Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1881/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1881
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.694 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în comuna, sat, nr. 25, jjudețul D, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în Târgoviște, Bd. -,. 40,.A,.3, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 2..2, județul D și G domiciliat în Târgoviște, Calea B, -F,.3,.9, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 30.09.2008, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada procedurii de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699/03.10.2007; sentința civilă nr. 1697/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; sentința civilă nr. 1671/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la
nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793/18.06.2007 eliberată de Comisia Paritară SC SA către toate structurile teritoriale; Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA emisă de Comisia Paritară SA; adresa nr. 54199/15.11.1993 emisă de Ministerul Muncii către Direcția de Muncă și Protecție Socială B; adresa nr. 53948/12.08.1992 emisă de Direcția Generală a legislației muncii și protecției sociale, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil ee față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta A solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.780 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pe perioada anilor 2004-2005, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei la punctul de lucru zona D până la data de 17.01.2006, că potrivit Contractului colectiv de muncă, art. 168 alin.1 avea dreptul la suplimentări salariale de Paște și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe, că aceste sume nu i-au fost acordate.
ârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
La termenul de judecată din 14.12.2007 s-a dispus conexarea cererii formulate de reclamanta, înregistrată sub nr-, prin care a solicitat aceleași drepturi ca și cealaltă reclamantă, iar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că sumele solicitate de reclamantă nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială, prescriptibile în termen de 6 luni aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 e din Codul muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă fiind incidente prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Prin încheierile de ședință din 8 ianuarie 2008 și 22 ianuarie 2008 s-au conexat și cererile formulate de reclamantele, respectiv, înregistrate sub nr-, nr-, la acest dosar fiind conexat și dosarul nr-, privind pe reclamantul G, toți reclamanții solicitând aceleași drepturi, pentru considerente similare.
Excepția prematurității cererilor, invocată de pârâtă, a fost apreciată ca referindu-se la aspecte ce țin de judecata în fond, urmând să fie avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
S-a admis la cererea părților proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis și cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de paște și C au fost incluse sau nu în salariu mediu de bază al reclamantului, pentru anii 2004-2005, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr. 830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2005, precum și modul de calcul al acestora.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert ov și aflat la filele 174-179 din dosar a concluzionat că primele de Paști și de C nu au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților începând cu anul 2004 și au fost calculate în raport de salariul mediu de bază.
Instanța de fond a admis obiecțiunile formulate de către pârâtă și a solicitat completarea raportului de expertiză, în sensul de a se verifica dacă în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul mediu lunar, iar expertul a concluzionat că în anul 2003 avut loc o creștere de salariu față de 2002 dar nu a putut include și drepturile salariale suplimentare.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză de specialitate. Prin sentința civilă nr.694 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Dâmbovița, a admis în parte cererea formulată de către reclamanții, contradictoriu cu pârâta A, a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale restante calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert contabil ov, astfel: - 3.025 lei, din care 449 lei actualizare; - 5.429 lei, din care 646 lei actualizare; - 3.025 lei, din care 449 lei actualizare; - 5.429 lei, din care 646 lei actualizare; G- 6.772 lei, din care 729 lei actualizare.
Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către - 250 lei, - 500 lei și HG - 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat drepturile salariale restante, cuvenite și neacordate pe anii 2004- 2007, ce reprezintă primele de C și Paște, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în perioada respectivă.
Potrivit art. 168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 "vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fond că asupra introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA, iar susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, a mai apreciat instanța de fond că nu poate fi acceptată concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă, întrucât interpretarea voinței părților referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
A mai reținut tribunalul, că în susținerea argumentelor anterioare referitoare la neincluderea în salariu a suplimentărilor de Paște și de C în anii 2004-2007 pot fi invocate concluziile raportului de expertiză care stabilesc că nici în anul 2003 drepturile salariale suplimentare nu au fost incluse în totalitate în salariile plătite, iar începând cu anul 2004 aceste drepturi nu au fost acordate nici la nivel declarativ și nici efectiv, că din analiza carnetului de muncă și a fluturașilor de salarii nu rezultă acordarea acestor suplimentări.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamanților, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază, așa cum s-a calculat prin raportul de expertiză, având în vedere datele comunicate de către pârâtă prin adresele nr. 830 și nr. 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut pe astfel cum susțin reclamanții prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, a mai apreciat instanța de fond, că nu poate fi primită susținerea reclamanților, în sensul că adresele emise de în anul 2008 cu privire la drepturile salariale ce trebuiau acordate conform nu pot fi luate în considerație, deoarece drepturile nu au fost negociate cu, deoarece au fost emise adrese și în anul 2007 (adresa 2022/04.09.2007) care precizau cuantumul salariului mediu de bază pe anii 2004-2007, iar pe de altă parte lipsa negocierii acestor salarii trebuia invocată în termen de 6 luni de la negocierea sau a respectivelor clauze și atacată în instanță, lucru care nu s-a realizat.
Așa cum precizează pârâta prin notele scrise depuse la dosar atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri, iar sumele stabilite de expert cuprind și actualizările datorate ratei inflației.
Pentru cele ce preced, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii, în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, și a constatat că sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a angajatorului, prevăzute de art. 269 (1) din Codul muncii, astfel că a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților ce reprezintă primele de C și Paște pe perioada 2004-2007, astfel cum acestea au fost stabilite de expert ov în raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art.168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art.283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea în parte a acțiunii.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII,
cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.694 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliată în comuna, sat, nr. 25, jjudețul D, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în Târgoviște, Bd. -,. 40,.A,.3, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 2..2, județul D și G domiciliat în Târgoviște, Calea B, -F,.3,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.10.2008
dosar fond.- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond.-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
