Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1831/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 8490/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1831/
Ședința publică din 23.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SRL,împotriva sentinței civile nr.5786 din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5786/19.09.2008 pronunțată în dosarul nr.22339/3/, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizația de neconcurență prevăzută în actul adițional nr.1/15.03.2006, începând cu data de 02.07.2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații lunare și până la data introducerii acțiunii, 16.06.2008 și la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă; a obligat pârâta la plata sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 18,93,2995-02.07.2007 pe funcția de reprezentant comercial în baza contractului individual de muncă nr.293/03.05.2005.
Prin actul adițional nr.1/15.03.2006 părțile au negociat o clauză de neconcurență în temeiul căreia reclamanta se obliga ca pe o perioadă de 2 ani după încetarea contractului de muncă să nu presteze pe întreg teritoriul României în interesul său propriu sau al unui terț, activități ce se află în concurență cu cea a angajatorului iar pârâta se obliga să plătească reclamantei o indemnizație de neconcurență lunară în procent de 50% din salariul de bază brut din ultimele 6 luni anterioare încetării contractului de muncă.
După încetarea activității reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere înregistrată sub nr.10595/06.08.2007, prin care solicita plata indemnizației de neconcurență, la care pârâta i-a răspuns prin adresa nr.11347/ 22.10.2007, în sensul că a ales să nu avizeze clauza de neconcurență la încetarea raporturilor de muncă.
Tribunalul a apreciat că refuzul fostului angajator de a plăti reclamantei indemnizația de neconcurență convenită prin act adițional este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.21 și art.38 Codul muncii. S-a apreciat că actul adițional prin care părțile au negociat clauza de neconcurență îndeplinește cerințele legale prevăzute de art.21 Codul muncii, beneficiind de efectul forței obligatorii - "pacta sunt servanda" și că actul juridic este caracterizat prin irevocabilitate unilaterală definită ca regulă de drept potrivit căreia actului bilateral nu i se poate pune capăt prin voința numai a uneia din părți.
Angajatorul nu poate denunța unilateral clauza de neconcurență, întrucât potrivit dispozițiilor art.969 al.2 Cod civil, convențiile se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege, ori în speță nu există o clauză potrivit căreia actul bilateral să fie revocat unilateral.
S-a apreciat de către tribunal că dispozițiile art.21 al.3 și 4 nu sunt o dovadă în sensul că, Codul muncii lasă la aprecierea angajatorului dacă să activeze sau nu clauza de neconcurență ci, stabilesc natura juridică a indemnizației de neconcurență, aceea de venit din alte activități care se impozitează direct la persoana fizică beneficiară și nu de venit salarial, însă în nici un caz aceste prevederi nu pot fi interpretate ca fiind excepții de la principiul forței obligatorii și irevocabilității actului juridic.
Ca urmare, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâta la plata indemnizației de neconcurență începând cu data încetării raporturilor de muncă, sumă actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii și la care se adaugă dobânda legală în baza art.1088 cod civil de la introducerea acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal pârâta - SRL.
Prima critică se referă la faptul că judecarea cauzei în fond s-a făcut la primul termen de judecată în condițiile în care nu a fost citată în mod legal, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă. În condițiile prevăzute la art.921Cod pr.civilă, agentul procedural ar fi trebuit să constate una din cele 2 ipoteze prevăzute de articolul sus menționat, prin încheierea unui proces verbal în condițiile art.92 al.4 Cod pr.civilă. Arată recurenta că nu s-a respectat principiul contradictorialității și implicit dreptul la apărare, dispoziții legale a căror nesocotire atrage nulitatea hotărârii și casarea ei cu trimite spre rejudecare (art.107 și art.304 pct.5 Cod pr.civilă).
Un alt motiv de recurs vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304pct.9 Cod pr.civilă).
În mod greșit s-a apreciat că asupra clauzei de neconcurență operează principiul reglementat de art.969 al.1 Cod civil. În interpretarea dispozițiilor art.21 Codul muncii, instanța trebuia să ia în considerare intenția legiuitorului de a da posibilitatea angajatorului de a-și proteja interesele prin inserarea clauzei de neconcurență în contractele individuale de muncă.
Clauza de neconcurență a fost pusă la dispoziția angajatorului în scopul de a profita în cazul în care va plăti remunerația cuvenită și în nici un caz ea nu a fost gândită de legiuitor ca și obligație pe care și-o asumă angajatorul în mod irevocabil după încetarea contractului de muncă.
Arată recurenta că instanța de fond a greșit considerând că această clauză obligă recurenta la plata indemnizației indiferent dacă dorește ca această clauză să fie respectată sau nu, sau dacă prin plata indemnizației primește sau nu aveau beneficiu, ca și contraprestație prin faptul că angajata nu se angajează la nici un alt concurent, ori,în speță, recurenta nu a dorit să activeze clauza de neconcurență prin plata indemnizației.
Menționează recurenta că intimata-reclamantă este angajată încă din data de 03.07.2007 la Societatea Co SRL, având ca obiect de activitate comerț cu ridicata al altor componente și echipamente electronice - societate concurentă a pârâtei, la o lună de la data la care a încetat activitatea la - SRL (02.07.2007).
Ambele părți au depus la dosar note scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat urmând al respinge ca atare.
Primul motiv de recurs vizând încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare nu va putea fi reținut, procedura de citare a recurentei-pârâte fiind îndeplinită conform dispozițiilor art.921Cod pr.civilă, prin afișare, procesul verbal de predare purtând mențiunea că "nici o persoană nu a fost găsită".
Ca urmare, nu se poate reține nici critica vizând încălcarea principiului contradictorialității și implicit încălcarea dreptului la apărare.
Curtea reține totodată că procedura de citare respectă și dispozițiile impuse de art.1141(3) Cod pr.civilă și art.286 (3) Codul muncii, cauza fiind soluționată cu respectarea dispozițiilor art.286 (1), art.287 și art.288 Codul muncii, nefiind incidente ca atare dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii, Curtea îl apreciază ca nefondat, reținând că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță.
În mod corect s-a apreciat de către tribunal că actul adițional încheiat de părți prin care părțile au negociat clauza de neconcurență îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art.21 Codul muncii și că potrivit dispozițiilor art.969 al.1 Cod civil, are putere de lege între părțile contractante.
Susținerile recurentei în sensul că dispozițiile art.21 Codul muncii lasă la aprecierea angajatorului dacă să activeze sau nu clauza de neconcurență, nu vor putea fi reținute în absența unei dispoziții legale în acest sens.
Nici motivul de recurs vizând faptul că intimata s-ar fi angajat la o societate concurentă recurentei nu va putea fi reținut, întrucât din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că societatea Co SRL are ca obiect de activitate "comerț cu ridicata" al altor componente și echipamente electronice, conform cod 5186,iar recurenta are cod 5147, obiectul de activitate fiind legat de activitatea de distribuție de papetărie, articole, accesorii și tehnică de birou, cele două coduri făcând parte din două grupe diferite și respectiv Codul nr.5147 se încadrează în grupa 514 referitoare la comerț cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare, în timp ce Codul 5186 se încadrează în grupa 518 referitoare la comerț cu ridicata al mașinilor, echipamentelor și furniturilor.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art.312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 1500 lei către intimată cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL,împotriva sentinței civile nr.5786 din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex.28.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Mariana Constanța AnastasieiJudecători:Mariana Constanța Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
