Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1921/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1921
Ședința publică din 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta " " B, fostă "" B, împotriva sentinței civile nr. 1366 din data de 11 martie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, reclamantul intimat solicitând judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 2550 RON cu titlu de drepturi salariale restante, conform CCM la nivel de unitate, reprezentând prime de Paști și de C pe perioada anului 2005.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că a avut calitatea de salariat al societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an, respectiv 2004, 2005, 2006, 2007.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
În concret, a arătat reclamantul, că este îndreptățit la plata unei suplimentări salariale pentru Cul din 2004, Paști și C 2005.
Potrivit adreselor emise de intimată, salariul mediu brut pe anul 2004 fost de 980 lei, iar salariul mediu brut pe anul 2005 fost de 1400 lei și întrucât contractul colectiv este obligatoriu pentru părțile contractante, iar angajatorul nu s-a achitat nici până în prezent de obligația restantă de a plăti salariile suplimentare, a apreciat că intimata datorează și daunele solicitate la nivelul dobânzii legale în materie civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 67 lit.b din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C, după ce în 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, devenit parte constitutivă a salariului, însăși faptul nediminuării salariului în anul 2004 la nivelul de dinaintea includerii primelor, în 2003, fiind o dovadă certă a îndeplinirii obligației.
A mai arătat pârâta că, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate, intenționându-se ca noua reglementare să prevadă că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori.
Întrucât redactarea clauzei art. 168 din Codul muncii era una defectuoasă, părțile au înțeles să facă ele însele interpretarea acestei clauze, operațiune ce s-a concretizat în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul colectiv de muncă al ", care la pct. II al acestui act stabilește că "Începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu".
Prin urmare, a arătat pârâta că acea clauză neclară, susceptibilă de interpretare, a primit interpretarea părților, așa încât nu mai poate furniza interpretări unilaterale.
Prin sentința civilă nr.1366/11 martie 2008 Tribunalului Timișs -a admis acțiunea reclamantului și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 2550 lei drepturi salariale restante și neachitate, cu titlu de prime de Paști și de C pentru anul 2005, ce va fi actualizată la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că pe anul 2005, Contractul colectiv de muncă a fost încheiat în sensul menținerii textului alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul consemnării că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", modificări în urma cărora, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului în cursul anilor 2004, 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, instanța a apreciat că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", B, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin.1 și art. 3041Cod procedură civilă, raportat la art. 80, 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
În motivarea cererii de recurs a invocat reținerea greșită a situației de fapt, susținând în continuare, contrar statuării tribunalului, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C după ce în 2003 părțile Contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază a fiecărui angajat, neimpunând susținerea unor drepturi inexistente, pe baza interpretăriiper a contrario".
În speță, întrucât redactarea clauzei art.168 din Contractul colectiv de muncă este una defectuoasă, atât timp cât qvasitotalitatea acțiunilor cu obiect similar (atât la cât și la ) reliefează o interpretare bazată pe argumentul de logică "per a contrario", pentru a nu mai exista îndoieli, părțile contractului au înțeles să facă ele însele interpretarea clauzei art. 168 din Contractul colectiv de muncă, operațiunea interpretării concretizându-se în documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute la art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", în sensul că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, fiind parte a salariului de bază ca întreg.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit, fiind depus în recurs un tabel vizând evoluția salariului mediu de bază în perioada 2003 - 2007, ca reprezentând valorile reale.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentată în fapt și în drept, funcție de înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu respectarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, referitoare la interpretarea clauzei art.168 din Contractul colectiv de muncă, se va constata că dispozițiile alineatului 1 l acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin. 2 al aceluiași articol intervenind în anul 2006.
Astfel, art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și aceia ai sindicatului reprezentativ prevede: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "
Susținerile recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C ulterior anului 2003, întrucât părțile Contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, nu pot fi reținute, însăși recurenta menționând că modificarea alin. 2 al art. 158 intervenit în 2006 și nu în 2005.
Prin urmare, clauzele contractuale au rămas neschimbate, iar faptul că salariile au rămas aceleași în anul 2004, de dinaintea includerii în 2003, nu este o dovadă certă a includerii primelor în salariu.
Art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Pe de altă parte, atâta vreme cât art. 155 din Codul muncii stabilește expres componentele salariului, menționându-le separat și distinct, între acestea fiind și primele, - ca adaosuri, includerea acestora în salariul de bază, care este o altă parte componentă a salariului, nu este legală; pentru că o astfel de includere este in defavoarea angajatului, știut fiind că oac reșterii are numai salariul de bază, din care se calculează într-un anumit procent celelalte componente ale salariului - indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri -, primele fiind fără îndoială adaosuri. Or, includerea celorlalte componente ale salariului în salariul de bază diminuează venitul net al angajatului, în condițiile în care indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri, cum sunt și primele, nu mai pot fi calculate într-un anumit procent din salariul de bază, care crește periodic și în care sunt incluse.
Sub un alt aspect aceste includeri în salariul de bază a celorlalte componente ale salariului, încalcă și prevederile cu caracter imperativ ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora: Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Tabelul depus în recurs, cuprinzând evoluția salariului mediu de bază pe anii 2003-2007 și pentru a demonstra că sumele au fost acordate de prima instanță într-un cuantum greșit, nu poate fi luat în considerare, constituind apărare nouă, invocată direct în recurs, tabelul nefiind depus și la instanța de fond, deși ar fi existat această posibilitate, pârâta fiind reprezentată prin apărător.
Cât privește susținerea că s-a făcut confuzie cu, B, instanța apreciază ca fiind vorba despre o eroare materială evidentă, tribunalul s-a referit la
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC " " SA B împotriva sentinței civile nr.1366 pronunțată la data de 11 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
-
Red.FD/30.06.2008
Dact./30.06.2008
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Ioan
