Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 18/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SRL, cu sediul în B, Calea nr. 226, - 6,. 10, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 701/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, Calea - 3 nr. 315, - 2, jud. B având ca obiect " drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata reclamantă personal, lipsă fiind recurenta pârâtă SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs intimata reclamantă nu a depus întâmpinare; în cadrul motivelor de recurs societatea pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea a procedat la legitimarea intimatei reclamante în baza Ci seria - nr. - eliberat de Poliția Municipiului B la 25.04.2001 CNP -.
Intimata reclamantă depune la doar precizări, cerere adresată societății pentru achitarea drepturilor bănești prin mandat poștal și confirmarea de primire aferentă cererii. Învederează instanței că nu dorește termen pentru apărare și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și nemaifiind cereri de formulat acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond apreciind-o legală și temeinică și obligarea societății recurente la achitarea drepturilor bănești stabilite prin hotărârea atacată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față înregistrat sub nr. 1643/113/14.01.2008 la Curtea de Apel Galați secția conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- la ribunalul Brăila, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, plata salariului pentru perioada 01.04.2007 - 24.04.2007, compensarea în bani a tichetelor de masă pe perioada 01.04.2007 - 24.04.2007 și plata drepturilor bănești aferente concediului de odihnă de la 01 ianuarie 2007 până la 24 mai 2007.
Reclamanta a susținut că în perioada iulie 2006 - 24 mai 2007 avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă, care refuză să-i achite drepturile bănești datorate.
A invocat dispozițiile Codului muncii.
La dosar a fost depusă copia carnetului de muncă.
Pârâta Societatea comercială " Sofex Foods" SRL B, prin întâmpinare, a susținut că reclamanta nu a solicitat plata drepturilor bănești și nu s-a prezentat pentru primirea acestora.
Prin sentința civilă nr. 701/14.11.2007 Tribunalul Brăilaa admis în partea acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.04.2007 - 24.04.2007 precum și drepturile bănești reprezentând indemnizație pentru concediul de odihnă neefectuat în perioada 01.01.2007 - 24.04.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform mențiunilor din carnetul de muncă reclamanta a avut calitatea de operator de calcul la societatea pârâtă în perioada 18.09.2006 - 26.04.2007.
Societatea pârâtă, prin întâmpinare, nu a contestat pretențiile reclamantei, dar a susținut că neachitarea drepturilor bănești se datorează faptului că fostul salariat nu a solicitat plata și nu s-a prezentat pentru a primirea acestora.
Deși instanța a acordat două termene pentru ca pârâta să achite sumele datorate reclamantei, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Cu privire la salariu, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 40 al. 2 lit. c din Codul muncii, acordarea salariaților a tuturor drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv și cel individual de muncă, constituie una din principalele obligații ce-i revin angajatorului.
Salariul reprezintă, potrivit art. 154 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor.
Angajatorul nu a făcut dovada că fostul salariat a primit banii pentru ultima perioadă lucrată.
Cu privire la concediu de odihnă, potrivit art. 139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În situația încetării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă, potrivit art. 141 al. 4 din Cod.
În cazul de față, pârâta nu a dovedit efectuarea concediului de odihnă de către salariată pentru perioada lucrată în 2007 și nici compensarea acestuia la data la care între părți au încetat raporturile de muncă.
Cu privire la tichetele de masă acestea se acordă salariaților în condițiile Legii nr. 142/13.07.1998. Angajatorul nu a contestat cererea fostului salariat cu privire tichetele de masă.
Având în vedere faptul că angajatorul nu a făcut dovada că drepturile bănești datorate reclamantei au fost achitate în condițiile legii, acesta a fost obligat la plata acestora în temeiul art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora, în baza normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, este răspunzător pentru prejudiciul material cauzat salariatului în legătură cu serviciul, din culpa sa.
Întrucât din carnetul de muncă rezultă că raporturile de muncă au încetat în aprilie 2007, pretențiile fiind nefondate pentru luna mai 2007, au fost respinse ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC B considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
- reclamanta, până la momentul investirii instanței cu acțiunea sa nu a solicitat toate drepturile bănești și nu s-a prezentat pentru primirea acestora;
- sentința instanței de fond, fiind definitivă și executorie, nu poate fi executată întrucât nu a fost cuantificată vreo sumă de bani cu titlu de drepturi bănești, îndemnizații cu titlu de concediu de odihnă și contravaloarea tichetelor de masă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
Prin precizările depuse la dosar intimata reclamantă a înțeles să modifice acțiunea inițială solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 682 lei.
A depus la dosar înscrisuri reprezentând copia chitanței -10 nr. -/03.10.2007 și telegrama primită la 05.10.2007 de la SC SRL
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, în materia conflictelor de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În categoria conflictelor de muncă fac parte și litigiile care privesc executarea contractelor individuale de muncă, cum este cazul prezentei cauze.
Astfel, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă rezultă că intimata reclamantă a desfășurat raporturi juridice cu recurenta pârâtă SC SRL B, fiind angajata acestuia începând cu data de 18.09.2006 în funcție de operator de calcul.
În mod corect, prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă SC SRL B nu a făcut dovada plății sumelor solicitate cu titlu de drepturi salariale de către intimata-reclamantă - conform art. 163 Codul muncii.
Sarcina plății salariale și a celorlalte drepturi cuvenite revine angajatorului, acestea reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Prin urmare nu poate fi primit motivul de recurs invocat în sensul că intimata-reclamantă nu a solicitat drepturi bănești și nu s-a prezentat pentru primirea acestora.
Mai mult, rezultă că la data de 05.10.2007 intimata-reclamantă a solicitat recurentei-pârâte plata drepturilor salariale prin mandat poștal, o asemenea obligație nefiind îndeplinită de către angajator.
Nici celălalt motiv de recurs nu poate fi primit acesta vizând strict modalitatea de punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de fond.
Obligațiile ce rezultă din dispozitivul hotărârii cu caracter determinabil fiind susceptibile de a fi puse în executare în conformitate cu dispozițiile art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă, care prevăd că în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
Față de aceste dispoziții legale, arătăm că nici o prevedere legală nu împiedică unitatea recurentă să execute benevol hotărârea judecătorească prin calculare de către serviciul contabilitate, în condițiile art. 3711alin. 2 Cod procedură civilă, sau, în cazul unei executări silite, suma va fi calculată de însuși organul de executare, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol întrucât creanța stabilită de instanță este certă (fiind determinabilă), lichidă și exigibilă.
Deci, nu se poate pune problema că instanța de fond nu a manifestat rol activ, cu atât mai mult cu cât, în cazul litigiilor de muncă, sarcina probei revine angajatorului potrivit art. 287 din Codul muncii care, practic își invocă propria culpă prin nedepunerea unui mod de calcul a drepturilor bănești cuvenite reclamantei pentru ca instanța să îl poată verifica.
În ceea ce privește solicitările intimatei-reclamante - de modificare a acțiunii inițiale nici acestea nu pot fi primite situându-se în afara cadrului procesual reglementat de dispozițiile art. 316 în referire la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, considerăm că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și, ca urmare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de pârâta SC SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL, cu sediul în B, Calea nr. 226, - 6,. 10, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 701/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//12 Februarie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
