Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.06.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER-- -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr.78/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă - SA B av. cu delegație la dosar lipsă fiind intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a prev.art.298 al.2 ultima liniuță din Legea 53/2003, Codul muncii, prin raportare la prev.art.1 al.4 și 5, art.73 al.3 lit.p și art. 79 al.1 din Constituția României.
Solicită sesizarea Curții Constituționale și suspendarea soluționării cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA:
Asupra excepției de neconstituționalitate invocată de recurenta:
Prin recursul formulat, recurenta a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brăila și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 -ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 lit. p, și art. 79 alin. 1 din Constituția României.
În motivare a arătat că pentru soluționarea excepției de necompetență teritorială trebuie analizat dacă legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. Or ultima liniuță a art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, ("(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: - orice alte dispoziții contrare") a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", situație nepermisă după intrarea în vigoare a legii 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Susține că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 din legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Referitor la motivele de neconstituționalitate, arată că dispozițiile art. 298 alin. 2 -ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu sunt conforme cu următoarele dispoziții constituționale:
Art. 1 alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Art. 1 alin. (5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Art. 73 alin. (3) Prin lege organică se reglementează: p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
Art. 79 alin. (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
În esență se susține că ultima liniuță a art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 reprezintă o abrogarea implicită, care nu este prevăzută de legea 24/2000, iar în lipsa unei abrogări exprese există două texte de lege diferite, ambele legi organice prin care se reglementează competența un domeniul litigiilor de muncă.
Astfel se încalcă principiul efectivității juridice, în sensul că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică uniformă, în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă.
Ca urmare, parlamentul este obligat să respecte Constituția și nu are posibilitatea să modifice implicit prevederile legale, deoarece prin aceasta contravine prevederilor constituționale care vorbesc despre coerența legislativă, respectiv despre obligația absolută de a respectare a prevederilor legale.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși legal citat.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 29 din legea 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Pentru a dispune sesizarea Curții Constituționale, instanța trebuie să verifice admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv să stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aliniatele 1, 2 și 3 ale art. 29.
În prezenta cauză se constată că se invocă în față unei instanțe judecătorești neconstituționalitatea unui text dintr-o lege aflată în vigoare și de care depinde soluționarea excepției de necompetență teritorială invocată de recurentă.
De asemenea Curtea Constituțională nu s-a pronunțat anterior în sensul că această dispoziție ar fi neconstituțională, prin urmare sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din legea 47/1992.
Referitor la constituționalitatea textului de lege, opinia instanței este că art. 298 alin. 2 -ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 nu încalcă prevederile constituționale indicate de recurentă, aceasta fiind și practica actuală a Curții Constituționale.
Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificația unei incoerențe legislative.
În speță însă recurenta pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, respectiv probleme de interpretare în ceea ce privește stabilirea competenței. Or, toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
În consecință, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 4 și 5 din Legea nr. 47/1992, instanța va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă și va dispune suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta - SA
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art.298 al.2 ultim liniuță din Legea 53/2003.
Suspendă judecata recursului până la soluționarea excepției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE Pt.jud. aflat în CO JUDECATOR
conf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președintele Curții de Apel
Grefier
Red./22.06.2009
Dact./2 ex/6.07.2009
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
