Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1807/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1807
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr.1309 pronunțată la data de 19.06.2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud. P, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții au solicitat prin motivele de recurs judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenții au solicitat prin motivele de recurs judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu anul 2008 - luna noiembrie și în continuare, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Prahova să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei și a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că inițial, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ca și magistrații, iar acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituție, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-
De asemenea, s-a arătat că ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea, raportat la dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, iar la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care magistrații își desfășoară activitatea, existente și astăzi.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP P, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu există un raport de muncă între reclamantă și această instituție, MFP neputând obligat să facă o plată către salariații altor instituții.
Și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, in condițiile în care dispozițiile Legii 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime prin OG nr.8/2007.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere cu caracter consultativ, arătând care sunt liniile directoare de care trebuie să se țină cont la soluționarea unei pricini prin care se invocă încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 1309 pronunțată la data de 19.06.2009, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice și respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea, iar pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI si Tribunalul Prahova au fost obligați să plătească reclamantei sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.11.2008 și în continuare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective, pârâții fiind obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MFP este întemeiată întrucât acest minister nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite, motiv pentru care s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta îndeplinește funcția de grefier,iar inițial, după intrarea în vigoare a Legii nr.50/1996, o perioadă de timp, personalul auxiliar de specialitate a încasat, alături de magistrați, sporul de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de baza brut lunar, conform art.47 din lege, dispoziții care au devenit neaplicabile prin intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002.
S-a mai arătat că, atâta timp cât personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, inclusiv al Curții de APEL PLOIEȘTI, a încasat asemenea sporuri în baza art.47 din Legea nr.50/1996, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanta, care face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, are dreptul la încasarea acestui spor începând cu luna noiembrie 2008 și în continuare, deoarece un asemenea drept instituit printr-o lege nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică, respectiv printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță, care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, astfel că pârâții indicați au obligația să achite aceste sporuri reclamantei, care face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
De asemenea, s-a reținut că, în condițiile în care reclamanta desfășoară o anumită activitate specifică, ce implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane, ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, demnitari, ce beneficiază de acest spor, înseamnă că, în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantei i se aplica un tratament discriminatoriu, diferențiat, deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, i se creează o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, i se încalcă dreptul la o remunerație egală constând în sporul de risc și suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar, constând în desfășurarea unei activități ce necesita un volum mare de muncă și un efort intelectual sporit, cu un grad ridicat de suprasolicitare neuropsihică.
Apărările potrivit cărora disp.art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate și că reclamanta nu se află într-o situație discriminatorie nu au fost primite pe motiv că dispozițiile legale respective nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, astfel că aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din Legea nr.50/1996, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar, care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, ca și personalul auxiliar de specialitate, a sporului de risc și suprasolicitare, creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamantei, care nu se justifică, având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală pentru muncă egală.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat motivele de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct.7-9 Cod pr.civilă, susținând că prima instanță a comis o gravă eroare prin admiterea acțiunii neluând în considerare faptul că doar legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar fiind, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, opțiunea liberă a legiuitorului, ținând cont de importanța diferitelor funcții, prin sentința atacată instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești și acordând drepturi care nu sunt prevăzute de lege.
O altă critică se referă la greșita actualizare sumelor fără a se avea în vedere faptul că potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici efectuată din acesta dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială, art. 47 din același act normativ arătând că nu pot fi utilizate creditele bugetare aprobate la un capitol pentru finanțarea altui capitol, obligarea recurentei la reactualizarea sumelor bănești reprezentând stabilirea în sarcina acesteia a unor obligații imposibile.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond ca nelegală invocând disp.art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr.civilă.
Se susține că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând prin sentința pronunțată un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, iar dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, prin care s-a soluționat conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între aceste puteri.
În continuare, se face trimitere la considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus menționate, în care s-a arătat, printre altele, că prin decizia în interesul legii pronunțată de ÎCCJ- cu referire la decizia nr.21/10.03.2008, aceasta nu s-a limitat la a clarifica înțelesul unor norme juridice sau a lor de aplicare și invocând vicii de tehnică legislativă sau vicii de neconstituționalitate, a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicarea, fiind abrogate, operație juridică care nu putea fi realizată decât de autoritatea legiuitoare, decizia Curții Constituționale având prioritate, potrivit susținerilor recurentului, întrucât interpretarea Curții Constituționale este suverană, această decizie a Curții Constituționale fiind ulterioară deciziei ÎCCJ.
Într-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii întrucât din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, astfel că pretențiile intimatei-reclamante sunt nefondate după data de 1.02.2007, prin art. 30 din OG nr. 8/2007 abrogându-se Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și pentru aceleași considerente, tot în mod greșit s-a dispus acordarea și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare de 50%.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Întrucât parte din criticile formulate în cele două recursuri sunt comune, acestea vor fi analizate împreună, urmând a se analiza distinct criticile care diferă ale celor doi recurenți.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, la data de 10.03.2008- la mai mult de un an de zile după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților -este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă și, raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, nu se poate reține că prin soluția pronunțată instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege sau că ar fi aplicat greșit legea, prin aceea că a acordat sporul de 50 % din salariul de bază brut intimatei-reclamante începând cu data de 01.11.2008 și în continuare, ulterior pronunțării sentinței atacate, așa cum susțin nejustificat recurenții.
Decizia nr.838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale, invocată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților nu poate justifica admiterea recursului întrucât decizia respectivă-pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte -nu poate produce în mod evident niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 Cod pr.civilă, așa cum s-a reținut chiar în motivarea deciziei respective, publicată în Monitorul Oficial nr.461/03.07.2009.
Nici critica privitoare la greșita actualizare a sumei solicitate cu indicele de inflație invocată de recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTI nu este întemeiată.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a statuat în mod constant în practica și literatura juridică, actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se impune întrucât creanța este pecuniară și, câtă vreme aceasta nu a fost achitată la scadență, reclamanta a fost în mod evident prejudiciată, actualizarea exprimând acoperirea prejudiciului prin erodarea creanței ca efect al inflației.
Dispozițiile legii privind finanțele publice nr. 500/2002 invocate de recurenta-pârâtă în cuprinsul motivelor de recurs nu pot constitui, în aceste condiții, un argument suficient pentru respingerea cererii de reactualizare a sumelor datorate, în sensul celor dispuse de prima instanță.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursurile ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurenți în motivarea recursurilor, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr.1309 pronunțată la data de 19 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud. P, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./ VS
8ex/11.11.2009
Dosar fond nr- Tribunalul Prahova
, R
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
