Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1746/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1746
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în comuna - Banului, str. - Banului, județul B și, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 569 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL B - punct de lucru în B, cu sediul în B,-, județul B și cu sediul în B,-,.2, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate intimatei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009, dând următoarea decizie.
URTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții -, A, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta SRL B ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata integrală a salariilor cuvenite pentru luna februarie 2009, la plata a câte 8 zile lucrate în luna martie 2009, la plata a câte 3 zile de concediu de odihnă aferente perioadei lucrate în 2009, la plata salariilor compensatorii conform art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, precum și la plata de despăgubiri materiale și daune morale către reclamanții, și A.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost salariați la societatea-pârâtă până la data de 12.03.2009, când le-au încetat contractele de muncă, prin concediere colectivă, în temeiul art. 58 coroborat cu art. 65 și art. 66 din Codul Muncii.
Au mai susținut reclamanții că drepturile bănești sus-menționate nu le-au fost plătite, deși li se datorează și au încercat, fără succes, soluționarea amiabilă a conflictului înainte de promovarea acțiunii.
Reclamantul a solicitat despăgubiri, respectiv plata șomajului pentru luna martie 2009, întrucât documentația necesară întocmirii dosarului i-a fost greșit completată de pârâtă și nu a fost adusă în termenul legal pentru a înainta dosarul în timp util, iar reclamanții și A au arătat că solicită despăgubiri întrucât data începerii activității le-a fost greșit trecută în cartea de muncă, nu corespunde cu cea reală - 15.04.2008, situație în care pierd vechime în muncă și nu îndeplinesc condițiile acordării șomajului.
Totodată s-a motivat că daunele morale se solicită pentru neplata la timp a drepturilor bănești cuvenite conform legii, ceea ce a tras pentru salariați penalități la plata facturilor și a ratelor la bănci.
La data de 27.04.2009, anterior primului termen de judecată, reclamanții -, A, și au depus în dosar cereri de renunțare la judecată întrucât le-au fost plătite drepturile solicitate prin acțiune (filele 20-24 dosar fond).
Pârâta SRL Baf ormulat întâmpinare (fila 32) la care a anexat înscrisuri (filele 33-46) prin care a susținut că toate drepturile salariale solicitate de reclamanți prin acțiune au fost achitate, iar celelalte plăți s-au efectuat integral din momentul încheierii contractului individual de muncă, al fiecăruia și până la încetarea acestuia.
La primul termen de judecată din data de 04.05.2009 instanța a luat act, conform art. 246 cod procedură civilă, de renunțarea la judecată a reclamanților -, A, și.
Reclamanții și au depus înscrisuri (filele 5-19, 58-68 și 71-81).
După administrarea probei cu înscrisuri în ședința dezbaterilor de la 1 iunie 2009, reclamantul și-a restrâns acțiunea obligarea societății pârâte la plata:ajutorului de șomaj pentru luna martie 2009, salariului compensatoriu și a sumei de 4000 lei reprezentând daune morale iar reclamantul a cerut plata salariului compensatoriu, a sumei de 5000 lei daune morale și rectificarea datei începerii activității în carnetul său de muncă.
Prin sentința civilă nr.569 din 1.06.2009, Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanții și, obligând pârâta la plata compensației egală cu un salariu lunar, conform art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, fiind respinse capetele de cerere privind plata compensației egală cu contravaloarea indemnizației de șomaj pentru luna martie 2009 către reclamantul, precum și plata de daune în sumă de 4.000 lei și, respectiv, 5.000 lei solicitate de reclamanți.
De asemenea, prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să efectueze rectificări în carnetul de muncă al reclamantului în privința datei începerii activității, respectiv 15.04.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de agent pază, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr. 12917/30.04.2008 (filele 8-9) și modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 1059/2009, raportul de muncă dintre părți încetând cu data de 28.02.2009 în temeiul art. 58 coroborat cu art. 65 și art. 66 din Codul Muncii, în baza deciziei de concediere individuală nr. 70/28.02.2009.
Aceeași funcție de agent pază și ordine a avut și reclamantul, care și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru din B al SC SRL B, până la data de 28.02.2009, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 4952/06.08.2008 și decizia de concediere individuală nr. 71/28.02.2009.
Salariul aferent lunii februarie 2009 și contravaloarea zilelor de concediu de odihnă proporțional cu perioada lucrată din anul 2009, au fost achitate reclamanților conform statului de plată semnat de aceștia (filele75-76) plata fiind recunoscută prin declarațiile scrise din 18 și 20 mai 2009 depuse la filele 80-81 dosar, dar și verbal în instanță la data de 01.06.2009 când reclamanții și-au restrâns cererea în privința acestor capete de cerere.
