri inclusiv copia contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială, pentru perioada 2007-2009 publicat la data de 8 decembrie 2007 (filele 31-46).
Pârâții Consiliul Județean D și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D-prin reprezentanții lor legali-au formulat întâmpinări.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a susținut că acțiunea reclamanților trebuie respinsă deoarece art.1 alin.2 din legea nr.142/1998 instituie doar dreptul iar nu obligativitatea acordării tichetelor de masă condiționat de prevederea fondurilor necesare în bugetul de stat sau cele locale pentru unitățile și instituțiile din sectorul bugetar(fila 27).
Aceleași apărări au fost reluate și prin concluziile scrise însoțite de înscrisuri (filele 60-79) depuse.
Consiliul Județean Dai nvocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale cu motivarea de a nu avea nici un fel de raporturi de muncă cu reclamanții care revendică dreptul la acordarea tichetelor de masă și a solicitat scoaterea sa din cauză (filele 29-30).
Prin sentința civilă nr.790 pronunțată la data de 8 mai 2008 Tribunalul Dâmbovița, după analizarea actelor și lucrărilor dosarului, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D-Complexul de Servicii Sociale"Casa "Târgoviște, având statut de personal bugetar.
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar -care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajator pot primi o alocație de hrană, sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau a celor locale-.
A reținut tribunalul că dispozițiile legale sus-citate nu instituie o obligație imperativă ci numai o posibilitate, condiționată de alocarea unor sume cu destinația specială de tichete de masă finanțate de la buget, așa încât reclamanții nu pot invoca pretinsa discriminare față de alte categorii de personal bugetar, prin neacordarea tichetelor de masă, cu atât mai mult cu cât contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială, pentru perioada 2007-2009 condiționează în art.133 acordarea tichetelor de masă de inexistența altor dispoziții legale contrare exprese emise de Parlament sau Guvern.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au exercitat recurs reclamanții (filele 4-6) criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au susținut sub un prim aspect că instanța de fond a omis a cerceta excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Consiliul județean
Sub un alt aspect, s-a susținut că soluția de respingere a acțiunii integral este greșită câtă vreme obligația angajatorului de a acorda tichete de masă este expres prevăzută de art.133 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pentru perioada 2007-2009, așa încât cel puțin pentru anul 2007 dreptul la tichete de masă trebuia recunoscut.
În același timp, recurenții-reclamanți au arătat că în mod eronat au fost interpretate și aplicate dispozițiile referitoare la discriminarea lor față de alte categorii de personal bugetar și cele privind legea tichetelor de masă, lăsând la latitudinea angajatorului dreptul de a prevedea ori nu fonduri necesare suportării contravalorii tichetelor de masă, ceea ce este inadmisibil.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 cod pr.civ. recurenții-reclamanți au solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea sentinței tribunalului și în fond admiterea acțiunii pe care au formulat-
Intimatul-pârât Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare (filele 44-46) prin care a reiterat apărarea de la instanța fondului, invocând din nou excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Cât privește primul motiv de recurs referitor la omisiunea cercetării și dezlegării excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D, Curtea constată că într-adevăr nici în considerentele și nici în dispozitivul hotărârii nu există referiri privind excepția ridicată și modul ei de soluționare.
Cu toate acestea, exercitând controlul legalității și temeiniciei sentinței recurate sub aspectul criticat, Curtea constată că nepronunțarea asupra calității procesuale a unei persoane fizice sau juridice chemate în judecată nu are relevanță juridică pentru fondul raporturilor juridice deduse judecății prin prisma soluției pronunțate-aceea a respingerii acțiunii-pe de o parte, iar pe de alta, recurenții-reclamanți nu justifică interesul de a obține prin această critică, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond-în limitele eventualei casări-să se pronunțe exclusiv asupra calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean
Numai în situația în care reclamanții ar fi obținut recunoașterea dreptului lor la acordarea tichetelor de masă, problema calității procesuale pasive a debitorilor obligației de executat era imperios a fi soluționată pentru că numai într-o atare împrejurare raportul juridic dedus judecății trebuie purtat în contradictoriu atât cu angajatorul dar și cu pârâtul-initmat Consiliul Județean D pentru a asigura opozabilitatea executării efectelor hotărârii. Consiliul Județean asigurând finanțarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, din bugetul județului și cel de stat.
