Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.181
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.03.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDETEANA DE PENSII V, împotriva sentinței civile nr.686/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns pentru intimați av. cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimaților depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul intimaților a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că salariații din cadrul societăților comerciale regiilor autonome și din sectorul bugetar care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă, pot primi, potrivit Legii nr.142/1998 o alocație individuală de hrană, acordată sub formă de tichete de masă care se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.Faptul că formularea textului nu este una imperativă nu înseamnă că angajatorii nu trebuie să depună diligențe în vederea acordării acestor drepturi.
Deasemeni lăsarea acordării sau neacordării acestor drepturi la aprecierea angajatorului, ar duce la restrângerea nejustificată a dreptului constituțional la protecție socială al alariaților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond fără cheltuieli de judecată, onorariul fiind achitat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.3446/91 din 14.11.2007 la Tribunalul Vrancea -Secția civilă, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii V solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 1.01.2004-31.12.2006.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au susținut că sunt salariații pârâtei.
Au mai arătat reclamanții că potrivit art.1 al.1 din Legea nr.142/9.07.1998 privind acordarea tichetelor de masă salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă.
Au susținut că deși există cadrul legal pentru acordarea acestor tichete de masă, angajatorul nu a depus diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse distinct, cu această destinație, în bugetul de venituri și cheltuieli.
Prin neacordarea acestor tichete de masă s-a creat o discriminare față de alte categorii de salariați angajați la unități bugetare care, în prezent, beneficiază de aceste tichete de masă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii V prin întâmpinarea depusă a arătat că potrivit Legii nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale conform art.2 al.2 din Legea nr.142/1998.
Prin legile bugetului de stat pe anul 2004 ( Legea nr.507/2003), 2005( Legea nr.379/2005) s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume cu scopul acordării tichetelor de masă, deoarece nu au fost prevăzute în buget, iar art.3 din OUG nr.88/2006 a dispus ca instituțiile publice nu acordă tichete de masă în 2007.
Prin sentința civilă nr.686 din 29.11.2007 s-a admis acțiunea civilă a reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 1.01.2004-31.12.2007 astfel: 5016,57 lei pentru, 4972,11 lei pentru, 4734,99 lei pentru, 5023,98 lei pentru, 926,25 lei pentru, 5149,95 lei pentru, 5009,16 lei pentru, 5187 lei pentru, 4749,81 lei pentru, 2623,14 lei pentru, 5194,41 lei pentru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că acțiunea civilă a reclamanților este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 al. 1 și 2 din Legea nr.142/09 iulie 1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator, iar aceasta se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, sau, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Art.41 al.2 din Constituția României prevede că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții egale, precum și, în celelalte situații specifice.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligația acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la asemenea tichete. Trebuie avut în vedere în primul rând caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă. Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, prin includerea sau neincluderea sumelor necesare în buget, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, care, nu se impune decât în condițiile în care o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică, astfel cum prevăd dispozițiile art.53 pct.2 din Constituție.
Relevant este și faptul că atâta timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor care beneficiază de tichete de masă (funcționari publici, etc) acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială, încălcându-se astfel disp.art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, texte ce interzic orice discriminare între salariați din punctul de vedere al protecției sociale din același sector de activitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V considerând-o nelegală.
În motivarea recursului declarat pârâta a susținut că potrivit art.2 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
S-a mai arătat de recurentă că potrivit Legilor bugetului de stat nr.507/2003, nr.379/2005 în bugetele instituțiilor publice indiferent de finanțare nu puteau fi prevăzute sume în scopul acordării tichetelor de masă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile ca nefondate.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.8 și 9 pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă reclamanții au solicitat respingerea recursului declarat.
Au arătat că au dreptul la tichete de masă potrivit art.1 din Legea nr.142/1998.
Au mai arătat că acordarea sau neacordarea tichetelor de masă nu poate rămâne la aprecierea arbitrară a angajatorului întrucât ar duce la o restrângere nejustificată a unui drept constituțional.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului de dispozițiile legale aplicabile cauzei de criticile formulate, de prevederile art.304 și art.3041pr.civ. curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Casa Județeană de Pensii V este o instituție publică finanțată de la bugetul de stat al asigurărilor sociale.
Potrivit legilor bugetare pentru anii 2004 Legea nr.507/2003, pentru anul 2005 -Legea nr.511/2004 și pentru anul 2006 -Legea nr.379/2005, în bugetele instituțiilor publice nu se pot prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Deci includerea sau nu a unor sume pentru acordarea tichetelor de masă nu este în funcție de voința angajatorului, instituție bugetară, căruia i se alocă fondurile pentru toate capitolele de cheltuieli prin buget.
Includerea sau neincluderea sumelor necesare pentru acordarea tichetelor de masă nu poate ține de voința angajatorului din moment ce acesta nu-și aprobă singur bugetul.
Faptul că reclamanții fac parte din categoria de salariați din sectorul bugetar nu înseamnă că automat au dreptul al tichete de masă, ei nefiind singurii salariați bugetari.
Nu poate exista discriminare în raport cu alți salariați bugetari care primesc tichete de masă întrucât pentru acordarea lor sunt întrunite alte condiții - finanțarea exclusivă din venituri proprii- ceea ce nu este cazul pârâtei recurente.
Așa fiind având în vedere cele menționate mai sus curtea consideră că criticile formulate de recurentă se încadrează în disp.art.304 pct.9 pr.civ. astfel că în baza art.312 al.1 pr.civ.urmează a admite recursul declarat, a modifica hotărârea instanței de fond și în rejudecare a respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII V, împotriva sentinței civile nr.686/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.686 din 29.11.2007 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/20.06.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
