Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1926/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1926
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
- - --Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier-
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 6169/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, a lipsit recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea de note de ședință, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin sentința nr.6169/19.11.2008, Tribunalul Dolj, a admis excepția si în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta,împotriva pârâtei SC SA, ca prescrisă.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractele colective de muncă la nivel de ramură, la art. 176 alin. 1 si 2 s-a prevăzut acordarea unor suplimente salariale pentru aprovizionarea toamnă iarnă.
Este adevărat că o atare clauză nu a fost inserată si în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate însă acest contract nu poate conține clauze inferioare față de contractul la nivel de ramură.
Totodată, la art. 187 alin. 1 din CCM la nivel de ramură s-a stipulat că salariatii vor beneficia anual de un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, dispozitii ce nu au fost respectate de către pârâtă.
In dovedirea pretențiilor formulate reclamanta a depus înscrisuri si anume: carnete de muncă, cărți de identitate, extrase din contractele colective de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă,ea trebuind să fie introdusă in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la actiune.
Analizând pretențiile formulate de reclamantă, prin prisma excepției prescripției, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 283 alin. 1 din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
1.pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia (lit. d),
2. în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia (lit. e).
-Intrucât contractele colective de muncă aplicabile perioadei 2005-2007 au încetat, potrivit art. 33, 37 din Lg. 130/1996, prin împlinirea termenului pentru care au fost încheiate, nu mai este posibilă invocarea de către reclamanți a nulității clauzei inserate în art. 176 din CCM la nivel de, dreptul la acțiune fiind prescris și, în consecință, acest petit va fi respins.
-Intemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect acordarea sumelor pretinse pentru aprovizionarea toamnă iarnă si cota de gaze pentru perioada 2005-2007.
La art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă", pentru aprovizionarea de toamnă iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Din modalitatea de redactare a acestor articole reiese, fără echivoc, că, în accepțiunea părtilor semnatare ale acestor contracte aprovizionarea toamnă iarnă reprezintă un "adaos", iar contravaloarea cotei de gaze este un "ajutor" acordat salariatului, fiind exclusă orice posibilă interpretare că acestea ar fi asimilate drepturilor salariale.
Mai mult, dacă s-ar fi dorit ca aprovizionarea de toamnă-iarnă, respectiv cota de gaze să fie reglementate ca drepturi salariale atunci ar fi fost cuprinse la capitolul din CCM referitor la salarizare, or părțile contractante au definit aceste drepturi la un capitol separat care privește protecția angajatului.
Faptul că sumele pretinse de reclamant nu au reprezintat drepturi salariale si reglementarea acestora printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, determină aplicarea dispozitiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, privitoare la termenul de prescripție de 6 luni.
Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din este aplicabil doar în situația unui conflict individual de muncă ce priveste plata unor drepturi salariale neacordate, or, în speță, așa cum s-a demonstrat mai sus, s-a reclamat neplata altor venituri, în temeiul contractului colectiv de muncă.
Constatând că față de data introducerii acțiunii, 11.09.2008, dreptul la acțiune pentru plata contravalorii cotei de gaze si aprovizionării de toamnă iarnă pentru anul 2005 s-a prescris, reclamanta nefiind în nici unul din cazurile de suspendare a prescripției prevăzute de art. 13 si 14 din Decretul 167/1958, instanța a admis excepția prescripției si, în consecință a respins si aceste petite.
Împotriva sentinței declarat recursul reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se arată că în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat că în cauză sunt aplicabile art. 283 alin. 1 lit.- e M, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit. e din
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii acestei categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Având în vedere aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, pentru a se pronunța pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 6169/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința nr. 6169/19.11.2008, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. 2 ex/08.05. 2009-05-27
/
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Ioana Bodri