În ce privește salariul compensator solicitat, prima instanță a constatat că prin art. 78 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, s-a prevăzut acordarea de către angajator a compensației de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, la încetarea contractului individual din motive ce nu țin de persoana salariatului, iar în speță temeiul încetării contractului individual de muncă pentru cei doi reclamanți a fost art. 65 din Codul Muncii.
În consecință, acest capăt de cerere a fost găsit întemeiat în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 1 din Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010 și societatea pârâtă obligată la plata către reclamanți a compensației egală cu câte un salariu lunar.
Referitor la rectificarea mențiunilor înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, tribunalul a reținut că în contractul său individual de muncă s-a trecut 01.08.2008 ca dată a începerii activității și în baza acestuia, aceeași mențiune s-a înscris și în carnetul de muncă, la poziția 55, însă administratorul societății pârâte, prezent la termenul de judecată din 18.05.2009, a recunoscut în instanță că înscrierea respectivei date s-a făcut în mod eronat întrucât salariatul a început activitatea la 15.04.2008.
Așa fiind, în condițiile în care s-a constatat că raportul de muncă între angajatorul pârât și reclamantul a început în data de 15.04.2008, solicitarea de rectificare a carnetului de muncă, ca accesoriu raportului de muncă, a fost admisă în conformitate cu dispozițiile Decretului 92/1976,
În privința celorlalte capete de cerere în despăgubiri formulate de cei doi reclamanți, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Acordarea indemnizație de șomaj se face, conform art. 38 alin. 2 și 3 din Legea 76/2002 cu modificările și completările ulterioare, de la data prevăzută la alin. (1) al art. 38, dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă, în termen de 30 de zile de la această dată, iar dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. (1), indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii.
Acest text se coroborează cu art. 39 și art. 17 din Legea 76/2002 cu modificările și completările ulterioare, astfel încât de la data înregistrării cererii, după expirarea termenului de 30 de zile dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin.1 al art. 38, indemnizația de șomaj se plătește pe toată perioada prevăzută de lege (art. 39 alin. 1 lit. a-c).
Cum, în cauză, reclamantul a înregistrat mai târziu cererea la AJOFM, după primirea adeverinței cu stagiul de cotizare, eliberată de unitate (fila 73) și primită de parte la data de 24.03.2009 conform propriei declarații depuse la fila 79 dosar, indemnizația de șomaj se acordă acestuia cu începere de la data înregistrării cererii la agenția pentru ocuparea forței de muncă potrivit art. 38 alin. 3 din Legea 76/2002 modificată și completată, dar pentru toată perioada prevăzută la art. 39 alin. 1, astfel încât nu se justifică obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare indemnizației de șomaj pentru luna martie 2009.
Referitor la despăgubirile morale și materiale în cuantum de 4.000 lei, solicitate de reclamantul, din înscrisurile depuse la filele 61-67 dosar a rezultat că debitul la CEC Bank Baf ost contractat la 13.06.2007, anterior angajării acestuia la societatea pârâtă și era restant anterior lunii februarie 2009, fiind acoperit de asigurătorul SA, care s-a subrogat în drepturile creditorului și urmărește în prezent recuperarea debitului de la debitor, iar în privința restanțelor datorate depășirii liniei de creditare către se constată din înștiințarea de plată din 19.02.2009 că restanța exista deja anterior momentului concedierii reclamantului în 28.02.2009, astfel că nu concedierea sau depunerea cu întârziere a cererii pentru indemnizația de șomaj au determinat-o, reclamantul contractând împrumuturi peste limitele constante ale veniturilor sale lunare.
Cât privește suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri cerute de reclamantul, prima instanță a constatat că acesta nu a dovedit prin probe cuantumul solicitat, culpa unității și raportul de cauzalitate cu dauna pretinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recursuri în termen legal (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece obligația de a depune declarația de cotizare și de a elibera adeverința privind stagiul de cotizare revine pârâtei, care nu și-a îndeplinit-o, neputându-i fi salariatului imputabil faptul că cererea de acordare a șomajului a fost depusă imediat după ce a primit adeverința eliberată de angajator la 24 martie 2009.
Ambii recurenți au criticat soluția și sub aspectul respingerii cererilor lor de despăgubiri morale, fiind fără relevanță data la care au contractat împrumuturi bancare, deoarece era important ca instanța de fond să rețină neîndeplinirea obligației societății angajatoare de a plăti salariile la termenele stabilite prin contractul individual de muncă.
Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii capetelor de cerere respinse privind plata daunelor și compensației egale cu ajutorul de șomaj pentru luna martie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă SC SRL Baf ormulat întâmpinare (filele 12-14) prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a cazurilor de recurs dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată că recursurile sunt nefondat și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
În privința criticii formulate de recurentul căruia instanța de fond i-a respins capătul de cerere privind plata unei compensații egale cu indemnizația de șomaj pentru luna martie 2009, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică fiind conformă dispozițiilor art.38 alin.1 lit.a și alin.2,3 din Legea nr.76/2002 modificată și completată, care au fost corect interpretate și aplicate de tribunal.
Astfel, potrivit acestui text de lege indemnizația de șomaj se acordă persoanelor la cerere, după caz, de la data încetării contractului individual de muncă - dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 30 zile de la această dată, iar dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 zile, indemnizația de șomaj se acordă de la data înregistrării cererii.
În cauză, raporturile de muncă dintre angajator și salariat au încetat la data de 28 februarie 2009 (fila 7) iar adeverința privind plata contribuției individuale și cea datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj precum și desfășurătorul stagiului de cotizare pe luni (filele 72-73 dosar fond) au fost primite de recurentul-reclamant la data de 26 martie 2009 (fila 79 dosar fond).
Pentru a beneficia de indemnizația de șomaj pentru luna martie 2009, recurentul-reclamant avea obligația de a înregistra cererea sa de șomaj în cursul respectivei luni la Agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă, actele necesare fiindu-i predate de angajator în termenul de 30 zile stipulat de dispoziția legală sus-citată.
Cum în dosar nu există nicio dovadă a datei la care acesta a înregistrat cererea, rezultă că indemnizația de șomaj nu-i poate fi plătită decât de la data înregistrării efective a cererii și pentru care nu există răspunderea societății angajatoare, care i-a predat documentația necesară cu 5 zile înaintea expirării termenului de 30 zile calculat de la încetarea raporturilor de muncă.
Referitor la cea de a doua critică privind greșita respingere a capetelor cererii precizate a celor doi recurenți-reclamanți pentru daune însumând 4000 lei-pentru și 5000 lei pentru, Curtea constată că în raport de mijloacele de probă administrate în cauză, soluția este legală și temeinică.
Cererile de daune au fost cercetate de tribunal pe temeiul dispozițiilor art.998 cod civil, potrivit cu care oricine produce altuia un prejudiciu este obligat să-l repare, fiind necesare pentru angajarea acestei forme de răspundere juridică îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind fapta ilicită, paguba efectiv creată și daunele imprevizibile respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Instanța de fond, analizând aceste condiții a stabilit că societatea angajatoare nu poate fi trasă la răspundere materială și morală față de salariat câtă vreme restanțele la restituirea împrumuturilor bancare contractate anterior angajării recurentului-reclamant la societatea intimată existau înainte de luna aprilie 2008 și se datorează exclusiv conduitei sale imprudente de a face împrumuturi ce depășeau media veniturilor sale lunare.
În realitate temeiul răspunderii juridice civile pentru despăgubirile cerute de reclamanți îl constituie art.269 din Codul Muncii potrivit cărora ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl
despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a angajatorului, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de textul de lege sus-citat referitoare la existența prejudiciului material sau moral încercat de salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul și culpa angajatorului.
Între raporturile din contractele de împrumut pe care o persoană le încheie în calitate de împrumutat și raporturile de muncă ale respectivei persoane nu se poate stabili vreo legătură de cauzalitate directă și nici nu se poate prezuma culpa angajatorului pentru restanțele salariatului la plata unor credite pe care le contractează în nume personal și pentru alte scopuri decât cele derivate din raporturile de muncă și nu în calitatea sa de salariat, pentru a face incidente dispozițiile răspunderii instituite de art.269 Codul Muncii, așa încât soluția pronunțată de instanța de fond este corectă.
Cât privește pe cel de-al doilea recurent-reclamant, astfel cum în mod justificat a constatat și prima instanță acesta nu a probat în nici un fel solicitarea sa de daune, precizând în fața instanței de fond doar întinderea pretinsului prejudiciu, fără a administra nicio dovadă privind răspunderea societății, în conformitate cu art.269 din Codul Muncii, ale cărui cerințe au fost examinate mai sus.
În consecință, pentru considerentele care preced, Curtea constatând că ambele recursuri sunt nefondate, le va respinge ca atare în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică în totalitate sentința civilă nr.569 din 1 iunie 2009 Tribunalului Buzău.
Deși intimata-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, la dosar nu există nicio dovadă a cuantumului acestora, astfel că cererea va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, domiciliat în comuna - Banului, str. - Banului, județul B și, cu domiciliul ales la cabinet avocatură - B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 569 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL B - punct de lucru în B, cu sediul în B,-, județul B și cu sediul în B,-,.2, județul
Respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
6 ex.
2009-10-07
/FA
Trib.B nr-
I
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