Respingând acțiunea, prima instanță, chiar dacă nu a dezlegat expres și motivat excepția, a constatat că reclamanții nu justifică dreptul de a obține acordarea tichetelor de masă, condițiile necesare pentru a fi parte în proces, în calitate de pârât nefiind verificate în lipsa unui debitor al obligației de executat pretinse prin acțiune.
Cea de a doua critică, vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.142/1998 și a principiului nediscriminării, prin încălcarea art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, art.5 alin.3 din codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este de asemenea nejustificată.
Pe de o parte este de necontestat că reclamanții au cerut prin acțiune (fila 3 dosar fond-capătul principal din cerere) ca dreptul la acordarea tichetelor de masă să le fie recunoscut și acordat începând cu data de 1 decembrie 2004.
Cum în mod corect a stabilit și instanța fondului, până la data înregistrării la inisterul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a contractului colectiv de muncă nr.591/16 din 26 noiembrie 2007(filele 25-43 ) dreptul pretins de reclamanți trebuie analizat în raport de prevederile Legii nr.142/1998 care nu instituie o obligație ci doar o posibilitate pentru angajator de a acorda salariaților săi alocații de hrană sub forma tichetelor de masă.
Potrivit art.1 din acest act normativ, condițiile de acordare sunt:
-existența unui contract individual de muncă;
-prevederea costurilor integrale ale tichetelor de masă în bugetele aprobate;
-stabilirea prin contractele colective de muncă a clauzelor privind alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă;
Cu excepția existenței contractelor individuale de muncă, reclamanții nu au justificat îndeplinirea celorlalte două condiții fără de care dreptul lor, afectat de aceste modalități, nu există.
De la 26 noiembrie 2007, reclamanții-recurenți pot invoca și stabilirea prin contractul colectiv de muncă nr.591/16 a clauzelor privind alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, în art.133 fiind consacrată obligația angajatorului de a le acorda tuturor salariaților din unitățile de asistență socială și pe întreaga perioadă în care nu există dispoziții contrare exprese emise de Parlament sau de Guvernul României.
Cum acțiunea reclamanților a fost introdusă la instanță la data de 26 noiembrie 2007, perioada în discuție este cuprinsă între 26 noiembrie 2007 și 19 decembrie 2007.
Nu există nicio dovadă a faptului că în bugetul aprobat pentru această perioadă al angajatorului a fost prevăzută suma reprezentând contravaloarea alocațiilor de hrană sub formă de tichete de masă astfel încât dreptul invocat de reclamanți să poată fi valorificat prin intermediul instanțelor de judecată.
Curtea nu este îndreptățită să examineze pretinsa discriminare a recurenților-reclamanți față de alte categorii profesionale din sistemul bugetar, așa cum s-a invocat, în condițiile în care cerințele legale pentru acordarea dreptului la tichete de masă nu sunt îndeplinite, cum de altfel nu se justifică nici presupusa încălcare a dreptului la protecție socială constând în pasivitatea angajatorului în a aloca și cuprinde în bugetul propriu fondurile necesare finanțării costurilor integrale ale alocațiilor de hrană.
Angajatorii unități și instituții de stat cum sunt pârâtele din cauza de față nu-și pot lua obligația acordării tichetelor de masă decât dacă bugetele lor o permit și sunt aprobate, potrivit procedurii reglementate de legile anuale ale bugetului de stat.
Inexistența resurselor bugetare pentru acordarea alocațiilor de hrană către salariați ca și a contractelor încheiate cu unitățile către care angajatorii care acordă tichete de masă, fac plăți directe și exclusive pentru produsele alimentare cuprinse în alocațiile de hrană semnifică în realitate neîndeplinirea cumulativă a cerințelor legale sus-citate pentru ca dreptul reclamanților, stabilit generic în art.133 din contractul colectiv de muncă nr- să poată fi valorificat pentru perioada 26 noiembrie 2007-19 decembrie 2007.
Drept consecință, reținând pentru considerentele care preced că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză în temeiul art.312 cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, (), -, prin ator (fostă ) domiciliată în Târgoviște,-,.18,. A,etaj 3,.8, județul D, împotriva sentinței civile nr.790 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN D cu sediul în Târgoviște, P-ța -, nr.1, județul D, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI-,COMPLEXUL DE SERVICII SOCIALE CASA cu sediul în Târgoviște, str.- -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier,
RED.
2 ex-3.10.2008
f-
G -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
